hai sa mai pun.....astia 3 sunt bestiali: cei trei "rai" din animeurile mele preferate: BLEACH, INUYASHA SI NARUTO!
09.10.2008
57.3KB
asf
26.07.2012
40.4KB
Dupa o saptamana.
In sfarsit venise vremea spectacolului de iarna. Era joi. Urmatoarea zi avea sa fie marele program pregatit cu atata grija. Inca nu imi venea sa cred cat timp trecuse. Parca ieri ma recuperam dupa raceala si eram la Kayo acasa cand Yvy incepu sa vorbeasca si noi primisem puterile de pisici. Pe vremea aceea nu aveam probleme, eram un grup de prietene foarte bune care se distrau impreuna fara problema salvarii lumii pe cap.
Era deja noapte si stateam intinsa in patul meu privind pe geam la secerea lunii care se vedea clar pe cerul senin. Eram nelinistita, dar credeam ca era normal, din moment ce eram in rolul principal si aveam sa il sarut pe Aisu la sfarsit de program (parte din spectacolul "Romeo si Julieta" ) si aveam sa fiu vazut desigur de Yuri. Nu mai vorbeam cu el asa de mult ca inainte, dar relatia noastra se imbunatatea incetul cu incetul....oricum, nu acesta era motivul ingrijorarii mele. ...puterile mele suspectau ceva, iar acel lucru oribil avea sa ne strice ziua spectacolului....dar noi inca nu stiam asta....eram inca doar un grup de fete (si de baieti) care se distrau cat mai puteau.
Toata dimineata urmatoare o petrecusem in tensiune deplina. In orice moment imi venea sa fug si sa ma ascund undeva. Toti colegii erau "calare" pe mine cu intrebari despre program, toti vroiau ceva de la mine, toti se bagau tocmai azi in seama. Numai pe prietenele mele nu le vazusem. Anita nu era de gasit, iar Kayo statea rezemata de perete, iar cand eu ma uitam la ea isi indrepta privirea inspre alta parte. Ma desprind din multime si ma duc la ea
Sora: -Kayo...ce s-a intamplat?
Kayo: .....nimic....
Sora: -Kaaaayoooooo....zi!
Kayo: -Bine....e vorba despre Light. Nu mai stiu ce sa cred despre el. Azi imi declara iubire vesnica, maine il vad in preajma Arinei. Iar i-am vazut impreuna si nu parea atat de nefericit cum mi-a zis el.
Sora: -oooooof, baietii astia....Nu stiu ce sa iti spun, sincer, nu inteleg nimic nici in cazul meu....Yuri abia daca ma baga in seama, in schimb Aisu parca vrea sa ma protejeze si sa fie mereu si mereu in preajma mea. Uite ca acum am scapat de el...sincer, devine cam sufocant...tu ce zici?
Kayo: -Mdaaaa...(zice ea cu o voce plictisita si total pe langa subiect)
Sora: -Bine, vad ca nu esti in apele tale incat sa ma asculti...vorbim mai tarziu, te las cu ale tale...ma duc sa vad daca pot sa ma mai antrenez un pic.
Ies din clasa si plec capul in pamant. Ma simteam din ce in ce mai singura. Merg ce merg si intru direct in Light dupa ce dau un colt. Imi cer scuze, dar cand imi dau seama peste cine dadusem parca imi vine sa imi retrag cuvintele. Ma uit la el urat si apoi merg mai departe. Din cauza lui Kayo era distrasa si nu se mai purta rational. Ies in curtea scolii, traversez terenul de fotbal acum plin de zapada argintie si intru in cladirea cu salile de antrenament. Merg in vestiar la dulapul meu si imi iau costumul meu negru si intru in sala de gimnastica. Incep sa ma antrenez la sol si apoi trec la paralele si apoi la mers pe sarma.
