Ne-am petrecut dupa-amiaza cantand. Era o ocazie buna sa mai stam de vorba si sa ne relaxam, sa uitam de probleme macar pentru cateva secunde cu un pian in fata, ceva portative goale si un creion.
Am compus, am cantat, ne-am simtit bine...si ne-am amintit de Suki... si ce bine ar fi fost daca era si ea acolo, langa noi.
Cand am plecat de la ea, era deja tarziu. Kay ma conducea pe strazile orasului in plina bezna.
Ky: Mi-ar placea sa ne plimbam mai des...
K: Mi se pare ca o facem...
Ky(incepe sa rada amuzat, de parca as fi spus o gluma): Nu genul asta de plimbare....
K: Ce ai prefera?
Ky: Lumina lunii in spatele nostru...noi intr-un parc.... putina racoare ca sa am motiv sa te tin in brate...
K(chicotesc vesela): Si de ce n-o facem chiar acum? Uite, parcul unde m-ai adus prima data....
A oprit masina si m-a ajutat sa cobor. M-a luat de mana si am inceput sa strabatem parcul privind celelalte cupluri nocturne facand asta. Atunci am inteles regretul din privirea lui, regretul pe care eu il credeam pur si simplu rusine....adolescentina.
Regreta ca nu putea fi normal, ca nu ma putea lua de mana fara sa se concentreze sa nu ma stranga prea tare, cu toata puterea lui, ca nu ma putea saruta fara sa-si tin respiratia ca sa nu fie tentat sa ma muste chiar in clipa aceea, ca nu putea sa iasa in soare caci si-ar fi sporit setea, ca nu putea sa se bucure de o viata la care eu voiam sa renunt....
Simteam ca trebuie sa vorbesc cu el, sa fim mai deschisi, sa fim mai aproape unul de altul, chiar daca specia ne facea sa trebuiasca sa ne departam...
K: Kay...
Ky: Da...
K: E ceva ce ai vrea sa-mi spui?
Imi prinde mana si ma strange incet... chiar ii era greu...
Ky: E doar ... Nu pot...sa... mai... aman...momentul asta...
K: Kay, esti bine?
Vocea ii tremura si parca suferea cu fiecare sunet pe care il scotea. Aproape imi dadusera lacrimile.
Ky: Kayo, va trebui sa plec... in cam o luna... si eu si Raidon, dar te rog, nu-i spune Fureyei...m-am certat rau pe tema asta cu Raidon, dar eu refuz sa-ti ascund orice. Asa e cel mai bine cred eu...
Avusese curajul! O facuse! Imi spusese direct...
K: Kay....eu...
Imi venea sa-i sar de gat, dar stiam ca asta l-ar fi deranjat putin...mai mult...
Ky: Kayo...pot sa te iau in brate?
Ce intrebare stupida!
K: Logic!
N-am mai rezistat! M-am aruncat! Ori lupul ma manca, ori doi mielusei aveau sa topaie prin parc.
Varianta a doua e cea corecta. Ne-am pus pe plimbat in miez de noapte, ca doi indragostiti timizi la prima intalnire, dar cu zambetele pe fata....
05.03.2009
35.8KB
pun si eu
Air Tv
11.07.2012
64KB
sasuke si sakura sunt cel ami frumos cuplu asa este parerea mea :nod:
02.12.2009
5.2KB
Wellcome, Flavya! Distractie placuta pe forum!
scuzati poza cu Ichigo, dar nu ma pot abtine,...., e prea dragut!
11.01.2009
57KB
Dupa spectacolul cu Vivienne, de care n-as fi crezut niciodata in viata ca as fi stare sa-l provoc (de obicei, nu sunt o persoana violenta, dar se pare ca jumatatea vampirica din mine si-a spus cuvantul), Kay si-a luat talpasita, sa ia o gura de aer. E adevarat ca vestea ne-a cam dat peste cap, aceea ca ar face orice sa devina uman din nou sau sa o transforme pe Kayo (desi asta ar fi fost cel mai bun lucru din lume, dupa parerea mea, insa am tacut), dar am considerat ca erau doar vorbe aruncate la nervi. Cel mai tare ma bucuram acum ca cel putin cu el ma intelegeam mai bine. Cu Raidon, pe de alta parte... El se vindecase complet pana acum. Era sanatos tun. Dar si el ii ducea dorul iubitei lui si una din prietenele mele cele mai bune, Fureya. Dar parea ca el nu avea curajul sa o mai vada din nou. Nu puteam citi ganduri, ca sa stiu ce se ascundea in mintea lui intortocheata, dar puteam sa pun pariu ca doar numele ei se afla in fiecare gand ascuns. Pe zi ce trecea, era tot mai trist si imi era teama ca va cadea in depresie. Ma intrebam daca as fi incercat aceeasi tactica si cu el, spunandu-i sa o viziteze, poate ca m-ar fi ascultat si totul ar fi fost mai bine. Dar parca imi era si teama. Cu cat trecea timpul, incercam sa-mi perfectionez tot mai mult puterea. Deocamdata, tot antrenamentul meu incepea sa dea roade. Puteam vedea in viitor peste o ora fara sa ating persoana, fata de numai cateva secunde si doar daca atingeam persoana respectiva. Au trecut vreo sase saptamani, si atmosfera devenea cam plictisitoare. Discutii, plimbari prin padure, o data pe saptamana vanatoare, incercari esuate ale lui Hirose, Amaya si Yureshi de a ma include in clubul lor de "bautori de sange omenesc" si momentele intime cu iubirea vietii mele eterne, Tenshu, cam asta a fost tot. Asta pana cand Raidon a inceput sa se invarta in casa de sus in jos ca un leu in cusca. Si atunci am vazut. Urma sa faca ceva ce ar fi trebuit de mult. Si chiar si in acea seara, in numai cinci minute. Am trecut pe langa el si i-am zambit. Apoi el m-a prins de brat. Si asta prezisesem.
