F: -Fureya....SENPAI !!! (zic eu nervoasa si imi dau ochii peste cap)
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#30
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
K: Dragut!(zic eu zambind) Eu vreau sa te intineresc putin si tu faci pe fata care vrea sa se maturizeze Stai fara grija, cu putin noroc, dupa semestru intai e posibil sa fim intr-o clasa...cum ma obisnuiesc mai greu cu denumirile, prefer sa-ti spun de pe acum "chan"...sau poate vrei "san", dar "sempai" n-o sa-l pot asocia vreodata cu numele tau...acum, daca ma scuzati, am un teanc de teme care ma asteapta...
_______________________________________
Make a scene and you are sooo dead!
#31
>>Anita<< ...::~Admin~::... Din: lumea アニメ
Postari: 570
Suki*ofteaza*: *Iar au facut-o... N-o sa iasa bine...*
Nu ezit sa ma uit urat de tot la ea. Cine naiba se credea increzuta asta? Chestiile de genul *Vai, hai sa fiu sarcastica azi!* din partea celorlalte persoane ma lasau complet rece. Uram oamenii sarcastici si mai ales pe cei ipocriti. Nu vroiam sa plec, astfel i-as fi dat motiv de multumire si as fi facut-o sa creada ca a castigat. Imi pun picior peste picior astfel incat sa ii daram un teanc de carti de pe masa. Cartile lovesc in cadere si un pahar de ciocolata calda care se scurge pe fusta lui Kayo. F: -Ah, daca as zice scuze acum nu ar fi ca si cum chiar mi-ar parea rau! Sa fi mai atenta pe viitor unde iti pui lucrurile!
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#33
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
K: Nu-i nimic....si asa voiam s-o ard... Multumesc k mi-ai dat un motiv in plus...In orice caz...n-ai vrea mai bine sa ma ajuti putin cu cartile astea? Pana la urma tu le-ai lovit...
F: -In mod normal te-as ajuta, dar....(ma uit la ceas)..din pacate pentru tine e deja ora 6 si eu trebuie sa ajung la antrenamentul de balet. Spor la arsul fustei! (zic eu cu rautate)...Ne vedem maine, Suki-chan! (adaug eu vesela) Imi iau teancul meu de carti si ies elegant din biblioteca lasand-o pe Kayo cu fata rosie de furie si cu restul elevilor prezenti uitandu-se dupa mine. Nu aveam de gand sa imi stric seara gandindu-ma la ciudata asta. Mi-am facut exercitiile perfect la balet, iar apoi, la ora de pian am cantat mai frumos ca niciodata si profesoara m-a felicitat. Imi compusesem deja propriile mele cantece si in curand aveam sa scot un CD cu ele. La balet aveam un spectacol important in 2 saptamani, iar peste 3 saptamani incepeau concursurile la patinaj artistic. Lucruri mari aveau sa se intample. Nu trebuia sa ma las distrasa de o fata increzuta de clasa a 11a
~Life story~ – poza de Esbe, in **...:::Life Story:::...** RPG · 50.6KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#35
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Rosul fetei mele se datora insa apusului de soare, nu furiei... K: Care e problema ei?Nu inteleg... Incerc sa trec peste faptul ca mi-a patat fusta preferata, chiar ca mi-a trantit cartile, sa-i zambesc dragut si ea face ca o exasperata? Fata asta clar are probleme de personalitate! Nu vreau s-o fac sa se simta baba si ea face crize de isterie... Crede ca am impresia ca am castigat? Stai asa...Fureya, oba-san, vrei razboi? de asta o sa ai parte!
_______________________________________
Make a scene and you are sooo dead!
#36
>>Anita<< ...::~Admin~::... Din: lumea アニメ
Postari: 570
Ma uitam suparata la cele doua. Nu intelegeam de ce doua fete care abia se cunosc pot fi asa rele una cu alta. M-am ridicat de la masa, mi-am strans lucrurile si am plecat fara sa spun nimic. M-au privit lung, mirate si am auzit-o pe Kayo strigandu-mi numele. Dar nu m-am intors. Am plecat acasa sa-mi termin cartea.
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
K: Ok...Mai ciudat de atat nu poate fi! Ajunsa acasa, dau peste musafiri atat de asteptati de mine! Schimb de elevi la inceput de saptamana, elevi pe care ii stiam asa de bine, elevi de care imi era un dor nebun! Nu reusisem sa-mi fac niciun prieten in prima saptamana de scola, iar prima mea incercarea fusese un esec total; Suki ma ura acum iar Fureya oba-san parca voia sa ma distruga din priviri. Scoala era mare. Unele fete ma dispretuiau, altele ma adorau pentru numele de Yuko, nu pentru Kayo. Baietii salivau si eu eram neajutorata; mereu singura, ascultand muzica si citind carti fantasy, amintindu-mi de fostii mei colegi cu care, probabil, acum cine stie pe unde era, pe ce acoperis motaiam la soare... Un week-and de vis, caci fusesem in Karakura, orasul meu prea mult iubit, orasul in care am crescut, orasul unde oamenii ma cunosc pe mine, nu pe Kayo Yuko. Nu ma intorsesem insa fara suveniuri: Ichigo+Rukia la pachet, frumos impachetati, in prima tura a schimbului de elevi, in care ei veneau la mine apoi eu la ei. Intru pe usa scolii si toti incep sa sara pe noi trei, caci toata lumea cunostea perechea de dansatori (Eu si Ichigo) si pe Rukia, caci ea mereu ne insotea.Am intrat pe holul clasei mele ( 11b, 12b, 11a, 12a). In hol, cu o carte in mana, Fureya citea. Gata sa ripostez fazei de vineri, incep alta discutie... K: Ohayo, Fureya-oba-san!
