|
|
Despre mine nu-s prea multe de zis, doar un paragraf sau câteva cuvinte înlănţuite-n propoziţii fără sens, care nu-s legate una de alta decâtprin imaginaţie şi farmec de pictor fictiv.
Sunt eu, sunt Luisa, un specimen subevoluat rasei umane, care respiră aer făcut din cuvinte şi cărţi, din texte pe care le diger încet, absorbindu-le în subconţtient şi visându-le rar.
Personaje de care mă îndrăgostesc, care-s fictive şi imaginate de către autori, unul dintre ei find eu, o viitoare scriitoare.
Nu mă cunosc prea bine - sunt Elveţia, teren neutru şi mucegăit de atâta pace, dar care nu-i dornic de războaie sau întâmplări nefavorabile.
Îmi place ploaia - rece, călduţă, cu picături mari, care se rostogolesc pe obrajii norilor şi îmi ating brţele, gâtul, fruntea lată, pleoapele ce ascund doi ochi de un albastru grizonat,încadraţi de un chenar de gene subţiri, răsucite cred. Nu sunt slabă, sunt mai plinuţă, vreo patruzeci şi cinci de kilograme în cap - am doar unsprezece ani şi nu sunt chiar aşa de matură în realitate, sunt entuziastă şi nerăbdătoare, dar şi plictisită aproape permanent.
Îmi place să citesc, să desenez, să mă afund într-o lume de basm, cu soare fosforeşcent, cu vârcolaci incandescenţi, negrii, nisipii, albaştrii.
Altceva ce-aş mai putea spune? Nimic, nimic, nimic. Nu mă cunosc într-atât ca să pot spune ceva, doar am să spun că-s timidă şi am o leziune defectă permanentă la creierul meu ars, denumită nebunie.
Nu mă cunosc, dar pot zice că-s eu, că-s doar eu, o fată oarecare, insignifiantă, care-şi doreşte din adâncul sufletului să devină scriitoare, nu celebră, ci doar citită şi apreciată de către oameni, dar întrebarea române aceeaşi :
Cine sunt?
Sunt cineva, sunt cineva, cineva, un vârcolac negru-albăstrui.
Locuiesc într-o cutie de conserve denumită Bistriţa, cu oameni ale căror feţe sunt fără relief, scăldate în lumină ultravioletă, şi în transpiraţie abundentă.
Sunt singura care vrea să devină scriitoare, care vrea să devină ceva, să fie citită, să fie apreciată, dar nu celebră - nu vreau să fiu o divă peste noapte, vreau doar să public o carte, una singură, care să valoreze cât douăzeci, una frumoasă.
Insignifiant, bineînţeles.
Interesele mele? Nu-i prea greu de spus - să nu credeţi că am o viaţă total extraordinară, ci e opusul : e insignifiantă, neinteresantă, iar interesele mele nu sunt fixe, nu sunt înţepenite pe aceleaşi puncte, ci se schimbă regulat, pe alte domenii care sunt în căruţă cu ultimele schimbate. Adică mie îmi place să scriu poveşti, capitole, cărţi, să trăiesc prin scris o viaţă fictivă, şi să citesc adevărul care stă ascuns undeva afară, în lume - vampiri şi vârcolaci, oameni normali, întâmplări memorabile sau puţin cunoscute - mie una nu-mi pasă dacă nu am prieteni, pentru că, ei bine, mereu voi avea persoane apropiate.
Muzică favorită? Pot să spun doar un nume : Michael Jackson.
El, prin muica lui, a încercat să ne transmită pacea, dar noi, oameni fără viitor în pace, poporul războinic la Pământului, l-am ignorat, nu l-am ascultat, nu l-am iubit, decât după moarte - mie mi-au plăcut câteva melodii, cum ar fi ' We Are The World', ' Black or White' şi altele, de aceeaşi natură perfectă, minunată.
El şi-a asortat şosetele cu diamante la pantalonii strâmţi, de costum, cu dungi, şi cu cămăşi albe, imaculate, pătate doar de esenţa lui Michael.
Îl ador, şi atât, îl ador, şi gata.
El a fost el însuşi şi gata, el însuşi.
Filmele favorite? N-am prea multe, sunt prea transparente pentru mine pentru a le viziona, dar mi-a plăcut filmul Twilight, şi aştept cu nerăbdare New Moon, vârcolacii incandescenţi, negrii, nisipii, aurii, invizibili, uriaşi, şi vampirii mirifici, perfecţi, cu trăsături angelice, dar nu-i chiar aşa - Edward nu-i prea perfect şi nu-i o sculptură a lui Michelangelo, dar mi-a plăcut de Jacob - Jacob, Jake, Black, a.k.a câine, a.k.a javră.
Pur şi simplu, filmul a fost interesant, şi se numără printre favoritele mele
- ţin cu Jake mai mult decât cu Edward, şi îmi pare rău, fanelor.
Cărţi favorite? Oooo, am de unde alege, din câteva zeci de cărţi.
Dar voi pune o serie, adică Twilight Saga, care m-a impresionat mult şi m-a atras în ideea că acolo, unde în lume, două legende se întâlnesc, două lumi paralele se unesc, spărgând zidul dintre ele - lumea umana şi lumea de mituri, de basme, a vampirilor şi vârcolacilor.
De multe ori îmi odresc să devin vârcolac, un vârcolac negru, cu inflexiunile blănii de un albastru-închis.
De multe ori mi-am dorit să fiu vampir, dar nu s epoate, aşa că m-am ales doar cu patru cărţi, o bratara si un medalion intr-un colet, vise neîmplinite şi atât.
Apoi mi-a mai plăcut şi Cartea Mironei, o carte despre o fată ce vrea să scrie o carte, şi o scrie, trece prin război, prin foc şi pară, printr-o dragoste ciudată, cu Ştefan, începând de la copilăria acesteia într-o casă uriaşă, mătuşile fetei urând-o pentru că semăna cu bunica ei, Fana. Misterul ei devine fictiv, aşezat pe nişte foi şi în caiete multe, nenumărate, într-o cameră albă, cu un birou şi atât.
Citate favorite, am câteva.
' I don't have any leeches on my speed dial. ' Jacob Black.
' I still think that Dracula one and Dracula two are creeptacular.' Jacob Black.
' You wanted a space heater, well here I am! ' Jacob Black.
Întrebări? Sper că am completat tot şi nu v-am dat prea multă bătaie de cap cu cititul acestor informaţii nesemnificative pentru voi, o, voi, voi cu vieţile voastre măreţe.
Şi da, am încredere în mine, foarte multă încredere.
_______________________________________
http://blogulmefistofelic.blogspot.com/
http://blogulmefistofelic.blogspot.com/
http://blogulmefistofelic.blogspot.com/
|
|
)) 13 ani... nu mi-o lua in nume de rau... dar... cat de bine ai inteles bleach? E cel mai complex anime existent. Are o manga atat de complicata si el in sine e dificil de numa-numa! am mai intalnit fani de varsta ta. Eu cam pe la 13 ani am inceput sa-l vad, dar abia cand am facut 14 m-am apucat serios de el. Felicitari daca ai ajuns sa intelegi cun anime asa complicat! 
Happy postings!...
<
e foarte frumos acest forumm bv. 