- Sa nu indraznesti sa spui un singur cuvant.
- Hm, stai linistit, Raidon. Nu am de gand sa spun nimanui. Si oricum, sunt sigura ca nimeni nu ar avea nimic impotriva. Daca au fost de acord cu idea de plecare a lui Kay, sunt sigura ca si cu a ta ar fi de acord.
Si i-am zambit din nou. El mi-a dat drumul bratului, calmandu-se subit. A respirat usurat si si-a continuat drumul spre usa. Cand sa o deschida, a simtit ca inca eram in spatele lui si m-a privit, oarecum afectat. Dar urmatorul cuvant nici macar eu nu le-am putut prevedea.
- Multumesc.
Am zambit din toata inima. Stiam ca doar acel "multumesc" era de ajuns. Simteam ca reprezinta atat faptul ca-mi tineam gura, dar si faptul ca am fost (de fapt, sunt) cea mai buna prietena cu iubita lui. Si stia ca putea avea incredere in mine. L-am privit cum pleca din curte, cu masina lui Volvo C30 negru. Aveam o vaga presimtire... si nu parea sa fie buna. Am incercat sa vad in viitorul lui, dar oricat de tare ma concentram, nu puteam sa-l vad decat pe el la volan, conducand spre Tokyo. Nu puteam sa trec de pragul de o ora si doisprezece minute. La naiba!
- Suki? S-a intamplat ceva?
M-am intors brusc, doar ca sa-l vad pe Tenshu cu o fata ingrijorata, cuprinzandu-ma in brate si sarutandu-ma tandru. I-am zambit, aproape fara ingrijorare.
- Nu, totul e ok. De ce intrebi?
- Mi se parea ca ai inceput sa ma inseli. Priveai cu prea mult interes usa aia. Credeam ca ma parasesti pentru altcineva.
Am ras.
- Ah, m-ai prins! Tenshu, iti prezint "usa", amantul meu. "Usa", ti-l prezint pe Tenshu, iubitul pe care il insel.
A ras si el.
- Dar sa stii ca "usa" e de genul feminin. Nu stiam ca esti...
Am izbucnit amandoi in ras in acelasi timp. I-am cuprins fata intre palmele mele mici si l-am sarutat cu patima. El si-a strans bratele in jurul taliei mele, facand sarutul mai apasat si mai durabil, dar plin de dorinta. O dorinta... pe care n-am recunoscut-o. In clipa urmatoare, m-a ridicat de pe podea, tinandu-ma precum o mireasa trecand pragul casei si am ajuns in mai putin de doua secunde in dormitorul nostru. Imi era... oarecum teama sa prezic de avea sa urmeze, asa ca m-am lasat in voia sortii. M-a asezat pe pat cu cea mai mare grija posibila, ca si cum as fi fost o nestemata fragila. Ochii mei inmarmuriti de atata grija si iubire ce se revarsa din el l-au urmarit cum isi scotea bluza, iar mainile mele au atins pentru prima oara pielea incredibil de fina si muschii acum incordati de pe abdomenul lui, in timp ce buzele lui acum mai seducatoare ca oricand imi gadilau fiecare celula de pe chip, gat si in final abdomen, ridicandu-mi bluza incet, incet. Curand, mai curand decat am crezut amandoi, ne aflam unul langa celalalt, lipsiti de vesminte, sub cearsaful ce avea sa fie martorul iubirii noastre ce ne unea pe vecie.
A doua zi, am aflat ca si Kay plecase, fara sa mentioneze unde si cand se va intoarce. Sentimentul rau din ziua trecuta a revenit. Dar faptul ca acum devenisem o femeie in toata firea, m-a ajutat sa trec peste el, sperand undeva in adancul sufletului ca nu insemna nimic. Tenshu devenise un hot. Atat hotul inimii mele care nu mai batea, decat pentru el, cat si al virginitatii mele vampirice.
17.01.2011
53.2KB
cute
16.08.2012
28.3KB
Terminasem antrenamentul pe ziua de azi si ne pregateam sa plecam acasa...Miscarile se imbunatateau, manevre noi luau usor forma si spectacolul nostru se contura pe zi ce trece. Dimineata faceam antrenamente la trapez, iar seara dupa ore patinaj.
Ma imbracam in vestiar si ma pregateam sa plec cand mi-am adus aminte ca mi-am uitat franghia mea speciala la Aisu. Am iesit si m-am indreptat spre vestiarul baietilor. In acelasi timp iesise si Aisu ca sa imi aduca franghia. Il vad si ii fac cu mana. O iau la fuga spre el, dar (mama ce idioata am fost, de ce nu m-am uitat pe unde mergeam) ma impiedit de un furtun lasat pe jos si cad peste el. Vroiam sa ma ridic si sa imi cer scuze, dar o putere ciudata ma oprea. Vroiam sa raman asa cu el si sa il sarut pana simt ca imi ia foc fiecare particica din corp....dar el mi-a luat-o inainte ca intotdeauna. M-a apucat usor de barbie cu mana stanga, cu mana dreapta m-a luat dupa talie si si-a apropiat capul de al meu, iar buzele ni s-au atins intr-un sarut pasional cum nu mai primisem de la nimeni in viata mea.
Apoi ne-am ridicat amandoi si am plecat spre casa imbratisati.
