Ajung seara acasa si il anunt pe Yuri ca puteam pleca duminica in Yokohama....el se bucura nespus. Ma saruta din nou. Eu nu ii raspund. Devenisem mai rece in ultima vreme si nu stiam de ce...ma izolam iar de lume, nu mai vorbeam frumos cu nimeni...era ca prima data cand puterile raului ne faceau probleme...ultima data avusesem vointa sa ma schimb, dar acum nici pe asta nu o mai aveam. ceva grav se intampla. trebuia sa vorbesc urgent cu baietii...
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#152
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Dupa aproape o saptamana de antrenamente, programul meu si al lui Light arata prezentabil. Era un joc de vointa in aceasta piesa Romeo si Julieta. Erau cei doi in rolul principal si inca trei perechi secundare, care lucrau la diferite aparate. Noi doi aveam miscari pe gheata si urma sa ne pregatim si programul scurt de la trapez. In afara de miscarea Phonixul de Aur pe care si asa o copiasem, nu mai stiam sa fac mare lucru... L: Hai, geniule! Gandeste! K: Ma roooog.... Doamne! Ce-ar fi sa-mi dai un strop, o picatura de minte ca sa pot face ceva la trapez? L: In stilul asta..... K: Mai taci! L(plictisit de atata asteptat): Ma duc sa ma plimb.... Dupa ce mai bine de o ora nu ne-a venit nicio idee, Light iese din sala de antrenamente. Ma plictisesc si eu de atata stat asa ca ma ridic de pe banca si exersez la trapez cateva sarituri simple... si m-a lovit intr-un final si pe mine inspiratia(era si cazul, ca mai era doar o saptamana pana la premiera) Ies dupa Light sa-i spun si maaaare mi-e mirarea cand il vad inconjurat de o sumedenie de fete si in bratele Misei....Imi venea sa-l spanzur... Ma calmz si-l strig: K: Light! Papitoi cu mine scurta si cu lipsa de interes! Am gasit miscarea! Vino sa repetam! L(se sccuza in fata zombiilor fara minte): Ma scuzat, domnisoarelor! Ma cheama starleta! K: te-am auzit, nesuferitule! L: Si? K: Stai ca vezi tu!(il alerg pana in sala, il urc pe trapez si ma asez si eu in picioare pe mainile lui. Isi da drumul si cad si eu peste el direct in plasa. Se ridica si se uita cu o fata serioasa la mine: L: Ti se pare amuzant sa ma calci pe maini? K: Ti se pare amuzant sa ma calci pe nervi? L: Cumva... K(pricepand mesajul): Bun! Exeseaza singur! Mie mi-a piertit pofta! Ies din sala alergand si el dupa mine, parand destul de patetic in fata admiratoarelor fara creier. Raman acasa tot restul zilei si nu-i raspund deloc la telefon neavenitului. A doua zi merg la scoala si bineinteles ca-l vad cu Misa... K: "Sa te speli cu ea pe cap. Chair am gresit ca ti-am acordat primul meu sarut...."
~poveste~ – poza de kayo_yuko, in **...:::Neko Tomodachi:::...** RPG · 16.6KB
Dupa cateva minute ajung si eu in curtea scolii....sub ciresul japonez din curte era Rei care ma asteptacu un zambet ucigator...am ajuns la el si imi spuse: Am ceva sa iti arat dar din pacate nici nu stiu cum sa iti explic. eu;pai ce e de explicat?e pt prima data cand pari serios...... rei:pai ce ai zice daca neam intalni diseara la lac ca sa poti vedea....sar putea sa ai un soc.... Am intrat in scoala si afisul cel mare anunta ca eu si Rei urma sa facem parte dintre cele trei echipe secundare si ca o sa mai avem un rol in duet la cantar...... Cand am auzit era sa explodez: MIE DESI MI SE SPUNEA CA AM CEA MAI FRUMOASA VOCE NU IMI PLACEA SA CANT!!!!!!!. Rei:hai mai bine sa mergem la repetitii si sa renuntam la scoala azi.... Incantata de idee am fugit direct in sala mea de sport care era gigantica si cu tot ce ii trebuia....... Rei:nuar fi mai bine sa incepem prin a canta pe scena scolii pt repetitii.? am auzit ca azi se intalneste toata echipa care face parte din spectacol eu: in regula Ajunsi acolo Toate fetele impreuna cu un grup de baieti se pregateau sa inceapa...mie si lui Rei ni se dadusera cantecul care trebuia ca noi sa il facem perfect......Am inceput sa cant si Rei la fel...toata lumea era uimita de vocea pe care o aveam era cristalina si din ce in ce mai frumoasa cu fiecare nota cantata.....
#154
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Kayo privea oarecum nepasatoare. Light se uita pe pereti. L: Mergem? K: trebuie sa ascultam...n-avem de ales... L: Tie chiar iti place? K: Are voce, dar nu pot spune ca e grozava.(aud ceva gresit) Uite! I-a sarit vocea si a gresit doua note, deci a facut ferfelite 30% din cantec... Hai pana pe hol sa vezi:
Incep sa cant aceasta melodie acompaniata de Light care se chinuia sa cante, caci el nu avea vocea asa groasa. Holul rasuna si toata lumea iese sa ne auda. Nu-mi dau seama decat la finalul melodiei. Profesoara iese in fata si-mi spune: profesoara: Tu trebuie sa canti! K: NICI NU MA GANDESC!