Ii arunc o privire diavoleasca pe care o vede numai ea , Slava Cerului!, si trec la defensiva. F: (ma intorc catre ceilalti doi) -Tu esti chiar Ichigo? Si tu esti chiar Rukia? Ichigo, ti-am vazut toate videoclipurile si pot spune ca sunt un fel de fana de-a ta! Yoroshiku onegaishimasu! (bucuroasa de cunostiinta) Kayo face niste ochi cat cepele! I: (stanjenit) -Mersi...si eu te stiu pe tine...Fureya Yusuke, asa-i? Hajimemashite! Yoroshiku mo! (incantat de asemenea)...Dar de ce iti spune Kayo Fureya-oba-san? F: (cu aer inocent) -Habar n-am, nu stiu ce e cu ea... Atunci se suna de intrare. F: -Ma scuzati, trebuie sa ma intorc la clasa! Mi-a facut placere...ne mai vedem! Nu uit de asemenea atunci cand trec pe langa Kayo sa ii arunc o privire urata si sa ii pun piedica "din greseala".
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#39
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Din fericire prevedeam chestii de genul asta de obicei, asa ca nu ma deranjeaza sa ocolesc... K: Acum intelegi de ce ii spun "Oba-san"? In plus, vrea sa ma adesez cu sempai, chestie ce mi se pare lunga, plictisitoare, total lipsita de respect. Am incercat sa-i trec cu vederea multe intr-o singura saptamana si stii ca sunt o persoana rabdatoare chiar si cu un impiedicat ca tine. Se oftica ca ii spun "chan" si nu "sempai" in ciuda faptului ca din semestrul doi voi putea fi colega de clasa cu ea...ai uitat insa ca precizezi ca un nesimtit ce te aflii ca toate clipurile erau filmate cu noi in perechi.... In fine.... v-am crezut prietenii, insa se pare ca m-am inselat... Deja devenisem nervoasa, caci nu-mi placea cand cineva avea ceva cu mine. Incercam mereu sa fiu prietenoasa si sa vorbesc cu toata lumea, insa ea era cu adevarat imposibila.... Ichigo se schimbase,,, Ma oftica faptul ca nu era de partea mea, cum era de obicei, fie ca aveam dreptate, fie ca nu... Oare departarea sa ne fii afectat asa de mult? Ies pe acoperis si incep sa plang in bataia razelor matinale ale soarelui. Rukia urca alaturi de mine. Nu incepeam cu prima ora, asa ca eram libera sa fac ce vreau catva timp. R: Stii...te-ai schimbat si tu....Erai mult mai linistita la Liceul nostru...Aici esti mai agitata... Stiu ca nu-ti place centrul atentiei, dar incearca sa te integrezi mai bine... Rukia vorbise iar cu calmul ei patrunzator...Incep iar sa plang si papitoiul care se intampla sa-mi fie si partener de dans vine dupa mine si ma ia in brate si pe mine si pe Rukia care statea cu mainile pe umerii mei. I: Prostuto! Linisteste-te! O sa-ti faci o multime de prieteni cu timpul. K: Am incercat deja... Si nu reusesc... Nu pot sa fac absolut nimic.... toata lumea ma dispretuieste! VREAU ACASA!!! Deja treaba devenise serioasa...Nu plangeam prea des, dar daca o faceam, insemna clar ca ceva rau s-a intamplat. Faptul ca nu ma puteam apropia de nimeni nu stiam ce putea insemna, dar stiam ca vreau inapoi in Karakura unde oamenii ma vedeau pe mine si nu pe Kayo Yuko. Imi indrept tristetea spre sala de muzica si ma asez acolo alaturi de amicii mei. Ma pun la pian si incep sa cant ceea ce eu numem "melodia singuratatii" in clipele acelea, in ciuda faptului ca ea de numea Aizome.... http://www.trilulilu.ro/kayo_yuko/f3106a30757271
~Life story~ – poza de kayo_yuko, in **...:::Life Story:::...** RPG · 30.9KB
In timpul primei mele ore am stat si m-am gandit mult. Deja incepusem sa-mi fac dusmani si nu era bine...vroiam sa fiu o fata normala. Am hotarat, contrar orgoliului meu, sa ma duc si sa fac ceva in legatura cu Kayo-chan. Cum s-a sunat am inceput sa o caut, dar atentia mi-a fost atrasa de altceva. O melodie foarte frumoasa cantata la pian ce se audea dinspre sala de muzica. Intru sa vad cine canta si dau peste....Kayo! Cand ma vede se opreste subit din cantat si ma intreaba sarcastic *ce vreau*. F: -Uite...imi pare rau ca m-am purtat asa cu tine de la inceput, nu stiu ce a fost in capul meu, probabil doar ma simteam prost ca m-am mutat la un liceu nou, dar am observat ca avem multe in comun: perseverenta in ce facem, cartile si acum muzica. Kayo se ridica si vine inspre mine. K: -Ce vrei sa spui? F: -Uite! Ma indrept spre locul gol de la pian si ma asez. Incep sa cant una din melodiile noi http://www.trilulilu.ro/SoraFureya/fe16f2ec5bf4a8 (e defapt tema lui L, dar aici era un cantec compus de mine). Cant doar putin si apoi ma uit la Kayo.
~Life story~ – poza de Esbe, in **...:::Life Story:::...** RPG · 49.7KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#41
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
K: Ok, am intels la ce te referi. Consider ca ar fi mai bine sa facem pace, dar sa stii ca n-o sa-ti mai adersez niciun apelativ, ca sa nu mai avem teme de discutie. Nu vreau sa-mi fac dusmani si chiar am vazut ca avem multe in comun. Ar fi mai bine sa-mi cer scuze pentru comportament....asa ca...imi pare rau ca am fost asa o capricioasa....