Ajung acasa noaptea pe la 12 (bineinteles ca ma mai plimbasem cu Aisu prin oras sub clar de luna plina). Imi las haina si cizmele la intrare si urc incet scara mare de marmura. In drum spre camera mea dau peste Yuri care venea inspre mine. Ma prinde de mana si imi zice:
Yuri: -Sora, trebuie sa vorbim...am aflat ceva important despre ...stii tu...mine si povestea asta cu parintii.
Sora: -Ah....hai la mine sa vorbim.
Intru urmata de el in camera mea. Lumina lunii pline se reflecta in camera. M-am asezat pe pat si Yuri m-a urmat.
Yuri: -Am ascultat alta conversatie....Se pare ca orfelinatul la care am fost lasat e undeva in sud....am inteles ceva de genu ca e in cel mai mare oras imediat sudic, adica Yokohama. Nu au dat numele orfelinatului. Dar e o informatie buna. Vreau sa aflu mai multe, asa ca....intr-o zi libera...vreau sa luam un autobuz spre Yokohama si sa vedem ce putem afla.
Stau un pic si diger totul in minte. Aveam o posibilitate de 50% sa aflam ceva interesant. Merita sa risc pierderea unei zile de antrenament.
Sora: -De acord, am fost de acord de la inceput si am zis ca te voi ajuta pana la sfarsit sa afli ce s-a intamplat cu parintii tai. O sa vad maine cand o sa am zi libera si te anunt maine seara.
Yuri parea atat de fericit. Cred ca il bucura foarte mult ideea ca o sa fiu cu el mereu, dar in mintea mea era tot aceeasi prapastie....trebuia sa fac cumva sa apropi malurile. Nu stiam ce e cu mine, dar se parea ca imi placea de amandoi. Atunci, Yuri m-a luat pe nepregatite, mi-a luat capul cu mana dreapta si m-a sarutat profund. Era ceva straniu un viata mea. Niciodata nu mi se mai intamplase sa imi placa de doi baieti in aceeasi masura. I-am raspuns lui Yuri cu un alt sarut pasional si apoi s-a ridicat, mi-a multumit pentru tot si m-a lasat singura sa ma odihnesc dupa alta zi obositoare.
01.12.2008
25.1KB
Ai dreptate! Ikuto e atat de dragalas si dulce, iar aia isi bat joc de puterea lui. Cand am citit manga si am vazut motivul pentru care au facut asta, plesneam de nervi...
p.s. (sarutul cu amu a fost fenomenal!!!)
p.s. la p.s. :)) attakai! Esti ca o sticla de apa calda =)))))))))
02.09.2009
24.9KB
da, mi-am dat si eu seama :X:X:X ichiruki forever >:D<
05.08.2009
26.7KB
sa mai pun si eu una pe care o ador pur si simplu! sunt perfecti in poza asta, exact asa cum sunt ei in realitate! privirile sunt atat de suave si de delicate *love* *love* *love*
05.08.2009
37.8KB
personajul meu perferat este zoey(ichigo :dinti: ) si nu pentru ca este personajul principal, ci pentru ca este exact ca si mine(din mai multe puncte de vedere) :limba:
05.11.2008
12KB
hello, yuka! sper sa te simti bine intre noi ;) te superi daca iti spun hana? k asa m-am obisnuit....
13.05.2009
36.5KB
Norocul meu că am reuşit să vorbesc cu Kayo, aşa m-am mai liniştit şi eu. A doua zi începea şcoala şi trebuia să fiu în formă. Chiar dacă mai era mult, se apropiau examenele şi vroiam să le iau cu note cât mai bune.
M-am trezit în zori pe melodia Yui-Life. Era una din melodiile mele preferate. Am ramas întinsă în pat şi am ascultat melodia până când s-a terminat, apoi am dezactivat amânarea de la alarmă. M-am ridicat şi am intrat în baie. După ce m-am spălat pe faţă şi pe dinţi mă simţeam mai proaspătă. Am coborât în bucătăria imensă ca să descopăr cu uimire că mama încă nu plecase la serviciu.
Yuriko(mama): -Hei, Reya-chan...te-ai trezit.
F: -Mama...nu trebuia să fi la serviciu acum? Cum se face de eşti încă acasă?
Y: -Mi-am luat liber. Îi e rău lui Avaron şi ştii cum sunt eu..
Ştiam prea bine...O fi avut ea încredere să lase casa pe mâinile servitoarelor, dar dacă vreunul din copiii ei ar fi păţit ceva, vroia să fie chiar ea cea care îl îngrijea. De asta o iubeam eu atât de mult. Am îmbrăţişat-o şi apoi ne-am dus împreună la surioarele mele în cameră, care era chiar lângă a părinţilor, ca să poată să fie atenţi dacă încep să plângă sau orice altceva. Ran stătea în pătuţul ei şi se uita printre zăbrelele de lemn la surioara ei, Avaron, care era întinsă pe spate în pătuţul ei, învelită bine cu pătura moale.
Y: -Am fost acum 10 minute la ele, ca să le dau să mănânce. Are febră, am chemat doctorul, dar sunt îngrijorată totuşi pentru Ran. Îmi este că dacă mai stă mult pe lângă ea, o să ia şi ea răceala. Vrei să ai tu grijă de ea azi, să vă distraţi un pic? Îţi dau eu scutire pentru la şcoală. Nu ai mai stat de mult cu surioarele tale.
OF!am gândit. Eu chiar îmi iubeam surioarele, dar tocmai mă hotărâsem să mă ocup mai mult de şcoală. Însă am acceptat. Nu erau multe zilele când mă ruga mama să lipsesc de la şcoală. Am luat-o în braţe pe Ran şi am ieşit din cameră, îndreptându-mă spre bucătărie.