Mai trecuse o zi si eu tot nu reusisem sa imi inving orgoliul....Vroiam sa fiu singura, dar era de datoria mea sa ii anunt pe toti baietii si sa le comunic pericolul ce se apropia...doar Aki imi spusese ea cu gura ei asta. Eram deja la scoala ca intotdeauna caci faceam antrenamente la trapez dimineata. Mai era jumate de ora pana la primul curs din acea zi. Asteptam rezemata de usa de la clasa sa vina ceilalti colegi. Eram singura venita. Il vad pe Light ca se apropie de clasa. Ma saluta si eu ii fac cu mana zambind. Ma ia in brate si se uita la mine cu ochii aceia cu care da gata orice fata, dar eu ii zambesc cu jumate de gura si il departez usor de mine, zicand: S: -Cu mine nu merge asa...Eu tin la Kayo si nu vreau sa o fac sa sufere! L: -Scuze, era doar in gluma. (zice el si zambeste siret) S: -In orice caz, trebuie sa vorbesc ceva cu tine. Despre...puterile voastre noi! L: -Aaa...da...zi. S: -Pai...Aki, pisica mea m-a pus sa fac asta, dar recunosc ca sunt si eu ingrijorata. Mi-a zis ca se apropie un nou dusman periculos si ca trebuie sa ne unim puterile si sa fim aproape unii de altii...Oricum, nu in felul in care intelegi tu cuvantul "aproape"! L: (rade) -Da, ai dreptate...mi-a zis si mie ceva de genul asta Evol... S: -Pai, atunci cred ca ai inteles...sa ne pregatim pentru ce e mai rau...iti dau un sfat...pentru controlatul puterilor...mult mult antrenament la sport...asa vei reusi cel mai bine sa iti controlezi puterile...mie mi-a iesit de minune... L: -Poate...oricum, mersi ca m-ai anuntat. Ma duc pana la bufet. Ja! Hmm...ma gandeam eu...e ceva ciudat cu el...are un temperament foarte ciudat...Ma rog, acum mai trebuie doar sa vorbesc cu Yumi. Il gasesc in curtea scolii jucand fotbal cu un coleg de clasa. Il strig si ii povestesc si lui ce i-am zis lui Light. Are aceeasi reactie, imi spune ca si motanul lui l-a avertizat. La naiba, Aki, de ce m-ai pus sa fac asta daca ei stiau deja? M-ai pus intr-o situatie ridicola !!! Il salut si ma intorc in clasa.. Yuri si Aisu stiau deja, le spusesem eu cu o zi in urma. Acum trebuia doar sa ne antrenam si sa asteptam sa vina dusmanul cel nou. Dupa cursuri m-am dus pe santierul parasit de langa scoala si mi-am incercat puterile. Inghetam totul doar cu cateva cuvinte, faceam sa ninga si sa ploua dupa propria vointa si descoperisem ca puteam folosi gheata si pe post de mijloc de transport. Cream un fel de alee de gheata pornind de sub picioarele mele si puteam sa o fac sa ma duca oriunde. Doua dintre puterile mele functionau perfect. Pe a treia nu indrasneam sa o folosesc. Nu imi placea sa intru in mintile oamenilor. Mi se parea rusinos si in plus, nu ma simtisem prea bine ultima oara cand facusem asta. Ma intalnesc cu Kayo si cu Yumi in drum spre casa si pornim impreuna (caci stateam in acelasi cartier). Ajungem pe celalalt mal al lacului. Vis-a-vis se vedea marele cires japonez care avea ramurile scuturate de vant. Trecem pe langa alt cires mai micut, unde se afla asezat la radacinile lui nimeni altul decat Rei, care probabil o astepta pe Kohinata. Incearcam sa trecem pe langa el, dar ne blocheaza drumul si il vedem cum se transforma in fata noastra. Aripi negre de demon ii apareau in spate si incepuse sa zboare creand varjtejuri mari de aer cu care ne tranti la pamant. Din spatele nostru apare Kohinata care ramane muta de uimire si isi pune mainile la gura. Noi trei, trantiti pe jos ne acopeream capetele cu mainile si incercam sa ne gandim la ceva. Stiam ca singura sansa era sa ne transformam si sa luptam, dar parca prin acele vartejuri de aer el ne scurgea toata energia si puterea din corp. Stateam acolo pe jos neajutorati, cu Kohinata care se uita uimita. Era o situatie fara iesire.
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#156
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Imi ies din minti vazand ca avem un nou dusman. YvY imi spusese ceva, insa era prea greu de descifrat ceea ce miorlaita mea vroia sa spuna. M straduiesc din rasputeri si creez din lumina soarelui de apus o bariera solida intre mine si vartejuri. YvY iese din geanta si pune labuta ei finuta peste mana in care ma sprijineam sa ma ridic. fac o bariera si pentru Yumi si pentru Sora. YvY imi trimite energie de la ea si ma ajuta sa ma transform, insa cum indepartez scutul, ma ia vantul. Ma prinde cine nu m-as fi asteptat niciodata, si anume Light care aparu parca de nicaieri. Ma ia de mijloc si, unindu-le puterile, inlaturam vartejul naucitor. K: Lumina e cel mai bun lucru care mi s-a putut da vreodata! L: Nu te pot contrazice! K: Hai sa terminam cu chestia asta! Ceilalti se ridica si ma ajuta sa daramam namila de demon. Kohinata privea in continuare cu ochii cat cepele la Rei. Probabil ca nici ei nu-i venea sa creada cine e Rei defapt.
Ma uitam si numi venea sa cred ca Rei era demon...fetele se luptau cu el dar ceva nu mergea....avea o putere atat de mare in cat de abea daca simtea loviturile lor....Mam transformat si eu in demon si Rei se uita tinta la mine eu:FERESTE-TE!!!!!!!!!!!!!tocmai atunci Kayo Il lovise dar Rei se apare Ri:nuti face griji pt mine o sa fiu bine... Continua sa se lupte si fetele erau foarte obosite si de abea mai puteau ataca in timp ce Rei nici macar nu isi folosise 1% din puteri.......Rei se plictisi si le spuse fetelor: Rei:nu mai are rost sa mai luptati .....poate alta data Dupa ce rei se transforma inapoi si la fel si eu amandoi plecaseram spre scoala ....in cls toata lumea se uita la mine si la Rei deoarece ne tineam de mana si ne sarutam....nu dupa mult timp fetele au intrat in clasa ...iar eu ma uitam exact in ochii lui Kayo ... Rei:sa rezolvat deja asta oricum nu sunt bune de nimic....daca am face o competitie adevarata ele ar pierde..cu siguranta! eu:hai mai bine sa plecam umpic pana la sala de teatru...... Ajunsi acolo eu am vorbit cu doamna profesoara care facuse spectacolul eu: Regret dar eu nu mai particip la spectacol si nici nu mai vreau sa cant au sa fac orice alt ceva care tine de acest spectacol! profa: dar e imposibil ! nu te poti retrage caci altfel tot spectacolul osa se anuleze eu:din partea mea cred ca se poate si fara mine dar oricum eu renunt! Acestea fiind spuse eu si Rei am plecat in sala de antrenament unde am exersat miscari noi i manevre in continuu fara nici macar o pauza Rei:waw ai miscari nemaivazute, nu gluma eu:da asa cred dar prefer ca sa nu folosesc asemenea miscari in spectacol chiar daca sunt perfecte si superbe Rei:daca vrei tu asa sa fie... Ajunsi lascoala am intrat pe coridorul principal si am vazut ceva ce ma socat.. eu:Nu se poate asa ceva!nu au dreptul sa faca asta Pe coridor acel afis era cu mama mea cand era tanara impreuna cu tatal meu....ei fusesera cea mai mare pereche sportiva din lumea intreaga iar eu mai aveam putin si ajungeam la fel ...dar totusi eu am rupt afisul si am fugit plangand pe coridor...
era ora pranzului...trecusera doar 2 cursuri cand diriginta a intrat in clasa cu o fata in urma ei....roscata, inalta si incredibil de "cu nasul pe sus". nu stiam de ce, dar nu prea imi parea de incredere. diriginta ne-a prezentat-o ca find Arina Enma, o eleva venita printr-un schimb de elevi de la o scoala particulara ca a noastra din Kyoto si ca avea sa stea aici ca eleva a acestei scoli pana dupa vacanta de iarna si ca va participa de asemenea la spectacolul nostru de Craciun. Arina: -Hajimemashite! Yoroshiko onegaishimasu! (zice ea incercand sa fie politicoasa si face o plecaciune) O sa ma straduiesc sa fiu ca una dintre voi si o sa dau tot ce am mai bun! Ceilalti au primit-o cum se cuvine, chiar si Anita, Kayo si baietii. Ceva nu era in regula....de ce numai eu aveam dubii fata de ea? S-a asezat in banca din fata mea, adica exact langa Aisu. Chiar CU EL IN BANCA! mai mult tupeu nici ca putea sa aiba... am inceput sa zgari biroul cu unghiile si sa marai urat in mintea mea. Aisu s-a intors spre mine si mi-a facut semn cu ochiul. Eram nelinistita...cum s-a sunat de iesire am fugit si am stat toata pauza inchisa in baie incercand sa ma gandesc la ceva...la orice...dar nu imi trecea nimic logic prin minte...cand ma intorc la clasa o vad pe Arina stand langa Aisu si vorbind cu el....ma indreapt incet spre ei pe langa perete si o privesc...zambea prea mult...era prea aproape de el...il privea in ochi prea mult...si .....ce credea ca va castiga cu asta?!?!...se preface ca se impiedica si cade...inainte ca Aisu sa ii intinda mana, ma aplec spre ea si o privesc cu niste ochi malefici. Sora: -Esti bine...? (zic eu cu o voce plina de ura) Arina: -Haii...(spune ea cu o voce parca "nestiutoare" ) O ajut sa se ridice si apoi ma pun intre ea si Aisu (cu spatele la ea si cu fata la Aisu) Sora: -Aisu-kun, ma duc sa ma schimb pentru ora de gimnastica. Ne vedem in fata salii in 5 minute, ok? Ja! (zic eu si il sarut in momentul acela) Aisu ma strange in brate si imi raspunde cu un sarut fierbinte. Multumita de isprava mea , imi iau geanta si ies elegant din clasa lasand-o pe Arina cu gura cascata... Acesta a fost un fel al meu de a-i zice sa nu isi bage nasul unde nu trebuie...