~Life story~ – poza de kayo_yuko, in **...:::Life Story:::...** RPG · 26.8KB
F: -Nu-i nimic, mie imi pare si mai rau ca te-am facut sa crezi ca sunt o infumurata cu nasul pe sus....defapt, intr-un fel chiar sunt, dar am si eu o parte "dezghetata". Restul pauzelor le-am petrecut cu Kayo in sala de muzica cantand la pian si dupa ore ne-am intalnit cu Suki la biblioteca. Am citit vreo 2 ore si dupaia am plecat fiecare la casa ei. Cateva zile mai tarziu m-am trezit ca de obicei la ora 6 neavand somn. La 10 incepeau orele asa ca pana atunci am coborat in living si m-am asezat la pian cantand o melodie foarte frumoasa http://www.trilulilu.ro/SoraFureya/0c2ccc9b39c92d (offtopic: ma rog, fara partea de inceput care e din chobits ). Pe la ora 8 s-au trezit si ai mei si au plecat pe rand la serviciu. Am stat o vreme cu Avaronsi cu Ran si m-am jucat cu ele in patutul lor si apoi le-am lasat in grija servitoarelor si am plecat si eu la scoala. Am ajuns ca intotdeauna cu o jumate de ora mai devreme si m-am indreptat automat catre holul unde se afla biblioteca. Cand dau coltul ca sa intru pe culoarul cu biblioteca ma ciocnesc puternic de cineva. Imi recapat echilibrul imediat si imi cer scuze, dar amutesc cand vad pe cine am lovit. Cred ca in fata mea se afla cel mai minunat baiat pe care l-am vazut vreodata. Cu parul blond inchis, ochii verzi ca iarba proaspata, cu un pic mai mult de un cap mai inalt decat mine, era parca un inger pe pamant...poate mai degraba demon, se potrivea mai bine cu genul meu, mai ales ca era si el imbracat la fel de gotic ca si mine. EL: -Nu trebuie sa-ti ceri scuze, eu ar trebui sa ma uit mai atent pe unde merg.. Doamne, ce frumooos...Nu am reusit sa scot niciun cuvant. EL: -Apropo, eu sunt Raidon Akibara. Tu esti...? In sfarsit....Arigatou , Oo, KAMI-SAMA!!!! Nu ma stia drept vedeta din reviste. F: -Eu...pai....Fureya ....Fureya Yusuka...pardon, Yusuke! (CE E CU MINEEE?!?!?!) R: -Yoroshiku! (incantat) F: -Yoroshiku mo! (incantata de asemenea) R: -Apropo, daca vrei sa mergi la biblioteca sa stii ca e inchis, fac un fel de inventar pe ziua de azi. Sunt chiar enervat din cauza asta, as putea spune, fiindca aveam nevoie de o carte pentru maine la japoneza, "Un ocean secat" de Misho Yajimo (offtopic: nu exista, am inventat eu). F: -Faci cu Mika la japoneza? (zic eu si rad) R: -Da, de ce? (zice el mirat) F: -E diriga mea! Noua ne-a zis de ieri sa citim cartea aceea. Am luat-o aseara si am si citit-o. O am inca acasa, nu am returnat-o, daca vrei pot sa ti-o dau. R: -Pe buneee? Mersi mult mult de tot, m-ai salvat la propriu! A zis ca ne tunde la chelie daca nu o citim pana maine! F: (rad)-Hai, ca nu are cum sa fie chiar asa! R: -Ba daa, anu` trecut chiar a venit cu aparatul de barbierit si l-a tuns la chelie pe unul din baieti! A fost nasol! F: -Auch...nu credeam ca e chiar asa....mi se pare de treaba... R: -Doar in aparenta...pare amabila ca sa te lase cu garda jos si apoi sa te prinda. Dar fetelor nu cred ca le-ar face asa ceva. Cred ca e rasista si face discriminare pe baieti! Rad din nou. Doamne ce amuzant era Raidon. Si dragut. Si gotic. Ce sa mai....era clar...ma indragostisem la prima vedere. Atunci se suna de intrare. Incredibil cat statusem de vorba. R: -Trebuie sa ma intorc la clasa...apropo, in ce clasa esti? F: -12B. R: -Eu sunt la 12A. Hai ca avem si clasele pe acelasi etaj (zice el amuzat). Urc impreuna cu el pana la etaj si ne despartim in fata clasei mele care era mai aproape de scari. F: -Sa vi dupa ore in fata portii. Mergem pana la mine sa iti dau cartea, da? R: -Ok, ne vedem dupa ore...inca o data: MERSI MULT! Spor la lectii! F: -Mersi la fel.. Intru in clasa cu zambetul pe buze. Orele trec foarte repede, eu nu ma puteam gandi decat la el. Dupa ore de obicei mergeam cu fetele la biblioteca, dar acum ca era biblioteca inchisa nu mai aveam niciun plan si deci, aveam seara libera. Cand se termina si ultima ora imi fac ghiozdanul si plec inspre poarta mare a liceului. Acolo ma intalnesc cu Kayo si cu Suki care parca ma asteptau. Raidon nu ajunsese inca. S: -Hei, noi ne-am gandit ca din moment ce biblioteca e inchisa, sa mergem la o cofetarie de aici de aproape sa mancam ceva. Ce zici? Vi cu noi? In acel moment apare Raidon in spatele meu. R: -Hei, hai sa mergem! Scuze daca te-am facut sa ma astepti... F: -Nu-i nimic...Hai! Plec cu el, dar intorc capul catre fete si le fac semn spunand incet: F: -Scuze...va spun maine! Ne indreptam incet spre vila mea vorbind despre vrute si nevrute. Cand ajungem aproape il avertizez. F: -Sa nu fi prea uimit si sa nu imi pui intrebari! (rad un pic ca sa nu par imfumurata) Ajungem in fata portilor mari ale vilei si Raidon se uita uimit. R: -Aaaici....stai tu? F: -Da.. Ii dau cartea imediat, imi salut surioarele si apoi imi iau bagajul pentru balet si plec impreuna cu Raidon. F: -Te conduc pana in centru. Trebuie sa ajung undeva. Mergem inapoi tot orasul si aproape ca mai aveam un pic si ne tineam de mana. Eram asa de fericita. Ne-am despartit ceva mai incolo de liceu si eu am plecat la antrenamentul de balet.