F: -Hai încoace, micuţo! Azi te distrezi cu mine, dar mai întâi onee-chan trebuie să mănânce ca să nu-i fie foame.
Am aşezat-o în scaunul ei special şi i-am dat una din jucăriile ei preferate ca să îşi facă de lucru cât mâncam eu. Mi-am pus două felii de pâine la prăjitor şi apoi le-am uns cu unt şi cu miere şi le-am mâncat încet. Afară cerul era acoperit de nori negrii, de nu puteai să spui că e ora 10 dimineaţa.
Am terminat de mâncat şi am luat-o pe Ran în braţe învârtind-o un pic în aer. Ea chiui fericită. Îi plăcea să îi fac asta. Am urcat apoi în sala de muzică.
F: -Ran-chan, onee-chan o să îţi cânte ceva la pian, vrei?
R: -`Ai (adică "Hai"=Da)
Am ajutat-o să se urce pe fotoliul comfortabil şi apoi m-am aşezat la pian şi am început să cânt. Kimi to Boku (Tu şi Eu)
F: -Ţi-a plăcut, scumpete?
R: -`Ai...Suki, nee-chan!
M-am întristat. Şi nu din cauză că surioara mea îmi spunea că mă iubeşte, ci pentru că îi auzisem numele prietenei mele...Suki...mi-era aşa de dor de ea...
Atunci îmi sună telefonul. Era tonul general, pentru numerele pe care nu prea le apelam în mod normal, aşa că nu aveam chef să răspund, mai ales când am văzut că nu cunoşteam numărul, dar până la urmă am răspuns şi bine am făcut.
-Hei, Fureya! Genki desu ka? (Ce mai faci?)
F: -Grey? Chiar tu?
G: -Exact...Deci...ce faci?
F: -Cântam...
G: -Deci eşti bine...
F: -Am zis cumva că-s bine?! Cum aş putea să fiu bine dacă Raidon a plecat?!
G: -Arh, dă-l încolo de bosumflat, m-am certat cu el azi de dimineaţă.
F: -Dar ce s-a întâmplat?
G: -Păi l-am întrebat de ce nu te sună să mai vorbească cu tine şi a început să mă ia cu tot felul de nonsensuri. Ai chef să asculţi?
F: -La naiba, Grey, zi odată!
Ups, mi-am dat cu palma peste gură. Nu trebuia să vorbesc urât de faţă cu surioara mea.
G: -Păi, l-am întrebat azi de ce nu te sună din când în când să mai vorbească cu tine şi....mă rog, trebuia să încep cu altceva...ştii de ce ne-am întors defapt aici?
F: -Nu...nu s-a deranjat să-mi zică...
G: -Ne-am întors pentru că se pare că ne caută nişte vampiri de o clasă mai mare să verifice cum stăm, pentru că acum familia noastră e una din cele mai mari de pe Glob. Nu ştim siguri dacă o să fie vreo bătălie sau ceva de genul ăsta, dar cică Raidon nu vrea să rişte. Cică vrea să te eliberezi, şi că ţi-a spus că nu se mai întoarce special ca să încerci să îl uiţi, în cazul în care el moare, să nu suferi din cauza lui. Cred că plănuia să se întoarcă după ce se termina totul, iar dacă tu nu îl mai vroiai, s-ar fi sinucis.
F: -Ce naiba?!
OF, chiar nu mă puteam abţine...spunea numai tâmpenii.
G: -Ultima chestie nu a zis-o el...aşa mă gândeam eu...
F: -Eşti sadic...
G: -Acu câteva zile îţi plăcea
Am tăcut. Era un cuţit în rană...acum câteva zile...când ei erau aici...
G: -Scuze...Vroiam să îţi spun că el e prea paranoic. Nu se va întâmpla nimic cu noi şi ne vom întoarce în curând. Eu mă întorc. Am vrut să mă acomodez un pic cu ei, să îi cunosc mai bine, puterea mea este de a vedea relaţiile dintre oameni şi personalităţile lor, şi am vrut să îi cunosc şi pe cei din Nord. Am întâlnit-o şi pe prietena ta, Suki şi pare de treabă.
F: -Stai...ai zis că te întorci? Când?
G: -Azi...se presupunea că trebuie să fiu deja în avion, dar are întârziere. E o furtună de nedescris aici, în Seattle.
F: -Seattle? Parcă trăiaţi în Forks! Şi cum poţi să pleci? Nu trebuia să pregătiţi pentru venirea ălora?! Nu mai înţeleg nimic!
G: -Păi, casa e în Forks, dar numai de la Seattle pot să iau avion spre Tokyo. Cât despre ăia, am vorbit cu Eva. Ea m-a lăsat să plec, nu au chiar aşa de multă nevoie de mine.
F: -Şi aici e furtună...sper să ajungi în regulă...
G: -Se pare că se mai diminuează...cred că în 15 minute o să decolăm. Mai bine aş mai suna-o încă o dată pe Eva să văd ce se întâmplă. Băieţii nu ştiu că am plecat.
F: -Poftim?!
G: -Da, doar Eva ştie că vin la tine...cred că Raidon va turba.
Începuse să râdă. Of, era incurabil.
F: -Să te aştept la aeroport?
G: -Hmm...ar fi o idee... se presupune că o să aterizez în Tokyo pe la 6... Tu n-ai şcoală?
F: -Păi...
G: -Chiuleşti?zise el şi râse.
F: -Nu chiulesc...am grijă de surioarele mele. Una din ele e bolnavă.
G: -Deci chiuleşti...
F: -Ba nu..
G: -Ba da!
F: -Ba nu!!!
Grey râse din nou şi am râs şi eu.