~poveste~ – poza de Esbe, in **...:::Neko Tomodachi:::...** RPG · 38.6KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Eu nu eram interesata de fata cea noua ma gandeam cum o sa ma acomodez stiind ca Rei e demon ....intrun fel eram fericita dar totusi doar era vorba de mine asa ca nu prea paream incantata..... Ora de dirigentie se farsi iar euma plimbam pe coridoarele scolii..nu dupa mult timp o voce se auzi striganduma pe mine pe tot coridorul....era Rei Rei:Heyyyy!!!!cer fi sa mai mergem sa ne mai antrenam dar nu pentru concursuri sau ceva cred ca ar veni momentulsa facem ceva cuputerile astea eu:ce vrei sa spui? Rei nu statu mult pe ganduri si fara sa observe nimeni facu dintr-o singura clipire un fulger asa d mare incat ar fi putut distruge intreaga scola
#160
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Kayo se plimba ca de obicei prin sală īn căutare de noi mișcări. Mă uit o clipă īn gol și īn minutul următor, ușa se auzi deschizāndu-se. Era minunata Arina! Se urcă la trapez și īncepe să țopăie de pe unul pe celălalt. Mă ridic năucă și mă uit la ea. N-avea deloc tanlent. Arăta amuzant, pentru că se chinuia prea tare să rămāna dreaptă.
_______________________________________
Make a scene and you are sooo dead!
#161
>>Anita<< ...::~Admin~::... Din: lumea アニメ
Postari: 570
eu ma plimbam pe holurile scolii, in drum spre sala de gimnastica.din pacate urma sa o dau afara pe kayo ca sa ma pot antrena si eu, insa deodata s-a auzit si simtit un cutremur puternic. am simtit imediat ca ceva nu era in regula si am iesit in fuga din scoala. afara era rei... anita: ce naiba crezi ca faci, rei?! vrei sa distrugi toata scoala? inteleg ca ai ceva cu noi, dar lasa pe ceilalti in pace!!! am chemat-o pe neko si ea a aprut de nicaieri. m-am transformat si eram pregatita sa ii trag o mama de bataie pentru ca ma calcase foarte tare pe nervi. trebuia sa ma intalnesc cu yumi si sa ne antrenam pentru ca eu incepeam sa o cam iau in jos. antrenoarea imi spusese o data ca daca mai gresesc, ma da afara din echipa, iar eu nu puteam sa risc sa se intample asa ceva. anita: *acum chiar m-am enervat!* am sarit deasupra lui, iar el si-a indreptat fulgerul spre mine. eu am zambit rautacios, am disparut din raza lui vizuala si am aparut la picioarele lui. l-am lovit cu toata puterea si l-am aruncat la vreo 20 de metri mai incolo. a injurat ceva si s-a ridicat. hayami se uita la el si nu schita nimic. anita: deci ti-a ajuns? mai vrei? simteam cum un sentiment de victorie imi stapanea sufletul si o furie ingrozitoare isi facea loc si ea, dar apoi... zambetul victorios mi-a disparut de pe chip. anita: *ce mi se intampla?... de ce sunt asa de fericita cand cineva sufera?* apoi, profitand de faptul ca nu eram atenta, rei a sarit spre mine si m-a lovit cu o forta incredibila. de data asta eu am fost aruncata vreo 20 de metri in spate, dar nu m-am mai ridicat. lesinasem.
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
O dadusem pe Arina jos de la trapez, explicandu-i ca era "teritoriul meu" de la 5 la 7 dupa-masa. Simt insa ceva muuult mai important decat nervii pentru faptul ca cineva inafara de gasca nebuna incercase, indrasnise sa-mi incalce teritoriul... Era un reiatsu(energie spirituala pe care o are fiecare persoana in parte) foaaarte puterni si daca nu ma inselam, apartinea lui Rei...un alt reiatsu aproape ca palpaia...pe-asta nu-l puteam trece cu vederea....era al Anitei. Dintr-o saritura, ajung in picioare pe podea si o strig pe YvY care iese din rucsac si ma urmeaza. Pana sa ajung in curtea cu ciresul japonez,ma si transformasem. O vad pe Anita inconstienta , pe Kohinata privind nepasatoare si pe Rei mirandu-se de paparitia mea disperata. Era puternic si stiam asta, dar si eu eram puternica. Imediat ce ma apropii de Anita, Rei scoate pe gura marea lui replica cu care se credea atat de puternic si de tare..... Rei:oricum nu sunteti bune de nimic....daca am face o competitie adevarata, ati pierde..cu siguranta! " Kayo(scoasa din sarite la maximum): Si daca tu n-ai avea asa o melita ruginita, ai scoate cuvinte mai dragute. Auzi, papadie(din cauza parului), ia vezi-ti barna aia din ochi! Sau nu mai poti din cauza nasului? Stai sa te ajut eu sa mai scapi de marimea lui...(fara sa schitez macar un gest, comprim o bucatica de lumina, o solidific si il tai pe nas pe nesuferitul care acum se uita cu mirare la mine ca am reusit sa-l zgarii) Nu ti-a ajuns? Mai vrei o bucata? (ii mai fac o zgarietura) Rei: De ajuns! (nervos cum nu se putea, arunca un fulger spre mine, fulger ce-l opresc cu un scut de lumina) Cum? K: M-ai enervat! Crezi ca scapi prea usor? (Aceeasi poveste: il tai cu raze de lumina in diverse parti ale corpului) Si spune ca suntem slabe dupa asta! Invoc patinoarul si imi iau pozitia pentru Miscarile Lunii invatate de la Regina Lunii. k: Pegateste-te ca vine furtuna! Sceprul Lunii! Dintr-o raza argintie, apare un sceptru cu coada argintie si un diamant mare in varf, diamant ce semana cu Luna. K: Ia sa vedem cu ti-ar sta la cutie! Dintr-o miscare simpla a Sceptului, il bag pe Rei intr-o cutiuta de lumina in care il comprim si il strang cat sa simta durere. Incearca sa arunce cu fulgere in mine, insa nicio sansa! Cutia i le intorcea pe toate si il ranea tot pe el. La un moment dat, observ ca de la atata autoatacat incepuse sa sangereze. Ii dau drumul si cade aproape lesinat pe gheata. Kohinata se uita cand la mine cand la el si inca nu-i venea sa creada. Il ranisem pe Rei fara sa-mi folosesc vreunul din atacuri; doar simple trucuri. K: Asta pateste oricine se pune cu mine si cu prietenele mele. Kohinata, nu m-ai cercetat indeajuns. Inca n-ai vazut nimic, asa ca ai grija pe viitor. Rei si Anita vin cu mine. Amandoi au nevoie de ingrijiri, asa ca Incearca macar sa nu ma opresti. Oricum, n-am chef e bataie... Dumnezeu stie de unde, o pereche de aripi imi apar in spate si imi iau zborul cu ei doi in cate o mana spre casa mea.