~Life story~ – poza de Esbe, in **...:::Life Story:::...** RPG · 25.2KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#43
>>Anita<< ...::~Admin~::... Din: lumea アニメ
Postari: 570
Vazand-o pe Fureya senpai cum a plecat cu un baiat asa... pur si simplu m-a... uimit. Nu ma asteptam sa vad ca o intereseaza mai mult un baiat decat pe noi. Ma rog, am trecut cu vederea. Era foarte fericita si asta ma facea si pe mine fericita. Am plecat impreuna cu kayo chan acasa, apoi dupa ce am intrat mi-am pus muzica si am inceput sa citesc o noua carte. In timp ce citeam despre magie, dragoni, zboruri si leacuri am ascultat o melodie care imi placea foarte mult: Nickelback-savin' me. Aproape imi dadeau lacrimile la cat de frumoasa era. Suki: *Ce mult mi-as dori sa fac parte dintr-o trupa de genul asta... Ar fi chiar super!* Restul serii am citit si am ascultat in continuare muzica. Era tot ce vroiam...
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Am ajuns acasa, plictisita ca de obicei... Am intrat in camera mea si am vazut-o pe Rukia cum statea in patul meu si plangea... K: Rukia,ce s-a intamplat? R: L-am auzit pe Ichigo spunand ca s-a indragostit de o fata....vorbea cu cineva la telefon.... Spunea ca e exact genul lui... si nu cred ca se referea la mine... Spunea ca-i va spune asta-seara si ei... Nu-mi placea situatia... Ichigo spunea mereu ca daca ar vrea sa aleaga vreo fata, ar vrea una ca mine; adevarul e ca eram aproape daca stam sa ne gandim la gusturi si stil... Daca eram eu, era grav, caci eu tineam la Ichigo ca la un frate... Nu am indrasnit sa merg sa-l intreb... Stiam ca-si va iesi din pepeni si ultimul lucru pe care il voiam era sa stau certata cu el o saptamana, caci stiam ca asa face. Asa ca am intrat in sala de muzica ca sa-mi vars nervii, caci singurul lucru care ma mai inveselea era sa-i vad pe ei doi impreuna, in ciuda faptului ca eram departe si nu puteam sa vad cat de bine le merge. Am inceput sa cant. mai intai pian, apoi chitara... Rukia a venit cu mine si am inceput sa cantam amandoua. Ma gandeam la momentul in care Rukia fusese rapita si ni se cerea rascumparare si politia n-a vrut sa se bage, ca era banda prea periculoasa. Asa am pornit cu Ichigo in cautarea ei alaturi de inca cativa prieteni si asa am invatat cu totii sa luptam, doar ca sa ne salvam prietena. Imi aminteam de tot ceea ce vedeam pe chipul lui Ichigo si de tot ce-mi povestea el ca viseaza. Pe vremea aceea il placeam enorm de mult, dar faptul ca si-a riscat viata de cateva ori numai pentru ea, m-a facut sa-mi doresc ca ei sa fie impreuna. http://www.trilulilu.ro/kayo_yuko/1d3178984b42d5 .( urmariti clipul si veti vedea la ce ma gandeam....)
la ceva vreme dupa ce am terminat de cantat, Ichigo intra in camera unde eu si Rukia compuneam de zor. I: Trebuie sa spun ceva important.... Amandurora ne statea ceva in gat si emotiile nu conteneau... I(trage aer in piept se lasa in genunchi, apoi vorbeste) : Te iubesc, Rukia!
fetei nu-i mai conteneau lacrimile! Nici mie! Eram atat de pericita, ca am sarit peste ei doi si i-am imbratisat foarte tare. R: Sa stii ca si eu te iubesc, prostutule! Mult de tot! Se imbratisara, urmati de un sarut care mi-a lasat lacrimi in ochi.
~Life story~ – poza de kayo_yuko, in **...:::Life Story:::...** RPG · 24.7KB
A doua zi ma trezesc cu zambetul pe buze. Era sambata si trebuia sa merg la o casa de inregistrari sa imi inregistrez toate melodiile compuse de mine la pian. Am lucrat toata ziua, dar la sfarsit eram bucuroasa. Se facuse vreo 8 seara si toate melodiile le inregistrasem cu succes, iar CD-ul avea sa apara peste o saptamana in magazine. Neavand ce sa fac acasa am mai ramas un pic pe-acolo, cunosteam deja toti angajatii si ma lasau sa umblu in voie. Am intrat intr-o sala de inregistrari si...nu stiu ce mi-a venit...nu am pus mana nici pe chitara, nici pe pian, ci am luat microfonul in mana si am inceput sa cant una din melodiile compuse de mine, Ure no Uta (cantecul lui Ure-adica Fureya) http://www.trilulilu.ro/SoraFureya/1f05ea40e2fee1 . Cand melodia s-a terminat cineva a aplaudat. Ma uit in jur si descoper socata ca directorul firmei ma asculta de ceva vreme. Stiam ca e foarte bun in descoperirea de talente si de exploatarea lor si am fost optimista. Daca m-a aplaudat era de bine. Directorul: -Bravo, nu stiam ca stii sa canti si cu vocea F: -Eh, incerc si eu.. D: -Imi place melodia, tu ai compus-o? F: -Pai..da.. D: -Foarte buna as putea spune. Ce zici...Ti-ar placea sa intri intr-o formatie de rock goth? F: -BINEINTELES!! (zic eu categoric) E unul din visurile mele...dar...nu prea stiu cum as putea...de obicei trupele goth au multi membrii. D: -Da, ai si tu dreptate, dar avem un inceput... F: -Ce vreti sa spuneti? D: -Hei, fiule, vino incoa! Un baiat intra pe usa din spate, eu nu il vad ca stateam cu spatele la usa. D: -Si el vrea de mic sa cante goth si are chiar talent as putea spune nu numai pentru ca sunt tatal lui (zice directorul si rade). Ma intorc si il vad. F: -Poftim? Raidon?! Tu esti... D: -Va cunoasteti? (intreaba curios) R: -Se poate spune si asa, tata....e o colega de la scoala. COLEGA DE LA SCOALA, AUZI!!! D: -Atunci e perfect! Deja va cunoasteti si aveti posibilitatea sa va vedeti mai mereu. Vreti sa puneti bazele unei formatii? F: (eu in gandul meu: BINEINTELES, doar e cu RAIDOOOON :X ) -Desigur, eu sunt pentru! R: -DA, si eu! D: -Ok atunci...sa va dau o melodie si vreau sa aud un duet.. Restul serii a continuat in felul acesta. A doua zi m-am intalnit cu Raidon la o terasa ca sa discutam despre formatie. Am hotarat sa intrebam pe la scoala cine ar vrea sa fie basist, chitarist la chitara clasica si aveam nevoie si de cativa dansatori. F: -Lasa deocamdata dansatorii si restul echipei....Avem un lucru mult mai important de stabilit inainte de asta...Numele trupei!!! R: -Ah, da...la asta nu m-am gandit...pai...eu zic sa ne gandim in seara asta la posibile nume si sa facem fiecare o lista si apoi sa le comparam a doua zi la scoala, ce zici? F: -Perfect...dar nu uita sa-ti faci si temele...mai ales pe cele de la japoneza (zic eu si rad) nu stiu ce vei face in formatie fara plete! (rad iar) R: (rade si el) -Stai linistita, la japoneza mereu imi fac temele primele ca sa fiu sigur ca scap de aparatul de ras! Restul zilei l-am petrecut la patinoar exersand programul pentru concursurile viitoare.