F: -Vin pe la 6 la aeroport. Sper să nu aştept mult!
G: -Da, da...
F: -OK, bye!
G: -Ceao!
Am închis şi am privit în gol. Grey se întorcea...Raidon de ce nu se întorcea? Poate că până la urmă nu mă iubea...sau era prea paranoic...nu ştiam care variantă era mai dureroasă de crezut.
08.06.2009
40.2KB
Pune si tu o poza cu tine, Mika :D Sa vedem schimbari, ar fi fun. Pun si eu una cu mine de acum...
26.07.2012
19.3KB
unu
01.08.2012
9.9KB
kikki...nush dak am scris bn numele e dragutza jucausa...si...amuzanta :nod:
18.10.2009
22.6KB
cum zici tu.... :rotfl: :dinti: :rolleyes:
11.09.2010
26.1KB
la primul quiz nu m-am putut hotari si am avut doua combinatii posibile.... deci, practic, eu am doua personalitati total diferite :)))
06.08.2009
19.6KB
uuuuu ce tare tre sa pun si yo....toate is facute de mine ^^....pozele originale sunt ale lui kishimoto si ale altor artisti
11.11.2008
20.9KB
da :zzz:
12.01.2009
28.5KB
salz sunt noua si abia astept sa ne..imprietenim
05.11.2008
44.4KB
Deschid ametita ochii si o privesc ceva vreme pe Kohinata. Faptul ca ma salvase dadea dovada ca ea intr-adevar se schimbase. Ma lasa pe trotuar si din mica mea inconstienta incep fara sa vreau sa ma vindec, pana imi revin. Ma ridic si deja Hayami statea de vorba cu Rei, iar fratele sau era undeva in plin lesin pe acoperis.
19.12.2008
34.1KB
F: -In mod normal te-as ajuta, dar....(ma uit la ceas)..din pacate pentru tine e deja ora 6 si eu trebuie sa ajung la antrenamentul de balet. Spor la arsul fustei! (zic eu cu rautate)...Ne vedem maine, Suki-chan! (adaug eu vesela)
Imi iau teancul meu de carti si ies elegant din biblioteca lasand-o pe Kayo cu fata rosie de furie si cu restul elevilor prezenti uitandu-se dupa mine. Nu aveam de gand sa imi stric seara gandindu-ma la ciudata asta. Mi-am facut exercitiile perfect la balet, iar apoi, la ora de pian am cantat mai frumos ca niciodata si profesoara m-a felicitat. Imi compusesem deja propriile mele cantece si in curand aveam sa scot un CD cu ele. La balet aveam un spectacol important in 2 saptamani, iar peste 3 saptamani incepeau concursurile la patinaj artistic. Lucruri mari aveau sa se intample. Nu trebuia sa ma las distrasa de o fata increzuta de clasa a 11a
09.01.2009
50.6KB
da, dar un concurs nu se tine numai pe o singura categorie....ci pe mai multe.... :rotfl:
10.11.2008
49.7KB
A doua zi a fost crima si pedeapsa la inceput. A trebuit sa indur 7 ore de scoala cu pauze interminabile cand toti elevii liceului, de la boboci la seniori, venind sa "ii ureze La multi ani! celebrei si frumoasei Fureya Yusuke"....simteam ca innebunesc. Am stat cu castile in urechi pana la sfarsitul cursurilor. Cand am vrut sa plec spre casa la sfarsitul orelor le-am cautat pe Suki si Kayo, dar se parea ca plecasera deja, imi lasasera si un mesaj pe telefon. Enervanta zi. Si cica era ziua mea, 19 ani etc....fericita? nu prea. prietenele mele plecau devreme de la scoala, ceilalti elevi sunt sufocanti, iar Raidon nici nu venise azi la scoala. Simteam ca innebunesc. Mai aveam o speranta...sa ajung acasa si sa ma distrez cu prietenii mei din Yokohama (cand plecasem la scoala de dimineata ei inca dormeau).
Dar...supriza...Raidon ma astepta la intrarea in liceu.
F(ironica): -Heeei....dar cu ce ocazie pe-aici?
R(zambind fermecator): -Eh...si eu...am avut niste treaba azi in casa. La multi ani, minunata Fureya Yusuke! (zice si el intr-un fel ironic si face o plecaciune)
F (rad) : -Iti bati joc de mine?!
R: -Ba deloc! (rade si el) Hai! Te conduc acasa, trebuie sa vorbesc ceva cu baietii despre formatie..
Plec cu el in drum spre casa pe aleile pline de frunze uscate ce alcatuiau minunate covoare portocalii, rosii si galbene. Parca era Raiul!!! Toamna era anotimpul meu preferat. Ajungem acasa si ...cand intru...un val de strigate ma intampina
Minna: -TANJOBI OMEDETOU GOZAIMAAAAASU !!!!!! (La multi ani!)
Raidon: -Tanjobi omedetou, Ure-Ure-chan!
Aproape imi dadusera lacrimile de fericire. Dupa toata ziua asta in care am fost deprimata, ei mi-au pregatit o petrecere surpriza.
Am petrecut toata seara, dar apoi m-am culcat devreme caci trebuia sa fiu odihnita pentru a doua zi la spectacol.
M-am trezit cu forte proaspete. Am iesit pe terasa si am inspirat aerul curat. Curand a venit si seara, iar eu eram prinsa cu o problema pe care nu o anticipasem. Trebuia sa fac o sceneta vioaie la inceput, imbracata in roz si in volanase si sa mai si cant ceva amuzant si vesel, pentru copii. Simteam ca innebunesc, dar toata dupamiaza, repetand la nesfarsit cantecul, incepuse sa-mi placa si mie asa ca atunci cand am intrat pe scena aveam voie buna. Toti prietenii mei aveau locuri in primele randuri. Mi-au urat noroc, dar pe fetele lor era un zambet ciudat, de parca abia se abtineau din ras de la infatisarea mea copilaroasa care nu ma caracteriza deloc. "Lasa!" gandesc eu. "Vai de mama lor mai tarziu dupa spectacol!"