_______________________________________
Make a scene and you are sooo dead!
#163
>>Anita<< ...::~Admin~::... Din: lumea アニメ
Postari: 570
mi-am deschis ochii. in jurul meu era intuneric. m-am ridicat cu o foarte mare greutate si am privit in stanga mea. pe acelasi pat cu mine statea rei! m-am speriat si m-am dat jos. l-am privit lung. era ranit. anita: *oare ce a patit?* peste cateve secunde kayo a intrat. a urlat la mine de ce m-am dat jos din pat. anita: dar el ce naiba cauta in acelasi pat cu mine?! raspunsul a fost destul de simplu: nu mai avea alte paturi. mi-a explicat repede si faptul ca si el a fost ranit de... ea, intr-un mod destul de brutal. anita: bine, dar... de ce... in felul asta? kayo, ce se intampla cu noi? de ce ne comportam astfel?... parca am fi... hayami sau rei...*privesc in jos trista*
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
K: Anita, hai sa-ti explic un lucru: NU AM DE GAND SA MAI FIU TRATATA CA O FIINTA NEIMPORTANTA! M-am saturat sa-l aud pe Rei sau chiar si pe Kohinata cum imi rade in nas ca sunt slaba. Asta e un razboi si daca doar ma apar, o sa pierd cu siguranta! Si eu nu's ca ei! Il vindec pe Rei tot cu puterile mele. In plus, s-a ranit singur! Din moment ce a vazut ca u fulger l-a ranit, trebuia sa-i treaca prin cap ca si celelalte il vor rani. Nu e vina mea k e pampalau. Si de-acum in colo, nu ma mai apar, mai si atac daca e nevoie. Daca nu ataca, erai tot inconstienta in fata scolii, ca o pisica, iar scoala era daramata si toti elevii din ea ar fi stiut cine suntem. Bucura-te ca inca mai poti umbla prin scoala fara ca cineva sa ne vorbeasca de rau sau cum c-am fii niste ciudatenii ale naturii.(spun acestea apoi ma intorc spre fereasta, ca in poza de mai jos...cu mentiunea ca am parul mai lung...)
~poveste~ – poza de kayo_yuko, in **...:::Neko Tomodachi:::...** RPG · 49.7KB
_______________________________________
Make a scene and you are sooo dead!
#165
>>Anita<< ...::~Admin~::... Din: lumea アニメ
Postari: 570
am privit-o lung pe kayo, care statea cu spatele la mine. anita: nu te mai recunosc, kayo chan...*imi dau lacrimile si ies din casa* ma plimbam pe strada si deodata mi-a venit un chef nebun sa merg la patinoar. am ajuns repede acolo pentru ca eram in apropiere si am inchiriat niste patine. nu era mai nimeni pe gheata, asa ca eram libera se fac ce vroiam. cum nu ma prea pricepeam, doar mergeam incet si incercam diverse figuri care, evident, nu-mi ieseau. la a 5-a cazatura, deja ma enervasem. nimic nu mergea cum trebuia. kayo era de nerecunoscut, cu sora nu mai vorbisem de o saptamana, antrenamentele mele nu mergeau deloc cum trebuia, iar serbarea de craciun era in cateva zile. anita*printre lacrimi*: *ce-o sa ma fac eu acum?...* ma ridic si plec acasa. n-aveam chef de nimic. m-am trantit in pat si m-am culcat... printre lacrimi...
In sfarsit faceam ceva important. Pentru prima data in zilele acelea chiar era. Era duminica dimineata. Ziua mea libera pe care o planuisem de atata timp cu Yuri. Trebuia sa mergem impreuna in Yokohama. In autogara cea mare m-am intalnit cu Yuri la intrare. Eram amandoi gata de plecare. Dar la ce aveam sa descoperim acolo nu ne-am fi gandit niciodata. Am ajuns in 3 ore de mers constant cu autobuzul. Cand am coborat am descoperit cu uimire ca era un frig ingrozitor si ningea cu fulgi mari. Ochii mi s-au marit de bucurie. Era pentru prima data cand vedeam zapada anul acela. In orice caz, eram pregatiti intr-un fel. Cautasem zile intregi pe internet si se parea ca era un singur orfelinat in acel oras asa ca nu am avut prea mult de umblat. Am mers incet pe strazile orasului cu o harta in mana, fiind atenti sa nu gresim drumul. Cand am ajuns in fata orfelinatului am ramas ca stana de piatra. Am fost atat de uimita ca am intepenit in loc cu inima batandu-mi puternic mai sa-mi sparga pieptul. Pe treptele de la intrare statea ghemuit privind in sus la cer nimeni altul decat....AISU!!! Sora: -Koko de nani yatte ?! Ce faci aici?! Aisu s-a speriat si s-a uitat in directia mea. Mare i-a fost uimirea cand m-a vazut stand acolo de mana cu Yuri. Dar ceea ce a spus m-a lasat masca: Aisu: -Aici...locuiam eu...inainte de Tokyo... Nu se poate! De ce tocmai el? Nu trebuia sa se intample asta...Aisu a continuat: Aisu: -Adevarul e, Sora, ca.... eu nu mai am parinti...au murit cand aveam 1 an intr-un accident de masina.... cei care m-au crescut au fost cei de la acest orfelinat... norocul meu e ca m-au facut ceea ce sunt azi si nu pot decat sa le multumesc....doar ca... Sora: -Dake (doar) ... nani ? (am zis eu cu teama in glas...intuiam...erau puterile mele...stiam deja raspunsul dar vroiam sa-l aud din gura lui...ceva de ce ma temeam mai mult decat orice ) Aisu: -Doar ca.... mi-au zis un lucru cand am crescut.... faptul ca aveam....aveam....un frate....mai mare....care a fost adoptat de o familie bogata din Tokyo care vroiau neaparat un baiat...mi-au povestit tot...sau aproape tot....pe vremea aceea nu tineau evidente asa ca nu stiau numele familiei adoptive a fratelui meu....asa ca....devine evident....am venit in Tokyo sa-mi caut fratele pierdut.... NU SE POATE!!! NUUUUUUUUU!!!!! De ce tocmai mie mi se intampla toate astea? Ma uit la Yuri si apoi la Aisu cu ochi inlacrimati. Inima imi batea cu putere, mai rau ca niciodata. Aisu: -Daka ra....Yuri-san...mi-am dat seama abia acum cand te-am vazut aici....tu esti....fratele meu pe care il cautam atat.... Impactul cu realitatea a fost prea mare pentru mine pentru a suporta....nu mai reuseam sa tin sirul evenimentelor....ma durea capul deja....ochii au inceput sa-mi joace feste...nu mai vedeam clar....totul se invartea in jurul meu....tot ce mai imi amintesc inainte sa fi lesinat erau doar doua voci de baieti care ma strigau pe nume....