~Life story~ – poza de Esbe, in **...:::Life Story:::...** RPG · 39.1KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#46
kayo_yuko **Inger In Devenire** Din: Karakura
Postari: 360
Dintr-un motiv sau altul, mama si tata iar ma bagasera in belea...Voiau sa apar intr-o emisiune si sa dansez cu Ichigo si sa si patinam... Groooozav! K: Multumesc mama, mai mult de-atat nu-mi puteai complica viata! Izayoi: Draga mea...e doar o seara in care dansezi tu si Ichigo...Nu-i mare lucru... Daemon: A uitat cumva sa-ti spuna ca veti si canta? K: Gata! Nu vreau! Nu-mi mai complicati viata! Izayoi: Dar iubito, tie iti place sa canti si sa dansezi... K: Asa e...In vacante si in baie.... Daemon: Asta e! Noi incercam sa-ti facem o cariera si tu ii dai cu piciorul... K: Trebuie sa vorbesc si cu Ichigo... Nu pot sa hotarasc singura.... Ca de obicei, Ichigo se afla in camerele in care te asteptai mai putin... Cand il cautai, era in camerele in care nicicand nu te-ai fi astepta sa-l gasesti cu cele mai tampite preocupari...Ultima data cad l-am cautat la el acasa, Karin (sora lui) mi-a spus sa-l caut, ca e undeva prin casa...L-am cautat in camera lui, in cea de oaspeti, in camera tatalui sau, in bucatarie si nimic...Nici la baie nu era... nu stiu cum de m-a trasnit ideea sa caut in camera surorilor lui, unde (aici am crapat de uimire) LE IMBRACA PAPUSILE! Am crezut ca halucinez, insa Ichigo exact asta facea: schimba hainele papusilor fetelor in functie de culoarea parului si a ochilor. Acum stiam unde putea fi: In camera de muzica...talentul lui de chitarist rasuna in toata casa. Am intrat si chiar canta. Avea o voce de inger si pur si simplu adoram cum catnta. Fiecare nota era o incantare. momentan, era in faza de creatie, insa stiam melodia prea bine amandoi, caci era melodia noastra, melodia care ne placea cel mai mult s-o cantam impreuna http://www.trilulilu.ro/kayo_yuko/93953323ac856c era o melodie care ne unea si ne placea s-o cantam. (chiar daca suna barbatesc, pot s-o cant si chiar am voce pe ea! si asta e chiar vocea lui ichigo!) K: Ichigo...ce-ai spune daca am canta intr-un spectacol? Am si dansa acolo si am si patina? Fata i se lumineaza.... I: Normal! Sobie ta ata omo china kabeni/ o soreru koto wa nai/ kanawa na ito, nigete, ite mo/ kawari wa inaaai...Hibiki wa taru, hashimari no kade/ imaa tachi agaru, koi/ kotae no nai konochirun seiou, mayo to naku....KEEP MY PACE!
~Life story~ – poza de kayo_yuko, in **...:::Life Story:::...** RPG · 13KB
Dupa ce am discutat cu Raidon la scoala numele formatiei a ramas stabilit. Ne certasem cateva minute ca sa alegem intre NiSenBara si GoSenBara (2000 de trandafiri si 5000 de trandafiri), dar pana la urma am ramas la NiSenBara. Am hotarat impreuna cu tatal lui Raidon sa lipim un afis pe panoul mare de la intrare pentru cei interesati de formatie sa dea o auditie la un instrument. Am fixat o data pentru saptamana urmatoare, dar daca nu gaseam oamenii potriviti mai urma sa mai facem cautari. Oricum, eu si cu Raidon am inceput sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna si am devenit buni prieteni. Desigur ca nu le-am uitat nici pe celelalte doua prietene ale mele: Suki si Kayo. Era marti seara pe 28 octombrie si noi mergeam ca de obicei dupa ore la biblioteca sa citim. Tocmai descoperisem un thriller pe care nu il citisem si ma apucasem de el. Primele 8 capitole erau deja citite, iar ancheta crimei se intintindea si mai mult, deja nu mai aveau destule dovezi. Spusesem mai intainte ca nu am uitat de prietenele mele, dar de cei din Yokohama am uitat cu desavarsire in ultimele zile. De obicei ma culcam in minte cu chipurile prietenelor mele, Midori si Kitta si bineinteles cu chipurile celor doi amici baieti ai mei, Ueda si Hikaru, cel din urma fiind fosta mea mare iubire. Se parea ca il uitasem cu desavarsire de cand il cunoscusem pe Raidon. Dar se parea ca ei nu ma lasau sa ii uit. Tocmai citeam al 9lea capitol cand telefonul meu suna zgomotos pe melodia Maximum the Hormone - Zetsubou Billy http://www.trilulilu.ro/SoraFureya/4b12eaddc3f40b pe care am pus-o special pentru prietenii mei din Yokohama. O privire la telefon mi-a confirmat banuielile..era Kitta, cea mai entuziasta persoana pe care o cunosteam. Probabil ma sunase ca sa imi zica ceva de genu ca Hikaru are iubita sau ca Ueda a parasit-o pe Minami. Ma scuz, dau telefonul pe silentios si ies din sala. F: -Da...