Mi-am inceput spectacolul cu cantecul amuzant si cu o sceneta dintr-o poveste cu zane magice. Undeva in adancul sufletului meu simteam ca innebunesc. Apoi a inceput adevaratul meu program. Pe melodiile mele la pian, imbracata intr-un tutu negru cu rosu, cu parul prins in mii de agrafe frumoase, machiata la ochi cum trebuie, mi-am facut toate reprezentatiile.
La ora 11 cand s-a terminat spectacolul m-am dus cu toti prietenii mei sa ne plimbam in parc.
F: -Ce seara....Si inca mai urmeaza....
R: -Normal....e doar inceputul! (zice el si zambeste provocator)
26.01.2009
44.8KB
si asta e kayo transformata
11.11.2008
39.7KB
Multumesc ca te-ai nascut, multumesc ca esti prietena mea, multumesc ca esti si tu barfitoare si ca pot sa vorbesc cu tine lucruri pe care nu le pot vorbi cu Kayo, multumesc ca te stiu din a 5a si suntem prietene de atunci, multumesc ca ai observat poza cu ichigo si rukia de pe telefonul lui Kayo, multumesc ca v-ati imprietenit, multumesc ca mi-ai prezentat-o, multumesc ca ai fost si de atunci prietena mea, chiar daca ne mai certam (si stii la ce ma refer, din pacate)....
plus...
La Multi Ani! Super Sweet Sixteen! Happy anniversary!
Tanjobi omedetou gozaimasu!!!!!
Daisuki, nee-chan! =D =D
In aceasta zi minunata a fost nascuta, acum 16 ani, minunata noastra administratora a forumului, Anita Yuriko ;)) Suki, Andrada, si stiti voi...:D Neko Angel :))
Sa ii uram cu totii un calduros "La multi ani!", pentru ca, daca ea nu ar fi fost, lumea asta nu ar fi avut rost, si am facut si rima :))) Cum azi am vazut 102 din Shugo-Chara!, pot zice ca nimeni nu se naste degeaba, fiecare a fost nascut cu un scop, ideea e doar sa il descoperim noi insine!
In fine...nu mai aberez mult...acu sunt la Anita acasa...ea face baie =)))) si apoi mergem sa mancam sushi....pun pariu pe orice ca o sa rada cand va citi tot ce am scris, dar asta e si ideea. Sunt o fata cu doua personalitati...una nebuna, care nu suporta plansetele, smiorcaielile, rade mult si se distreaza.... si alta romantica, care se indragosteste odata pentru totdeauna si care s-ar emotiona daca prietena ei cea mai buna ar plange de fericire...dar acum sunt prima...nu vreau plansete, nici macar de emotie! vreau ras, "katerinka" ( =))))))))))))))))) ) si voie buna! Inca o data... LA MULTI ANI!!!!! :*:*:*:*
26.09.2009
51.1KB
buna si tie nicoleta! :zzz:
PS: ms pentru melodii!! ;)
24.10.2008
33.5KB
eu am problema aia ca, la fiecare anime, carte, film etc, ma identific deseori cu personajul principal si imi imaginez ca defapt eu am ramas cu el, nu yuuki =))
daca e sa o luam asa, si Zero e superb :X:X, defapt, imi place mai mult de fratele lui, Ichiru, dar a murit, asa ca :D
22.04.2009
23KB
esti tare mandra ca te trezesti in fiecare zi cu Yllotty la pat, nu-i asa? =)))) ma rog, nu chiar in fiecare zi ;)) stii tu mai bine :D si la dus :-"
hai ca pun si eu poza pana la urma =))))
sa nu cumva sa indrazniti sa spuneti ca am fundul mare =))) mai ales tu, Kayoky, Majestatea Ta !!! :)) :dinti: :zzz:
22.04.2009
31.3KB
aiiiiii, andra, ghici cine sunt :D :zzz: iti dau un indiciu: Imi place cureaua ta :X =))
ah, he's my love :X
20.10.2008
45.2KB
stiu ca majoritatea dintre voi vei zice ca va place cel mai mult de Chii sau de Hideki....dar eu am alte doua personaje preferate....Shinbo si Ueda :X
oricum...dupa parerea mea toate personajele sunt foarte frumoase si nu cred ca as putea alege intre ele pana la urma :dinti:
03.01.2009
36.9KB
Eu stiu animeul si sunt la zi cu episoadele, asa ca mai bine v-as explica pe indelete ce-i cu ei doi... Nu sunt impreuna, insa as vrea sa fie impreuna! Sunt foarte buni prieteni, au locuit in aceeasi camera vreo 6 luni (nu va imaginati cine stie ce, ca doar dupa primele 2 luni s-au inteles, pana atunci paruieli, certuri i batai cu nemiluita, caci sunt doi incapatanati amandoi) si de vreun an in aceeasi casa... Sunt parteneri in lupte si se descurca de minune...exista insa o problema...mai mult de o saptamana nu pot sta unul fara celalalt.... din cauza ca rukia i-a dat puterile lui ichigo.... desi acum Ichigo are puteri proprii,,, tot depinde oarecum de Rukia... pentru ca ea este cea care il cunoaste cel mai bine si stie cum sa vorbeasca cu el...e mai baietoasa si mai tare in fata lui, insa e foarte sensibila si nu vrea sa-i arate lui aceasta parte prea des, desi e constient.... Rukia a fost luata de pe Pamant si condamnata la moarte. Tine atat de mult la el incat a hotarat sa moara ca sa-l lase pe el in viata, insa el nu a acceptat asta si a mers dupa ea in Soul Societty si a salvat-o (poza e mai jos ~ nu va spun ce paruieli erau sa se petreaca si pe Sokyo~)
Dupa ce a fost salvata, a hotarat sa ramana in Soul Societty, insa in mai putin de o saptamana s-a intors la el, caci incepusera deja luptele cu Bountou (niste vampiri)...