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#167
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Nu stiam cum sa reactionez la...reactia Anitei...Ea voia pace, nu voia sa lupte si voia totusi...sa nu fie numita in niciun fel... Cine s-o mai inteleaga? Eu nici atat... Rei geme de durere si ma asez pe pat langa el si-l managai pe fruntea plina de zarieturi. YvY se aseaza langa mine si pune laba pe o mana de-a lui... Y: Ai fost cam dura... K: Nu incepe si tu....Ce intlegeti voi prin a fi de partea binelui? Y: Poate ca si eu gresesc....sa mergem la Regina sa ne lamureasca ea... In cateva secunde eram in marele palat de cristal de pe luna. Regina era pe gheata. O urmarisem cateva secunde si deja nu mai aveam cuvinte...Ce ma invatase pe mine...erau lucruri pe care ea le mima cu mintea asa de usor, incat parca plutea, nu patina. Cand ma vede, se opreste. Regina: Bun venit, Printesa! K: "Hopa! mi-a crescut rangul. Am ajuns la <Printesa> de la <Impiedicata>" Multumesc pentru primire, Majestate! Regina: Cu ce te pot ajuta? Y: Majestate...Iertati-mi nechibzuinta daca v-am deranjat cu ceva care nu era de demnitatea Ta. Regina: lasa formalitatile...Zi. Y: Majestate....Credeti ca Printesa Kayo are un comportament nepotrivit? Regina: Ce vrei sa spui? I-am urmarit fiecare miscare si daca indraznea macar sa faca un lucru gresit, era la mine imediat. Kayo nu greseste. De obicei o singura persoana sustine ca face ce trebuie si ceilalti o contrazic si ii spun ca nu face bine si se intampla ca ei sa aiba si dreptate, insa acum ea are dreptate si nu voi. Mergeti inapoi. Kayo...ar fi cazul sa-t folosesti puterile vindecatoare. L-ai ajuta foarte mult pe Rei. Zis si facut! Pentru prima oara nu eram eu cea care gresea.... incredibil, dar adevarat. Pentru ca devenisem printesa Lunii, capatasem si o logica si o intelepciune demna de urmat. Ma indrept spre Rei si incep sa-l vinec, Cum termin, ma intorc o clipa si urmatoarea secunda eram in cadere libera impinsa de un fulger a lui Rei peste fereastra deschisa.
Cand m-am trezit ma durea capul ingrozitor. Ma simteam oribil. Era a doua oara cand lesinam in prezenta lor. Eram tot in fata orfelinatului. Culmea, nu imi era frig. Probabil Aisu facea ceva cu puterile lui ca sa-mi tina de cald. M-am uitat cu ochi tristi la cei doi frati si nu-mi puteam imagina asa ceva...sa fiu cu amandoi in parte. Pana la urma s-a aflat adevarul. Si totusi... Yuri: -Sora...nu pot sa cred ca mi-ai ascuns asa ceva...credeam ca trebuie sa avem incredere unul in celalalt...nu imi vine sa cred ca te intalneai si cu Aisu... Sora: -Gomenne... (zic eu si plec capul) Yuri: -Chiar credeam ca acest sentiment puternic il impartim amandoi... Sora: -Gomenne....(zic din nou si simt cum mi se umezesc ochii...ii simteam cum ard) Yuri: -Sora....(zice el cu tristete in glas)...m-ai ....tradat .... Sora: -GOMENASAAAAAAI!!!! (tip eu si lacrimi de tristete si disperare imi apar in colturile ochilor) In acel moment ninsoarea se intetea. Parca cineva de sus ar fi dat drumul unui sac plin de zapada...si nu doar asta se intampla....vijelii puternice au cuprins orasul. Vantul puternic imi trecea printre suvitele de par. Zapada era ridicata de la pamant si era zburata in aer de puterile mele. Fata imi inghetase din nou, era atat de frig incat nu mai puteam respira. Lacrimile aproape ca imi inghetasera pe obraji. Yuri s-a ridicat de pe trepte, s-a uitat cu acei ochi albastrii la mine si atunci....m-a lovit din nou crudul adevar. IMI AMINTEAM! de prima data cand l-am cunoscut pe Aisu....cand i-am citit gandurile la patinoar...ma uitasem in ochii lui si simtisem ca il cunosc de atata timp....ochii lui....ochii lui Yuri...erau la fel...undeva in adancul sufletului stiam de mult ca ei sunt frati....dar nu am putut sa-mi dau seama la timp...atatea indicii am avut, dar nu am fost in stare sa rezolv misterul pana la capat. Yuri ma priveste trist, apoi se intoarce cu spatele si pleaca incet spunand: Yuri: -Sora....daca vei vrea sa lamuresti ceva cu mine...stii unde ma gasesti...eu, unul, nu mai vreau sa aflu nimic despre familia mea...ma intorc acasa....Tu poti sa faci ce vrei ! Il privesc cum se indeparteaza incet. Tot ce fac este sa ma ridic in picioare si sa imi duc mana dreapta la semnul de la umar. Simeam cum sunt sleita de puteri. Aisu vine langa mine si ma ia in brate. Ii simt caldura corpului si ma simt pe jumate fericita...macar el nu era suparat pe mine...Ii zambesc trist, el imi ridica barbia usor si ma saruta incet. Apoi intoarcem amandoi capul si privim in directia unde a plecat Yuri si ramanem acolo in picioare, imbratisati, cu fulgii de nea zburand in jurul nostru.