(raspund eu exasperata la telefon)....eram in biblioteca si citeaaaaaam.... Kitta: -Ooooof, tu, soarece de biblioteca, mai iesi de acolo si priveste culorile apusului!!! Venim inspre tine! F: -Ha, cum asa? Midori: (probabil a preluat telefonul...alta entuziasta, dar nu o intrecea pe Kitta) -Suntem in oras, am vorbit deja cu ai tai, dar nu puteam sa te las asa fara sa stii...am venit sa iti sarbatorim ziua de nastere! F: -La naiba, Midori, mai sunt 3 zile !!! Kitta: -Tocmai de aceea stam o saptamana in Tokyo! Nu poti fugi de noi chiar asa! F: -Nu fug...Cum sa fug tocmai de voi?! Voi m-ati gasi chiar si in gaura de sarpe! Aud rasete pe fundal. F: -Sunteti cu totii ..? Midori: -Haaaai...pana la ultimul din noi! F: -Te rog, Midori, stiu ca va e greu, dar dati-mi-l pe Ueda la telefon si indepartati-va ca sa nu auziti ce vorbesc cu el si scoateti naibii telefonul de pe difuzor! Midori: -Off...bine... Eu in Ueda aveam mai multa incredere. De mici am fost cei mai buni prieteni si stiu ca nu m-ar trada niciodata. Lui i-am marturisit cu cativa ani in urma ca il iubesc pe Hikaru si el a fost cel care mi-a pastrat secretul pana acum, cel care m-a inteles si a reusit sa afle fara sa divulge nimic daca lui Hikaru ii placea de mine catusi de putin altfel decat ca simpla amica. Daca Kitta si Midori ar fi aflat vreodata ca mie imi placea de Hikaru eu probabil acum eram ascunsa prin centrul Pamantului intr-o scorbura mica. Ueda: -Da, Ure-chan...ce e? F: -Fetele stau departe de tine? Telefonul mai e pe difuzor? Ueda: -Da, stai linistita, nu pot auzi, le-am trimis in celalalt capat al trenului. F: -Te rog zi-mi ca nu s-a schimbat nimic din comportamentul lui Hikaru...Te rog zi-mi ca singurul motiv pentru care ati lipsit o saptamana de la scoala a fost ziua mea de nastere....Nu ma place asa subit, nu-i asa? Ueda: -La naiba....m-ai prins... F: -Te stiu bine, Ueda...deci am avut dreptate... Hikaru chiar s-a indragostit de mine.... Ma lipesc cu spatele de perete si imi dau capul pe spate exasperata. DE CE TOCMAI ACUM? Ueda: -De la inceputul scolii numai de tine vorbeste...ca ii e dor de tine, ca pana acum nu ar fi crezut ca iti va simti atat de mult lipsa etc. A zis ca vrea sa vina de la facultate in Tokyo. Nu stiu ce e cu el...inclin ca cred ca atunci cand eram mai mici era prea timid sa recunoasca ca defapt te placea si pe vremea aceea... Ii auzeam vocea lui Ueda, dar deja nu mai asociam cuvintele....De ce tocmai acum? Am fi putut sa avem o gramada de timp petrecut impreuna ca iubiti pana acum, dar nu s-a intamplat nimic....de ce tocmai acum? de ce tocmai acum cand eu incepusem sa-l uit si ma indragostisem de Raidon... Ueda: -Fureeeeyaaa....heeeei....FUREYA!!! F: -Ah....da...scuze, nu eram atenta...ce ziceai? Ueda: -Ziceam ca trenul a ajuns in centru si ca tocmai am coborat si ca venim spre liceul tau sa te luam. F: -Ceee?? Si bagajele voastre? Ueda: -Le-am lasat de mult la tine acasa...Am ajuns azi mai devreme...Pana acum am explorat orasul. F: -Of...bine...hai ca ies in 5 minute...sa-mi iau la revedere de la fete... Ueda: -Ah, vad ca deja ti-ai facut prieteni noi...sper ca nu ne uiti, nu-i asa? F: -Bineinteles ca nu!!!!! Cum de te poti gandi la asa ceva?! Voi sunteti unici si nu v-as inlocui cu nimeni niciodata... Ueda: -Ma bucur sa aud asta...apropo...Daca iti face Hikaru vreo marturisire...te implooor, prefa-te ca esti uimita sau ceva de genul...prefa-te ca nu stii nimic de la mine, o sa-mi rupa gatul... F: -Ok...sa vad ce pot sa fac... Inchid telefonul si ma intorc in biblioteca. Imi iau cartea si le salut pe fete. F: -A aparut o urgenta de nivel national. Prietenele mele din Yokohama, Kitta si Midori s-au gandit sa ii ia pe Ueda si pe Hikaru si sa stea o saptamana la mine cat e ziua mea. Trebuie sa plec, probabil deja au ajuns la liceu...Vorbim maine la scoala. S: -Stai asa...nu putem veni cu tine? F: -Mai bine nu....va spun eu altadata...trebuie sa rezolv o treaba neterminata... S: -Ok atunci...ne vedem maine, Ure-chan! K: -Sayoonara, Fureya! F: -Bye, fetelor...si....chiar daca inca nu stiti despre ce vorbesc....tineti-mi pumnii va rog! Ies din biblioteca si incerc sa imi pastrez macar decenta. Ce aveam sa fac cand aveam sa ii vad chipul, parul lui brunet si ochii lui albastrii.... La poarta ma asteptau toti...Kitta, intr-o rochita albastru electric, parul brunet, ochii caprui, Midori in blugi si un tricou mov, parul scurt si saten, ochii verzi, Ueda, inalt, poate chiar mai inalt decat Raidon, parul blond si ochii negri si Hikaru cu privirea lui patrunzatoare cu care m-a fermecat inca din copilarie. Mi-au dat lacrimile si am fugit spre ei imbratisandu-i pe toti emotionata. Am pornit inspre casa impreuna, in formatiunea de la stanga la dreapta: Kitta, Midori, eu la mijloc, Ueda si Hikaru. Din cand in cand ma mai uitam la Hikaru si ii intalneam privirea care parca spunea "te vreau", dar am ignorat-o...nu aveam de gand sa privesc in trecut...acum il aveam pe Raidon si nu imi puteam lua gandul de la el, chiar daca nu stiam inca daca el ma place sau nu... Am ajuns acasa printre rasete si voie buna si ne-am dus direct in sala de muzica unde