Dupa aceste lupte, Rukia a fost grav ranita si a trebuit sa ramana iar in Soul Societty ca sa se vindece. In acest timp, au aparut arrancarii care i-au dat mari batai de cap lui Ichigo, mai ales ca acesta, alaturi de o colega de scoala si Inoue(unul din personajele secundare) au fost grav raniti... Ichigo avea mari probleme, caci se temea de Hollow-ul din el, dar Rukia a venit si l-a incurajat si l-a facut sa treaca peste durere si teama.
Dupa aceste aventuri, Rukia ramane definitiv pe Pamant. Inoue e rapita si Soul Societty porunceste ca niciun shinigami sa nu se duca dupa ea, astfel Rukia e fortata de imprejurari sa plece iar. A doua zi, Ichigo porneste catre Hueco Mundo dupa Orihime, si nu la multa vreme dupa, Rukia si Renji(alt shinigami, bun prieten cu Rukia si Ichigo) vin in ajutorul lor. Rukia e la un pas de moarte si-l determina pe Ichigo sa vina dupa ea, renuntand sa mai mearga dupa Inoue, insa unul din arrancari il jicnest atat de tare incat intra in lupta si, din nefericire, e ranit atat de tare, ca intra in coma. Din fericire, un arracncar mai binevoitor o aduce pe Inoue sa-l refaca pe Ichigo ca sa lupte cu el corect. Alti capitani vin in ajutorul lor si Rukia e salvata....mai departe...e inca On Going...
Asta pare mai mult o discutie Ichiruki decat o descriere anime...dar ma rog....
11.01.2009
39.9KB
Fisa de baiat v fi frate-meu in rpg...
Nume:Hirose
Varsta:17
Calitati:i-a fost destinat sa omoare toti demonii existenti de pe planeta (e ffffff puternic)
cei-i place si ce nu-i place:pai sa zicem ca nu ar exista lucruri de care sa ii pese eu traiam sg doar cu el in ditamai casa mostenita dupa moartea mamei si a tatei :zzz: :limba:
poza:mariti-o ca sa se ada mai bn pls
16.11.2008
17.1KB
credeti ca, daca ati fi in locul lor, ati putea face asemenea crime perfecte?
:) ;) :zzz:
08.11.2008
33.6KB
pun shi eo o poza
c dragutz e ichigo aici:X:X:X:X
18.10.2009
63.3KB
-Incantata de cunostinta cu noua colega...sa speram ca e buna nu numai la patinaj, ca trebuie sa ma intreaca la mai multe ca sa o pot considera rivala...stii ca in ultimii ani nu am gasit asa ceva pe nicaieri...si da....cam peste o luna il poti avea pe Neko, dar pana atunci il poti vizita la mine acasa....apropo...te astept sa dormi la mine asta-seara.....e greva...lipsa teme...n-ai motiv sa lipsesti....si diseara poate mergem sa patinam asa cum ti-am promis.... :wink2: ;) si inca ceva....ti-a botezat pisoiul dupa Neko....amica noastra putin cam prea yaoi? :D
08.11.2008
37KB
inainte de primul capitol....un fel de "coperta" sau "poster" pentru povestea noastra: LIFE STORY, sau altfel spus...RAIFU SUTORI :dinti:
06.01.2009
82KB
1.Naruto este din Satul Frunza.Este cel mai zapacit si aiurit ninja,la inceput,care,incet,incet isi dezvolta puterile si devine uimitor.
In el este inchis un demon,Vulpea cu Noua cozi,ptr a putea fi tinut in frau.Atunci cand a fost inchis,multi oameni au murit.
In secret,Naruto are o pasiune ptr Sakura,care,de altfe,nu-l suporta.
2.El viseaza sa ajunga un Hokage,si de aceea,nu renunta niciodata,orice ar fi.E foarte amibitios,si intotdeauna razbate.
Cand e vorba de incredere si ambitie,toti ceilalti au de invatat de la el.
In +,este ca argintul viu,si niciodata nu oboseste.
Fara sa isi dea seama,cateodata foloseste puterea demonului dintrauntrul sau.
3.Dupa ce a furat Pergamentul sacru,a invatat foarte bine jutsul Clonele Umbrei.
Prima oara a fost antrenat de Iruka sensei,apoi de catre Kakashi.
Ptr a se amuza,el foloseste,la inceput,si Sexy Jutsu.Este foarte hotarat si are intotdeauna incredere in el.
La primul examen era gata-gata sa renunte si sa dea batut,dar si-a adus aminte de visul sau,unicul,cel de a deveni Hokage.
Acum doisprezece ani, o vulpe demonică a atacat satul. Ninja au încercat să o oprească dar nu au reuşit. Dar, un singur ninja a putut să o înfrânga în sfârşit. Acesta s-a sacrificat şi a închis spiritul vulpii într-un nou născut. Acesta era Naruto. Cei care au fost de faţă au ştiut acest secret pe care nici măcar Naruto nu-l ştia, şi l-au respins, crezând că el este acum o bestie.