~poveste~ – poza de Esbe, in **...:::Neko Tomodachi:::...** RPG · 26.3KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#169
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Luni la scoala
Mergeam ca de obicei, alene si agale pe trotoarul plin de fulgi cristalini. Nu ma grabeam, caci ajunsesem devreme... Ca un vartej ce ma luase pe sus Arina trece pe langa mine si ma face sa alunec si sa cad in fata scolii. Nu-i pasa, nu se intoarce, in scimb sare in bratele lui Light care statea in fata usii. Arina: Light! Neata! K: "Cotofana! Jos labele, javra! oooo! Ce rea m-am facut" L(O indeparteaza si vine sa ma ajute): Esti bine? K: Asa cred...In afara faptului ca m-am cam udat....N-am nimic. L: Bine...Ne mai vedem... In clasa, Arina si Light stateau in aceeasi banca. Arina era cu bratele pe Light. Acesta nu parea chiar interesat de Arina, insa radea si se amuza alaturi de ea, lucru care ma cam scotea din sarite. Oare eram geloasa? La antrenamente, cand ies de la vestiarul fetelor, intru in Holul cu bancute, unde, SURPRIZA! Arina si Light stateau de vorba. Arina statea la el in brate si ii pusese mana lui pe coapsa! DOAMNE CAT TUPEU!!!Turbam de gelozie si acum o recunosteam. Fara sa vreau, am auzit cateva cuvinte care m-au socat! Arina: Chiar vreau sa fac asta cu tine, Light. Esti puternic si cred ca ai o forta... Light: Nu prea cred! Arina: De ce nu? Rar cand fetele se ofera sa o faca si nu baiatul ii cere. Light: Tu chiar esti dispusa sa te culci cu unu' pe care l-ai cunoscut de cateva zile? Arina: De ce nu? Light: Imi pare rau, dar te refuz...nu esti genul meu! Arina: Da? Light: Poate maine,....Azi n-am chef... K(rosie):"Perversul!" (si fuge plangand pe patinoar, exact prin fata lor) Incepem sa repetam in ultima faza, pentru ca spectacolul era vineri. Aveam o faza in patru perechi. Trei pe patinoar si una la trapez(Sora si Aisu) Hayami si Rei se schimbasera, caci Hayami ma salvase atunci cand Rei m-a atacat prin surprindere, caci atat Hayami cat si Rei intelesesera ca nu sunt dusmanul lor, ci ca le vreau binele. Astfel, singurii mei dusmani erau acum Dragonii negrii si Gnomii Verzi, cele mai periculoase fiinte. Se facuse intuneric de-a binelea si era un frig naprasnic. Light: Kayo! Kayo! Asteapta! Te conduc. Kayo: Da...Sigur! Mergi cu Arina; ea sigur te vrea. Light: Ce vrei sa spui? Kayo: De parca n-ai stii! (Fug si el dupa mine) Light: Kayo! Ai auzit discutia aia stupida, nu? Kayo(ne oprim la distanta de un metru jumate'): ...Da...(incep sa plang) Light(Se apropie de mine): Si ai crezut ceva? Kayo(nu raspunde nimic): ..hmh... Light: Kayo...(Ma ia in brate pe la spate) Uita-te la mine si spune-mi ca n-ai crezut nimic din ce i-am spus! Kayo: Nu pot! Te-as minti! Fug pana la mine acasa...nu mai aveam mult. intru in casa, ma dezbrac de haina de exterior si ma arunc pe canapea cu fata in perna. Light intra dupa mine si se aseaza pe fotoliul din fata mea, nu inainte de a-si lasa haina. L: Spune-mi... care e parerea ta despre mine? K(din perna): Nici nu mai stiu ce sa cred! Azi imi dai dovada ca esti un gentleman absolut, maine arati ca un afemeiat! L(rade): Deci asa... K(ma ridic in capul oaselor): Nu gasesc a fi amuzant! L: Hai sa-ti martuisesc ceva: Dintre toate FETELE care ma inconjoara, esti singura pe care o IUBESC! Nimic nu-mi poate lua gandul de la tine! Tu nu intelegi? Se ridica si ma ia in brate iar pe la spate. Imi intoarce capul si ma saruta de parca ar fi vrut sa-mi traga toata dragostea spre el.
Offtopic:Hey am revenit va fost dor de mine? Ontopic:Intre timp eu eram acasa si stateam singura in camera mea.....Deodta cineva batu la usa...ma indreptam spre ea,cand o deschid Rei nu spuse nimic si ma imbratisa sarutandu-ma...Eu atunci eram uimita. eu:Rei in sfarsit te-ai intors.. Rei: Mi-a fost dor de tine Eu am intrat impreuna cu el atunci el imi spuse: Rei:Ce ar fi sa mergem sa ne antrenam eu: Dar esti ranit! Nici o problema o sa te insanatosesc eu... Pun mana pe umarul lui si ma concentrez...nu dupa mult timp o lumina aparu si il videca de tot pe Rei Rei:Apropo mam gandit la ceva...ce ar fi sa plecam in America...acolo e ca mai mare sala de sport din lume si este permisa doar intrarea specialistilor....ce ar fi sa ne luam o mica vacanta de la scoala si sa ne mutam amandoi o sapatmana acolo? eu: Superba ideea!!!!!!!!!!
Dupa o saptamana. In sfarsit venise vremea spectacolului de iarna. Era joi. Urmatoarea zi avea sa fie marele program pregatit cu atata grija. Inca nu imi venea sa cred cat timp trecuse. Parca ieri ma recuperam dupa raceala si eram la Kayo acasa cand Yvy incepu sa vorbeasca si noi primisem puterile de pisici. Pe vremea aceea nu aveam probleme, eram un grup de prietene foarte bune care se distrau impreuna fara problema salvarii lumii pe cap. Era deja noapte si stateam intinsa in patul meu privind pe geam la secerea lunii care se vedea clar pe cerul senin. Eram nelinistita, dar credeam ca era normal, din moment ce eram in rolul principal si aveam sa il sarut pe Aisu la sfarsit de program (parte din spectacolul "Romeo si Julieta" ) si aveam sa fiu vazut desigur de Yuri. Nu mai vorbeam cu el asa de mult ca inainte, dar relatia noastra se imbunatatea incetul cu incetul....oricum, nu acesta era motivul ingrijorarii mele. ...puterile mele suspectau ceva, iar acel lucru oribil avea sa ne strice ziua spectacolului....dar noi inca nu stiam asta....eram inca doar un grup de fete (si de baieti) care se distrau cat mai puteau. Toata dimineata urmatoare o petrecusem in tensiune deplina. In orice moment imi venea sa fug si sa ma ascund undeva. Toti colegii erau "calare" pe mine cu intrebari despre program, toti vroiau ceva de la mine, toti se bagau tocmai azi in seama. Numai pe prietenele mele nu le vazusem. Anita nu era de gasit, iar Kayo statea rezemata de perete, iar cand eu ma uitam la ea isi indrepta privirea inspre alta parte. Ma desprind din multime si ma duc la ea Sora: -Kayo...ce s-a intamplat? Kayo: .....nimic.... Sora: -Kaaaayoooooo....zi! Kayo: -Bine....e vorba despre Light. Nu mai stiu ce sa cred despre el. Azi imi declara iubire vesnica, maine il vad in preajma Arinei. Iar i-am vazut impreuna si nu parea atat de nefericit cum mi-a zis el. Sora: -oooooof, baietii astia....Nu stiu ce sa iti spun, sincer, nu inteleg nimic nici in cazul meu....Yuri abia daca ma baga in seama, in schimb Aisu parca vrea sa ma protejeze si sa fie mereu si mereu in preajma mea. Uite ca acum am scapat de el...sincer, devine cam sufocant...tu ce zici? Kayo: -Mdaaaa...