am cantat cu totii cum obisnuiam sa o facem mai de mult. Midori era cea mai buna la vioara, Kitta stapanea foarte bine citara electrica, Ueda canta la un pian, eu la celalalt, iar Hikaru se asezase la mult iubitele lui tobe. Inainte in Yokohama, obisnuiam sa venim foarte des la mine acasa si sa compunem cantece. Multe din cantecele mele le compusesem impreuna cu ei si pe unele dintre ele chiar imi facusem program la balet sau la patinaj. Si atunci m-a lovit brusc cea mai geniala idee pe care o avusesem pana atunci....eu ii stiam deja cat de buni erau...puteam sa ii conving sa intre cu totii in formatie. Din moment ce eu aveam sa fiu vocalista, aveam nevoie de pianist, ne trebuia si violonist, si chitarist si basist si se parea ca le aveam pe toate. Le-am impartasit ideea mea si au declarat ca e o idee minunata si, daca tatal lui Raidon ii accepta pentru formatie, aveau de gand sa se mute cu liceul in Tokyo. Printre visele lor era si cel de a infiinta o formatie, stiam foarte bine, doar impartisem aceleasi dorinte inca din copilarie. A doua zi la scoala i-am povestit totul lui Raidon si el a avut incredere in decizia mea si apoi s-a convins din nou cand i-a ascultat pe fiecare cum canta. R: -Perfect...acum nu mai trebuie decat sa scoatem afisul si sa ne cerem scuze pentru deranjare si sa vorbim cu tata. F: -Ma ocup eu de afis, tu sa il suni. Vorbim dupa ore, le-am zis sa ma astepte in fata scolii. Poate mergem direct la casa de discuri. R: -De acord. Nu pot sa cred ca i-am gasit asa de repede...Fureya......esti chiar....fantastica! Am rosit toata. S-a sunat si m-am intors la ore.
Poza din trecut...amintiri
~Life story~ – poza de Esbe, in **...:::Life Story:::...** RPG · 36.9KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
Arigatou, Ken! )))) fetele stiu :X
#48
>>Anita<< ...::~Admin~::... Din: lumea アニメ
Postari: 570
La scoala totul era bine. Aveam deja note (note bune) si imi si facusem prieteni. E adevarat ca la inceput nu era totul asa bine, insa ma bucuram ca acum totul mergea "ca la carte" . In fiecare zi dupa ore ma intalneam cu Fureya senpai si Kayo chan si citeam. Ajunsesm sa citesc orice imi pica in mana pentru ca citisem toate cartile SF si fantasy. Incepusem sa ma plictisesc de ele (iar la mine cand ma plictisesc de o carte e grav!), asa ca dupa ce am terminat de citit o carte despre istoria Japoniei(a doua pe saptamana aceea), mi-am luat ramas bun de la fete si am plecat spre casa. Speram ca poate voi da peste o noua biblioteca in drum spre casa, si chiar asa a fost. Mergeam pe o straduta ingusta spre bulevardul principal si am vazut scris mare "YOMU WA AI DESU"(in traducere: "cititul este dragoste" ). Suki*zambind*: *Cata dreptate au...* Am intrat incet in biblioteca. Inauntru era o atmosfera cum numai la o biblioteca gasesti. Era cald, erau mese, fotolii si canapele peste tot, carti cat vezi cu ochii, aveau chiar si un bufet de unde iti puteai lua un suc, dar primeai si servetele, in cazul nefericit in care il varsai (dar bineinteles, trebuia sa si platesti cartea, in cazul in care era de acolo). Si mai ales, era o liniste cum n-ai vazut. Exact atmosfera de care aveam eu nevoie! Desi de cele mai multe ori ascultam muzica in timp ce citeam, nu era nimic. Era deja o muzica in surdina minunata care pur si simplu te incanta. Suki*incantata pana peste poate*: *Asta e ceea ce cautam! Trebuie sa le spun si fetelor neaparat. Dar mai intai... sa ma inscriu si eu acum!* Ajung cu un zambet urias pe fata la o fata care statea la casa si m-am inscris. Apoi, in clipa in care am ajuns acasa, am intrat pe messenger, pe conferinta si le-am spus fetelor(caci aveam si ID-urile lor, normal). anita_ai_suki: trebuie sa va spun ceva fetelor!!! sora.fureya: nani? anita_ai_suki: am descoperit raiul pe pamant ) kayo_yuko: seriooooooooos? si cum arata raiul asta? sora.fureya: da zi! anita_ai_suki: pai... cum sa va spun? a da! stiu! nu va spun va arat maine dupa ore o sa va placa la nebunie va asigur! sora.fureya: bine... kayo_yuko: OK! atunci ne vedem maine la scoala bye-bye! :* sora.fureya: da ne vedem maine oyasumi!(noapte buna) :X:X:* sora.fureya has left the conference kayo_yuko has left the conference anita_ai_suki has left the conference
~Life story~ – poza de >>Anita<<, in **...:::Life Story:::...** RPG · 58.3KB
>>Anita<< ...::~Admin~::... Din: lumea アニメ
Postari: 570