La academia de ninja, unde Iruka Umino era sensei, a încercat de multe ori să treacă, să devină ninja la gradul de Genin, dar a picat de fiecare testul de absolvire. Studenţii învaţă cum este viaţa de ninja, cum să-şi canalizeze chakra, tehnici de luptă, şi să-şi ascută abilităţile.
Mizuki, unul dintre sensei, l-a convins să fure pergamentul sacru. Iruka şi ceilalţi Chunin şi Jounin s-au dus după el. Înainte să-l găsească Iruka, Naruto a învăţat o singură tehnică din pergament. Dar Mizuki l-a pus pe Naruto să fure pergamentul pentru a pune stăpânire pe puterea care o avea pergamentul. Naruto şi Iruka şi-au dat seama de asta. Dar Mizuki avea un as în mână: secretul lui Naruto. Naruto a aflat despre el, că era o bestie în el, şi Mizuki i-a spus lui Naruto că lui Iruka nu-i pasă de el, şi îl urăşte fiindcă vulpea cu 9 cozi i-a ucis părinţii. Naruto a început să plângă şi când a auzit că Iruka a spus că vulpea cu 9 cozi e o bestie, şi că Naruto nu e o bestie, la fel ca demonul din el, l-a bătut pe Mizuki, cu tehnica clone jutsu. Iruka, văzând că Naruto a făcut mai mult de 3 clone jutsu i-a dat bentiţa sa cu semnul frunză. Şi amândoi au mers să mănânce tăiţei, Iruka făcând cinste. Apoi a doua zi Iruka sensei a organizat echipele, iar Naruto cazuse exact cu rivalul sau Sasuke Uciha si dragostea sa Sakura Haruno.
Jutsu
Shadow Clone Technique
Multiple Shadow Clone Technique
Uzumaki Naruto 2,000 Hit Combo
One Thousand Years of Death
Uzumaki Naruto Combo
Sexy Technique
Harem Technique
Rasengan
Great Ball Rasengan
Wind Release: Rasengan
Wind Release: Rasenshuriken
Summoning Technique (Toads)
Demon Fox transformations
Four-Tailed Strong Ball (Post transformation)
11.11.2008
49.5KB
~Info #3~
nume: Kayo Yuko (Kyo-cha, Kayoky-sempai sau Yuko-san)
varsta: 17 ani (nascuta pe 29 Iunie)
tara de origine: Japonia
orasul actual: Karakura (momentan, se va muta in Tokyo)(Japonia)
animal de casa: Pisica Evoline (Yvy)
familie: Doi parinti care nu prea au timp. Doi frati: Inuyasha(21 de ani) Sesshomaru(28de ani). Amandoi o iubesc enorm pe sora lor. Inuyasha va locui cu Kayo in casa pe care parintii au pregatit-o in Tokyo in secret. Inuyasha isi va continua studiile la o facultate. Sesshomaru ii va vizita rar, pentru ca el deja ajuta afacerea familiei.
prieteni: In Karakura: (off: iertati-ma fetelor, dar trebuie sa le folosesc numele; ei locuiesc in Karakura) Ichigo, Rukia, Orihime, Ishida si restul colegilor de la liceul de acolo+ urmatorii colegi.
iubit: Ichigo o cam curteaza, insa momentan nu e interesata de acest subiect, mai ales ca il vrea cu Rukia.
trecut:A locuit doar primii 5 ani cu parintii apoi a ramas in grija unei guvernante, la fel ca si fratii ei. A invatat in scoala din Karakura Din calasa 1 cu Ichigo, apoi s-a imprietenit pe parcurs si cu ceilalti. A avut o copilarie linistita si destul de fericita.
prezent: Locuieste cu fratii ei intr-o casa plina de servitori, insa familia vrea sa-i mute mai aproape, asa ca vor veni in Tokyo, lasand casa din Karakura doar pentru vacante, caci Kayo nu vrea sa paraseasca orasul ei natal.
ii plac: Pisicile, cainii, sa citeasca povesti fantasy{a incercat sa citeasca mergand pe strada, insa de fiecare data a nimerit in cate un stalp} albul, cremul, bleo-ul si rozul foarte deschis, Patinajul (participa doar la spectacole, caci detesta competitiile pe ghata; spunea ca pe cheata lumea trebuie sa fie fericita, nu tensionata), dansul (In Karakura era in clubul de dans al liceului si alaturi de Ichigo castigase multiple premii pentru scoala lor), gimnastica(in special trapezul si trambulina, mai rar pe sfoara), zilele calduroase, rochiile vaporoase, seara de Halloween, cum se comporta Ichigo cu Rukia si invers, cat de emotiva e Orihime, sa traga cu arcul, ajutata de Ishida, si cam tot ce tine de cumparaturi (Fratele ei stie cum e sa-i care bagajele)
nu-i plac: cele 4 orori: Paianjeni, serpi, sololani, soareci, Bagaciosii, nerecunoscatorii (cati a ajutat si nu i-au multumit...acum e satula), iscoadele, barfele despre ea, minciunile, muzica proasta, oamenii care se baga in seama singuri, oamenii care nu recunosc cand gresesc, oamenii care insista prea mult, sa se enerveze in public, nesuferitii, snobii.
caracter: Amabila, sincera, descurcareata, simpatica, prietenoasa cu cine crede ca merita, silitoare, ambitioasa(chiar prea). Cel mai mult o enerveaza ziua a carei nboapte are luna plina, caci luna plina ii lumgeste parul foarte mult (motiv inexplicabil)
parul si culoarea ochilor variaza dupa felul in care se simte. Inaltimea de 1.74 ramane mereu cunstanta
:rotfl: