>>Anita<<
...::~Admin~::...
 Din: lumea アニメ
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 570
|
|
Speram din tot sufletul ca a doua zi sa fie totusi mai normala. Bine, cat de normala poate fi pentru 4 vampiri si 2 persoane care doreau cu disperare sa devina si ele vampiri. Eu nu aveam niciodata de gand sa le ajut, mai ales ca de-abia ma obisnuisem cu altceva decat sangele uman (desi nu-l atinsesem niciodata si asa aveam de gand sa ramana). M-am trezit de dimineata, mi-am facut suita obisnuita si m-am imbracat. Azi era innorat, asa ca ochelarii de soare erau de prisos. Am coborat din apartament, asteptand sa fiu intampinata de Tenshu, dar spre surprinderea mea... Nu era acolo. Am asteptat putin si peste cateva minute a aparut. Am urcat repede in masina neagra decapotabila (nu ne deranja frigul, de-abia il simteam) si am pornit spre scoala. Trecusera deja 20 de minute, dar inca nu ajunseseram la scoala. In mod normal, 10-15 minute erau de ajuns. Am privit bordul masinii: nu mergea cu 90-100 la ora cum mergea de obicei, ci cu 50-60 la ora. I-am privit chipul. Parea extrem de ganditor si... extrem de ingrijorat. Nu puteam fi indiferenta; ma gandeam ca poate inca mai era cu gandul la saptamana aceea groaznica, dar am riscat si l-am intrebat.
Suki: Ei bine, Tenshu kun, sper ca ai de gand sa-mi spui si mie ce te apasa. Pentru ca in ritmul asta, nu vom ajunge la scoala nici pana maine.
Tenshu a tacut cateva clipe, a oftat si a marit viteza. In urmatorul minut parca in fata scolii. A oprit masina si m-a privit. Ochii lui imi urmareau fiecare miscare a fetei, fiecare parte a corpului meu, parca asteptand sa vada macar o micuta bataie a inimii mele, care incetase demult sa mai bata. L-am privit intrebatoare, iar el a oftat din nou.
Tenshu: Trebuie sa aflii ceva, Suki chan. Pentru o perioada mai lunga de timp, chiar... nedeterminata, n-o sa le mai poti vedea pe Kayo si Fureya. Trebuie sa plecam. Trebuie sa parasim lumea asta, in care noi, vampirii, suntem doar un alt pericol. In curand vom ajunge toti 4 sa fim vanati. Am vorbit deja azi de dimineata cu Raidon si Kay, care mi-au spus vestea. Plecam din seara asta. Am insistat eu sa mai vii azi, ca sa-ti iei la revedere de la prietenele tale. Dar sub nicio forma, iti repet, SUB NICIO FORMA nu trebuie sa le spui unde mergem sau de ce plecam, si nici cand ne intoarcem. In primul rand, nu stim, iar in al doilea rand, s-ar putea sa nu ne mai intoarcem niciodata aici. Azi ar putea fi ultima ta zi cu oamenii.
Eu doar il ascultam stupefiata, chiar oripilata. Imi era imposibil sa-l urmaresc, eu inca ramasesem la ideea ca trebuie sa-mi iau la revedere pe termen nelimitat de la cele mai bune prietene ale mele. Cand a vazut ca nu-i dau atentie, s-a dat jos din masina, a venit in viteza pe partea mea si mi-a deschis usa. M-a tras gentil afara si m-a condus spre clasa. Mie inca nu-mi venea sa cred. Dar nu puteam face nimic. Totul era deja aranjat. Am incercat sa-mi petrec ultima zi cu ele cata mai bine, le-am facut sa rada, am glumit impreuna, ne-am distrat. Chiar am luat un 10 la astronomie. Eram fericita, dar in sufletul meu eram distrusa. Nu puteam sa schitez nimic ce ar putea sa insemne nefericire pe chipul meu. Ziua a trecut rapid, poate prea rapid si avenit momentul sa ne despartim. Le-am imbratisat calduros pe amandoua, spunandu-le ca sunt cele mai grozave prietene pe care le am. Am avut grija cu fiecare cuvintel. Aproape ca imi dadusera lacrimile, dar Tenshu m-a luat incet de brat si m-a bagat in masina. Le-am facut cu mana fetelor, care zambeau. Stiam ca acesta va fi ultimul lor zambet cand vor afla ca nu ne vom mai intoarce, probabil, niciodata. Am ajuns repede acasa, unde Tenshu mi-a zis sa-l astept acolo; mergea sa-si faca si el bagajul si m-a sfatuit sa fac la fel. Am aprobat din cap, iar el a plecat. Am oftat adanc si tot timpul cat mi-am facut bagajele, am plans amarnic. Dar nu pentru ca eram vampir si ca trebuia sa ma schimb total acum, ci pentru ca imi paraseam cele mai bune prietene, singurele mele prietene. Am terminat in jumatate de oar, m-am schmbat de haine si le-am pus separat. Am asteptat sa vina Tenshu, iar cand a ajuns, mi-am sters ultima lacrima de pe obraz, am iesit din apartament, am privit inapoi, am soptit "adio pentru totdeauna!" si am urcat in masina cea neagra, ce ma astepta in fata, cuminte, cu iubitul meu vampir la volan.
Tenshu mergea foarte repede cu masina. Credeam ca trebuie sa mergem cine stie unde, departe de orice fiinta draga mie. In scurt timp, ii suna telefonul.
Tenshu*raspunde furios*: Hai! Ce s-a mai intamplat acum?... Nani? Doshite? Demo doshite ima?!(Dar de ce acum?!) Offff... Bine, bine, venim acum. Ja...
Eu aproape adormisem cand sunase telefonul lui Tenshu. S-a uitat la mine o perioada, apoi a intors masina. M-am uitat la el mirata.
Suki: Ce se intampla, Tenshu kun? De ce ne intoarcem?
Tenshu: Nu ne intoarcem, mergem la Raidon. Ne asteapta si Kay. Vroiam sa mergem sa locuim la ai mei, in Alaska. Ar fi venit in scurt timp si ei doi, dar acum s-au razgandit. Din cauza unui nenorocit de spectacol...
Atunci mi-am amintit de spectacolul de Craciun. Uitasem complet de el, cu toate lucrurile ciudate ce se intamplasera in ultima vreme...
Tenshu: Dar stai linistita. Noi vom merge la mine acasa dupa aceea. Vom sta acolo, iar mai tarziu vor veni si ei doi. Dupa ce se asigura ca prietenele tale nu vor face nimic prostesc.
L-am privit cu ura. "Prostesc" nu era un cuvant prea frumos alaturi de "prietenele tale". Am oftat, stiind ca acum eram la mana lor, a vampirilor. Nu puteam spune nimic, nu puteam interveni cu nimic in planurile lor. Kay si Raidon au prins ura pe mine, poate pentru ca au inteles in sfarsit ca nu Tenshu fusese de vina pentru transformarea mea, ci eu. Dar tot erau furiosi si pe el, asa ca acum amandoi eram pusi sub vizorul lor si al familiilor lor de asemenea. Parca eram niste criminali in serie, lasati liberi pe nedrept...
Ma simteam foarte ciudat in camera lui Raidon, stand pe un pat pe care nu dormea probabil niciodata, iar Kay se uita la mine cu dispret. Imi venea sa regret ca l-am facut pe Tenshu sa ma transforme in vampir, insa am scuturat repede din minte aceasta idee stupida. Am stat cuminte si am ascultat conversatia celor 3 vampiri din fata mea.
Tenshu: Deci ai de gand sa-mi spui de ce ne-am intors din drum acum?
Raidon: Asta e foarte simplu. Peste cateva saptamani, este spectacolul de Craciun, in care eu, Kayo, Fureya si Kay suntem inscrisi. Nu putem lipsi. Am inteles ca si voi sunteti *arata si spre mine*.
Tenshu: Da, dar acum ne-am razgandit. Ne-am scos de pe lista.
Raidon: Pacat. Ar fi fost frumos. Deci, noi doi *arata spre el si Kay* vom mai ramane o scurta perioada aici, pana dupa Craciun. De Anul Nou vom fi cu voi, in Alaska. Sugerez sa ramaneti si voi...
Suki*sarind ca arsa*: DA! Asta zic si eu! As putea sa-mi mai vad prietenele putin...
Am tacut imediat. Kay arunca fulgere spre mine. La fel si Raidon. Era clar. Nu vroiau sa stau prea aproape de ele. Ii intelegeam. Au aflat ce patisem in saptamana aia blestemata. Le era teama sa nu le atac cumva fara sa vreau. Cand "deveneam din nou vampir", aveam ochii rosii. Sau mai eram asa cand imi era "sete". Stiau de legendarii vampiri din clanul lui Tenshu, dar le era si mai teama sa nu devin ca ei. Pe scurt, ma protejau. Cred ca mai mult pentru Kayo si Fureya. Nu pentru mine...
Au continuat sa vorbeasca pentru inca vreo 20 de minute, pana le-a spus Tenshu ca era timpul sa plece. Trebuia sa ajungem inainte de rasarit. Eu stiam de Raidon si Kay in razele soarelui, dar de Tenshu nu stiam nimic. De ce se ferea asa de tare de soare? Nu l-am intrebat niciodata, dar in masina aveam destul timp sa-l intreb asta. Ne-am luat la revedere/pe curand si am plecat spre friguroasa Alaska. In masina, am asteptat sa mai treaca putin timp, sa ne obisnuim cu linistea, api am spart gheata.
Suki: Cand ai de gand sa-mi spui de ce te feresti asa tare de lumina soarelui? Si imi spui mereu sa port ochelari de soare si sa ma imbrac bine cand e insorit. De ce?
Ne straluceste si noua pielea ca lui Raidon si Kay? Hm? Spune-mi!...
Am stat cateva clipe, apoi l-am auzit pe Tenshu oftand. Facea asta numai cand era ceva de rau ce urma sa-mi spuna.
Tenshu: Asta e un lucru de care ne vom feri toata viata. Iar asta va dura acum mult mai mult...*ofteaza din nou* In soare...*inchide ochii* nu mai suntem la fel deloc. Trebuie sa-ti arat ca sa intelegi despre ce e vorba. Dar te previn, va trebui sa ma stapanesti bine, de indata ce voi pasi in lumina. Nu voi mai fi acelasi Tenshu pe care il stii... Iti voi arata cand ajungem.
Suki: *Nu inteleg ce vrea sa spuna... Cum adica nu va mai fi acelasi Tenshu pe care il stiu?* Bine... Cand ajungem... *intorc capul spre fereastra*
Tenshu a ranjit putin, multumit de sine. In Alaska nu e aproape niciodata soare.
_______________________________________
Click.
|
|
)))) fetele stiu :X
. In fiecare zi dupa ore ma intalneam cu Fureya senpai si Kayo chan si citeam. Ajunsesm sa citesc orice imi pica in mana pentru ca citisem toate cartile SF si fantasy. Incepusem sa ma plictisesc de ele (iar la mine cand ma plictisesc de o carte e grav!), asa ca dupa ce am terminat de citit o carte despre istoria Japoniei(a doua pe saptamana aceea), mi-am luat ramas bun de la fete si am plecat spre casa. Speram ca poate voi da peste o noua biblioteca in drum spre casa, si chiar asa a fost. Mergeam pe o straduta ingusta spre bulevardul principal si am vazut scris mare "YOMU WA AI DESU"(in traducere: "cititul este dragoste" ).
; in picioare aveam niste balerini negri pe are ii adoram, iar parul il prinsesem de cateva suvite din fata la spate, lasandu-l liber, usor ondulat; purtam niste cercei lungi pe care ii primisem cadou de la fratele meu si un lantisor cu o inimioara, inele nu purtam, ca sa nu ma deranjeze). Primul gand a fost acela ca Raidon sau Kay ma atinsesera din greseala, dar apoi am simtit cum acea persoana ma strangea puternic in brate. Am tacut si am asteptat pana s-au aprins luminile din nou. Spre marea mea uimire, era Tenshu!