Asa cum am promis, dupa orele plictisitoare de la scoala, am pornit spre minunata biblioteca pe care am vazut-o cu o zi inainte. Speram sa-mi aduc aminte unde am vazut-o, cand am trecut (cam brutal) pe langa cineva. Suki: Gomennasai!!!! Nu eram atenta si... In clipa acee m-am oprit. Nu stiam ce era cu mine. Ma uitam cu uimire la persoana din fata mea. Ce inseamna un inger? Acel baiat din fata mea. Suki: ... imi pare rau... Observand ca eram foarte aeriana, m-am scuzat din nou si le-am tras pe Fureya si Kayo dupa mine. Eram toate rosie, dar nu m-am mai uitat in urma sa va ca baiatul acela inca se uita la mine, nedumerit. Am fugit mai departe si am ajuns intr-un final la biblioteca ”Yomu wa ai desu”. Am intrat si am privit in jur. Era la fel ca si ziua precedenta. Aceeasi atmosfera luata din paradis, aceleasi teancuri de carti pana in tavan... Era... ca-n rai! Fetele se uitau si ele mirate la frumusetea cartilor si la maretia bibliotecii in care se aflau. Suki*trezindu-le din visare*: Haideti sa va inscrieti si voi!*zambeste larg* Nici n-au stat pe ganduri si s-au scris datele pe foaia de inscriere. Ne-am asezat pe o canapea confortabila si am inceput sa citim ce ne pica prima oara in mana. Peste un sfert de ora mi se facuse sete. M-am ridicat si am pornit spre bufet. Mi-am luat uin ceai rece japonez si am vrut sa ma intorc la citit, dar... Am dat din nou nas in nas cu baiatul de mai devreme. Suki*rusinata*: Gomennasai! Din nou... Baiat*rade scurt*: Nu-i nimic! Se pare ca soarta a vrut sa ne reintalnim... Eu sunt Tenshu.*zambeste*
Era joi dimineata. Ziua de ieri nu trecuse neobservata. Multe lucruri se intamplasera. Fusesem la casa de discuri, iar tatal lui Raidon ( pe care il chema defapt Hajime Akibara si ne rugase calduros sa il strigam pe numele mic ) i-a acceptat pe prietenii mei si asa am intregit formatia: eu si Raidon vocalisti principali, Kayo vocalista de fundal si dansatoare, Kitta la chitara electrica, Midori la vioara, Ueda la pian, Hikaru la tobe. In plus, i-am mai adus in formatie si pe Ichigo care canta la chitara acustica si pe Anita si Rukia care erau dansatoare. Ne-ar mai fi trebuit un baiat sau o fata care sa cante la chitara bas si ar fi fost perfect, dar era destul de bine si asa. In plus, cand am fost la biblioteca aceea parca rupta din rai, am descoperit o gramada de carti pe care nu le citisem inca si parca imi era rusine cu mine. M-am dat jos din pat somnoroasa (noaptea trecuta am stat pana la 2 sa citesc o carte noua) si m-am imbracat pentru scoala. Am mancat micul dejun impreuna cu prietenii mei, membrii proaspeti ai formatiei NiSenBara si apoi am plecat la scoala. La 9 fara 20 fix m-am intalnit cu Raidon in curtea scolii si am mers impreuna in sala de muzica unde am mai cantat un pic. Dupa ore am fost cu toata formatia la Casa de Discuri ca sa repetam si sa incercam sa inregistram o melodie sau mai multe. Totul a mers ca pe roate. Totusi nu am putut sta foarte mult pentru ca de la 7 aveam antrenamentul la balet, iar sambata era spectacolul si trebuia sa pun totul la punct cu organizatorii. Ajunsa acolo ma duc sa vorbesc cu profesoara mea. Eu eram practic "vedeta" acolo, iar jumatate din spectacolul de 2 ore imi era rezervat mie. Aveam vreo 5 reprezentari lungi si vroiam sa introduc ceva cu cantat. Asa ca am stabilit. Totul era pregatit pentru sambata. Am ajuns seara obosita acasa, dar am mai exersat cantand cu prietenii mei pana tarziu dupa 12 noaptea.
~Life story~ – poza de Esbe, in **...:::Life Story:::...** RPG · 19.5KB
_______________________________________ Tsubasa wa yume soshite sora he!
"Lalalu...Lalala...Nananu...Nanana..." "I haven't done anything... Yet!"
)))) fetele stiu :X
). Pe la ora 8 s-au trezit si ai mei si au plecat pe rand la serviciu. Am stat o vreme cu Avaronsi cu Ran si m-am jucat cu ele in patutul lor si apoi le-am lasat in grija servitoarelor si am plecat si eu la scoala. Am ajuns ca intotdeauna cu o jumate de ora mai devreme si m-am indreptat automat catre holul unde se afla biblioteca. Cand dau coltul ca sa intru pe culoarul cu biblioteca ma ciocnesc puternic de cineva. Imi recapat echilibrul imediat si imi cer scuze, dar amutesc cand vad pe cine am lovit. Cred ca in fata mea se afla cel mai minunat baiat pe care l-am vazut vreodata. Cu parul blond inchis, ochii verzi ca iarba proaspata, cu un pic mai mult de un cap mai inalt decat mine, era parca un inger pe pamant...poate mai degraba demon, se potrivea mai bine cu genul meu, mai ales ca era si el imbracat la fel de gotic ca si mine. 
. In fiecare zi dupa ore ma intalneam cu Fureya senpai si Kayo chan si citeam. Ajunsesm sa citesc orice imi pica in mana pentru ca citisem toate cartile SF si fantasy. Incepusem sa ma plictisesc de ele (iar la mine cand ma plictisesc de o carte e grav!), asa ca dupa ce am terminat de citit o carte despre istoria Japoniei(a doua pe saptamana aceea), mi-am luat ramas bun de la fete si am plecat spre casa. Speram ca poate voi da peste o noua biblioteca in drum spre casa, si chiar asa a fost. Mergeam pe o straduta ingusta spre bulevardul principal si am vazut scris mare "YOMU WA AI DESU"(in traducere: "cititul este dragoste" ).