(zice ea cu o voce plictisita si total pe langa subiect) Sora: -Bine, vad ca nu esti in apele tale incat sa ma asculti...vorbim mai tarziu, te las cu ale tale...ma duc sa vad daca pot sa ma mai antrenez un pic. Ies din clasa si plec capul in pamant. Ma simteam din ce in ce mai singura. Merg ce merg si intru direct in Light dupa ce dau un colt. Imi cer scuze, dar cand imi dau seama peste cine dadusem parca imi vine sa imi retrag cuvintele. Ma uit la el urat si apoi merg mai departe. Din cauza lui Kayo era distrasa si nu se mai purta rational. Ies in curtea scolii, traversez terenul de fotbal acum plin de zapada argintie si intru in cladirea cu salile de antrenament. Merg in vestiar la dulapul meu si imi iau costumul meu negru si intru in sala de gimnastica. Incep sa ma antrenez la sol si apoi trec la paralele si apoi la mers pe sarma. Obosita, fac un dus rapid, si ma intorc in clasa. Mai erau 4 ore pana la spectacolul de Craciun. Nu eram nici pe departe emotionata, poate doar nervoasa, enervata pe Aisu pe care nu il gaseam pe nicaieri. Il cautasem in toate salile de antrenament, la bufet, in toate clasele, pana si in bai....pur si simplu nu era de gasit. Mai era jumate de ora pana cand incepea spectacolul, dar noi nu intram inca de la inceput. M-am dus grabita in ultima sala unde nu il cautasem pe Aisu: in culise. Acolo era toata trupa de inceput, doamnele care machiau, dulapurile cu costume, dar Aisu nicidecum. Incepusem sa turbez. Mai era un sfert de ora si el nu aparea. M-am dus si m-am schimbat si eu. Costumul meu era foarte frumos:dungi oblice un pic curbe cu rosu si portocaliu, restul era alb-sidefiu, la extremitati avea volanase semitransparente. Cel putin imi venea perfect si ma simteam libera in el. Parul era prins cu doua bentite portocalii cu cateva fasii de dantela portocalie infasurate pe ele. Eu aratam perfect, dar daca nu era si Aisu, atunci degeaba. Mai erau 5 minute pana la inceperea spectacolului. Imi puneam cerceii cand directoarea a aparut in spatele meu si a inceput sa urle ca o apucata: D: -Sora, pe unde Dumnezeu umbla Aisu la ora asta?!?!?!?! trebuia sa fie de mult aici, trebuia sa fiti pregatiti deja sa intrati pe scena!!!! Sora: -Ma scuzati, doamna directoare....dar chiar nu stiu...l-am cautat toata ziua si nu e de gasit, nu stiu ce s-a intamplat cu el. Chiar atunci, de pe usa din spate apare Yuri, imbracat in costumul pe care trebuia sa il poarte Aisu. Vine mandru ca un paun si spune: Y: -O sa ii fiu eu partener Sorei in seara asta...stiu deja tot actul pe dinafara si imi ies perfect toate sariturile. Directoarea(exasperata, gesticuland in stanga si in dreapta cu mainile): -Bine, bine, daca baiatul ala nu apare! ma astept sa faceti un spectacol minunat. Trebuie sa anunt inceperea programului, ma scuzati. Sora, Yuri, stati in stand-by!!!! M-am uitat la Yuri cu ochi mari, nu am spus nimic si m-am intors cu fata la oglinda. Mi-am asezat o suvita rebela de par, mi-am pus bratarile firave din dantela pe maini, apoi m-am ridicat si m-am dus sa urmaresc de dupa cortina spectacolul. Slava Cerului, Yuri nu m-a urmat! Priveam atenta performantele celorlalti. Nimeni nu facea nicio gresala, era o reprezentatie perfecta. Se vedea clar ca toti exersasera foarte mult. Echipa de majorete aveau miscari minunate. Le-am studiat pe toate cu atentie, dar....ANITA NU ERA PRINTRE ELE!! SI NICI YUMI!! Ce se intampla in seara asta? Deveneam panicata. In acel moment aud vocea Anitei in mintea mea: era un mesaj telepatic: Anita*Sora, avem necazuri! Nu-ti face griji pentru mine, am vorbit cu fetele sa ne acopere pe mine si pe Yumi la partea cu majorete. Am avut "ceva treaba", nu pot sa explic acum, e prea mult...acum ma schimb pentru programul nostru. Nu te panica, joaca-ti rolul cu multa determinare!!! ne vedem pe gheata!* Nu mai puteam nici sa ma uit la scena. "Ceva treaba"? Necazuri? Ce s-a intamplat oare? Ma intorc in culise si privesc ceasul: 5 minute pana la intrarea mea. Imi pun patinele. Prima parte era pe gheata. Kayo facea intinderi intr-o parte discutand in acelasi timp cu Light, iar Hayami era in celalalt colt band o ciocolata calda alaturi de Rei. Respir adanc si privesc spre tavan. In momentul acela ni se face semn ca e randul nostru sa intram. Anita si Yumi apar in ultima clipa si ne indreptam spre scena. Anita: -Nu e timp acum, incearca sa nu te gandesti decat la spectacol. Yuri o priveste intr-un fel ciudat pe Anita, ma ia de mana si pornim inainte pe gheata pe ritmurile rapide ale melodiei Nightwish-Moondance. Piruete, sarituri duble si triple, toate ieseau perfect si elegant. Era totusi ceva in privirea lui Yuri care ma oripila. Nu mai il vazusem niciodata cu astfel de ochi...straluceau parca intr-un fel atat de diabol ca ma speriau. Am executat pirueta finala din program in bratele lui Yuri si apoi a urmat partea de teatru cand strigam unul dupa altul ca nu vrem sa fim despartiti, dar scena se termina trist, cand fiecare o apuca pe drumul sau. Eu si Yuri iesim de pe gheata in aplauzele multimii, ajungem in culise, ne scoatem in cea mai mare graba patinele si ne punem balerinii. Intru impreuna cu Yuri sub un fascicul puternic de lumina ce ne facea sa stralucim. Incepe tema muzicala Romeo&Juliet. Sarim la trambulina si apoi prindem trapezul. Urma partea in care Romeo si Julieta se luptau pentru dragostea lor. Incredibil, dar toate miscarile lui Yuri erau coordonate perfect cu ale mele, aveam un timing excelent, expresiile fetelor erau frumoase. Eram chiar uimita de cum reusise sa stapaneasca manevrele de unul singur. Apoi urma scena finala. Marea mea saritura, cand trebuia sa ma invart in timp ce ma balansez cu un trapez special, apoi sa sar, sa fac o rotatie eleganta in aer si apoi sa prind trapezul lui Yuri (asemanatoare cu Golden Phoenix ). Imi iese perfect, Yuri imi intinde mana si ma urc pe acelasi trapez cu el si....sfarsitul programului....sub raza puternica a reflectorului care ne lumina doar pe mine si pe Yuri, ne uitam unul la altul cu expresie fericita si ne unim buzele intr-un sarut pasional. Multimea aplauda si noi facem cu mana spre sala. Cand aplauzele se opresc in sfarsit, sarim de la trapez si inaintam spre capatul scenei. Restul trupei vine de o parte si de cealalta a noastra si formam un semicerc cu totii...ne prindem de maini si facem o plecaciune cu totii, apoi iesim de pe scena si ne intreptam catre vestiare. Abia cand uitasem de ce imi spusese Anita, pe neasteptate, apare in spatele meu impreuna cu Yumi si spune: Anita: -Sora, avem o problema grava. Sa iti zic de ce am intaziat. Si, mult mai important, de ce nu a ajuns Aisu. Nu ti-am zis inainte ca altfel se zicea de tot cu spectacolul.....nu stiu cum de s-a intamplat asta, dar....Yuri la rapit pe Aisu!! Sora: -CEEEEE?!?!?!! Anita: -Da...eu si Yumi am incercat sa ne luptam cu el, dar a fost mai puternic. Nu stiu ce urmareste cu asta.... Nici nu mai urmaream spusele Anitei. Priveam in gol si nu reuseam sa imi focalizez privirea...Nemaiascultand-o pe Anita, am luat-o la fuga, am iesit din scoala si am alergat spre lac. Afara ningea si viscolea, era un ger ingrozitor si eu muream de frig in costumul de la spectacol. M-am asezat in zapada la radacinile ciresului si am privit spre suprafata inghetata a lacului. Anita vine in spatele meu (era clar ca ma urmarise) si imi pune geaca peste umeri. Ma uit la ea cu drag si dintrodata ma apuca plansul.
~poveste~ – poza de Esbe, in **...:::Neko Tomodachi:::...** RPG · 23.1KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Dupa ce fetele terminara spectacolul afara era intuneric.....In timp ce toata lumea pleca acasa in afara de mine care ma plimbam trista pe aleile orasului(nestiind ca eram pe aceeasi alee pe care era si casa lui Kayo).....Deodata se auzi o explozie.....imi intorc capul si exact in acel moment o vad pe Kayo plina de sange cazand in gol de pe acoperisul cladirii in care statea ...atunci intepenisem pt o secunda in care eram umpic inconstienta...alerg spre ea si in acelas timp ma transform dar de data aceea ceva era diferit...ma transformasem in ceva nemaivazut incat pana si eu eram uimita.....o prind pe Kayo din zbor dupa care ma uit in sus si il vad pe rei impreuna cu fratele meu transformati in demoni......nam stiut ce sa mai zic sau ce sa mai fac....eram muta de uimire si la fel si Sora si Anita care vazusera accidentul PS: Aici e momentul cand unul dintre pers negative de vine pozitiv (eu)
~poveste~ – poza de Kohinata, in **...:::Neko Tomodachi:::...** RPG · 30.8KB
#173
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Deschid ametita ochii si o privesc ceva vreme pe Kohinata. Faptul ca ma salvase dadea dovada ca ea intr-adevar se schimbase. Ma lasa pe trotuar si din mica mea inconstienta incep fara sa vreau sa ma vindec, pana imi revin. Ma ridic si deja Hayami statea de vorba cu Rei, iar fratele sau era undeva in plin lesin pe acoperis.
~poveste~ – poza de kayo_yuko, in **...:::Neko Tomodachi:::...** RPG · 34.1KB
Eu nu mai stiam cesa mai fac sau ce sa mai zic....transformarea mea era cu totul schimbata....ma indreptam spre fratele meu care era ranit si deodata Kayo facu o lumina ...de data asta alba si il vindeca...exact din acea lumina aparu pisica lui Kayo care le spusese despre noua mea transformare....cum ca devenisem buna...
#175
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Ma ridic si merg la YvY. O iau in brate, ii multumesc Kohinate si merg acasa unde repar toul cu o simpla rasucite a sceptrului. Ma asez in pat si ma gandeam la greselile facut azi in timpul spectacolului si la faptul ca nu's deloc buna. Ma uit la trofeul castigat cu cateva luni in urma si imi venea sa-l sparg. Ma simteam ciudat. Nu stiam ce vrea sa fie cu mine.... K:"Ce Dumnezeului mi se intampla? Care e problema mea?" Incep sa plang. Voiam sa-l sun pe Light...dar nu puteam...Ceva era tare ciudat. Nu raspundea la telefon si ultima data cand il vazusem era cu Arina... Ma ridic, ma imbrac si merg la spre el. Nici nu apuc sa ies pe usa, k telefonul imi suna;era un mesaj de la Light: "vino la restaurant cat poti de repede!" k:"Ce noroc pe mine..." Merg la restaurant; intru si imi pica ochii pe Light si Arina care...se sarutau cu foc... Trec oarecum treaba asta pe lista lucrurilor pe care nu trebuie sa le mai vad si ma intorc. Ma impiedic din greseala de mama lui Light si ii trantec un teanc de meniuri. Imi cer scuze si o ajut sa le adune. K: Imi pare rau! mama: Kayo-chan! Stai putin! Light e cu o alta fata la masa... K: Stiu...De aceea trebuie sa plec... mama: Ce sa-i spun daca intreaba de tine? K: Spuneti-i ca nu mai are motive sa ma caute! Plec faca sa-mi iau la revedere...deci avusesem dreptate; el era... Din nervii infiniti pe care ii aveam, fug pe strada si ma lovesc de un alt baiat. El imi sterge lacrimile. -Hei, esti bine? K: Yoh? Esti chiar tu? Y: Nimeni altul! Te cautam...s-au implinit cei 15 ani si trebuie sa ne logodim...asa cum au decis parintii nostri... Grozav! asta imi mai lipsea! M-am indragostitm, insa nu de logodnicul meu, ci de un afemeiat, care cica ma iubeste doar pe mine, dar se saruta cu alta...Boooon! Kayo, ai facut-o si de data asta lata! Felicitari, fato! Esti buna numa' de prosti! Sa te vad acum cum iesi din asta... Bineintele...se intelege de la sine ca nu e nicio cale de scapare... K: Yoh...Imi pare rau, dar nu pot s-o fac... Y: Despre asta voiam sa-ti vorbesc...Nici eu nu pot.... K: Atunci e ok...? Y: Sa zicem ca da... Frate'! DE CE mi se complica mie mereu viata? DE CE trebuia sa apara Yoh? DE CE mi se intampla numai mie sa ma indragostesc de unul care e un mare ticalos? DE CE unica mea cale de scapare si uitare nu vrea nici ea sa ne logodim? DE CE totusi nici eu nu vreau? Cate DE CE-uri imi vin in minte! Dar asta e! Trebuie sa merg mai departe...Daca Light o considera pe Arina mai importanta decat pe mine...e treaba lui...Nu-mi pasa! Sau imi pasa, dar vreau sa ma mint? Oare ce e cu mine? Am nevoie de timp... Incep sa plang si incep sa alerg prin zapada. Ma opresc o clipa si ma arunc pe spate. Parca lumea intreaga se lasa pe mine si incepe sa ma copleseasca... CE VREAU DEFAPT?
~poveste~ – poza de kayo_yuko, in **...:::Neko Tomodachi:::...** RPG · 37KB
)))) fetele stiu :X
(era si cazul, ca mai era doar o saptamana pana la premiera) Ies dupa Light sa-i spun si maaaare mi-e mirarea cand il vad inconjurat de o sumedenie de fete si in bratele Misei....Imi venea sa-l spanzur... Ma calmz si-l strig:
in regula
Il salut si ma intorc in clasa.. Yuri si Aisu stiau deja, le spusesem eu cu o zi in urma. Acum trebuia doar sa ne antrenam si sa asteptam sa vina dusmanul cel nou. Dupa cursuri m-am dus pe santierul parasit de langa scoala si mi-am incercat puterile. Inghetam totul doar cu cateva cuvinte, faceam sa ninga si sa ploua dupa propria vointa si descoperisem ca puteam folosi gheata si pe post de mijloc de transport. Cream un fel de alee de gheata pornind de sub picioarele mele si puteam sa o fac sa ma duca oriunde. Doua dintre puterile mele functionau perfect. Pe a treia nu indrasneam sa o folosesc. Nu imi placea sa intru in mintile oamenilor. Mi se parea rusinos si in plus, nu ma simtisem prea bine ultima oara cand facusem asta. Ma intalnesc cu Kayo si cu Yumi in drum spre casa si pornim impreuna (caci stateam in acelasi cartier). Ajungem pe celalalt mal al lacului. Vis-a-vis se vedea marele cires japonez care avea ramurile scuturate de vant. Trecem pe langa alt cires mai micut, unde se afla asezat la radacinile lui nimeni altul decat Rei, care probabil o astepta pe Kohinata. Incearcam sa trecem pe langa el, dar ne blocheaza drumul si il vedem cum se transforma in fata noastra. Aripi negre de demon ii apareau in spate si incepuse sa zboare creand varjtejuri mari de aer cu care ne tranti la pamant. Din spatele nostru apare Kohinata care ramane muta de uimire si isi pune mainile la gura. Noi trei, trantiti pe jos ne acopeream capetele cu mainile si incercam sa ne gandim la ceva. Stiam ca singura sansa era sa ne transformam si sa luptam, dar parca prin acele vartejuri de aer el ne scurgea toata energia si puterea din corp. Stateam acolo pe jos neajutorati, cu Kohinata care se uita uimita. Era o situatie fara iesire.