Obosita, fac un dus rapid, si ma intorc in clasa. Mai erau 4 ore pana la spectacolul de Craciun. Nu eram nici pe departe emotionata, poate doar nervoasa, enervata pe Aisu pe care nu il gaseam pe nicaieri. Il cautasem in toate salile de antrenament, la bufet, in toate clasele, pana si in bai....pur si simplu nu era de gasit. Mai era jumate de ora pana cand incepea spectacolul, dar noi nu intram inca de la inceput. M-am dus grabita in ultima sala unde nu il cautasem pe Aisu: in culise. Acolo era toata trupa de inceput, doamnele care machiau, dulapurile cu costume, dar Aisu nicidecum. Incepusem sa turbez. Mai era un sfert de ora si el nu aparea. M-am dus si m-am schimbat si eu. Costumul meu era foarte frumos:dungi oblice un pic curbe cu rosu si portocaliu, restul era alb-sidefiu, la extremitati avea volanase semitransparente. Cel putin imi venea perfect si ma simteam libera in el. Parul era prins cu doua bentite portocalii cu cateva fasii de dantela portocalie infasurate pe ele. Eu aratam perfect, dar daca nu era si Aisu, atunci degeaba. Mai erau 5 minute pana la inceperea spectacolului. Imi puneam cerceii cand directoarea a aparut in spatele meu si a inceput sa urle ca o apucata:
D: -Sora, pe unde Dumnezeu umbla Aisu la ora asta?!?!?!?! trebuia sa fie de mult aici, trebuia sa fiti pregatiti deja sa intrati pe scena!!!!
Sora: -Ma scuzati, doamna directoare....dar chiar nu stiu...l-am cautat toata ziua si nu e de gasit, nu stiu ce s-a intamplat cu el.
Chiar atunci, de pe usa din spate apare Yuri, imbracat in costumul pe care trebuia sa il poarte Aisu. Vine mandru ca un paun si spune:
Y: -O sa ii fiu eu partener Sorei in seara asta...stiu deja tot actul pe dinafara si imi ies perfect toate sariturile.
Directoarea(exasperata, gesticuland in stanga si in dreapta cu mainile): -Bine, bine, daca baiatul ala nu apare! ma astept sa faceti un spectacol minunat. Trebuie sa anunt inceperea programului, ma scuzati. Sora, Yuri, stati in stand-by!!!!
M-am uitat la Yuri cu ochi mari, nu am spus nimic si m-am intors cu fata la oglinda. Mi-am asezat o suvita rebela de par, mi-am pus bratarile firave din dantela pe maini, apoi m-am ridicat si m-am dus sa urmaresc de dupa cortina spectacolul. Slava Cerului, Yuri nu m-a urmat!
Priveam atenta performantele celorlalti. Nimeni nu facea nicio gresala, era o reprezentatie perfecta. Se vedea clar ca toti exersasera foarte mult. Echipa de majorete aveau miscari minunate. Le-am studiat pe toate cu atentie, dar....ANITA NU ERA PRINTRE ELE!! SI NICI YUMI!! Ce se intampla in seara asta? Deveneam panicata. In acel moment aud vocea Anitei in mintea mea: era un mesaj telepatic:
Anita*Sora, avem necazuri! Nu-ti face griji pentru mine, am vorbit cu fetele sa ne acopere pe mine si pe Yumi la partea cu majorete. Am avut "ceva treaba", nu pot sa explic acum, e prea mult...acum ma schimb pentru programul nostru. Nu te panica, joaca-ti rolul cu multa determinare!!! ne vedem pe gheata!*
Nu mai puteam nici sa ma uit la scena. "Ceva treaba"? Necazuri? Ce s-a intamplat oare? Ma intorc in culise si privesc ceasul: 5 minute pana la intrarea mea. Imi pun patinele. Prima parte era pe gheata. Kayo facea intinderi intr-o parte discutand in acelasi timp cu Light, iar Hayami era in celalalt colt band o ciocolata calda alaturi de Rei. Respir adanc si privesc spre tavan. In momentul acela ni se face semn ca e randul nostru sa intram. Anita si Yumi apar in ultima clipa si ne indreptam spre scena.
Anita: -Nu e timp acum, incearca sa nu te gandesti decat la spectacol.
Yuri o priveste intr-un fel ciudat pe Anita, ma ia de mana si pornim inainte pe gheata pe ritmurile rapide ale melodiei Nightwish-Moondance. Piruete, sarituri duble si triple, toate ieseau perfect si elegant. Era totusi ceva in privirea lui Yuri care ma oripila. Nu mai il vazusem niciodata cu astfel de ochi...straluceau parca intr-un fel atat de diabol ca ma speriau. Am executat pirueta finala din program in bratele lui Yuri si apoi a urmat partea de teatru cand strigam unul dupa altul ca nu vrem sa fim despartiti, dar scena se termina trist, cand fiecare o apuca pe drumul sau. Eu si Yuri iesim de pe gheata in aplauzele multimii, ajungem in culise, ne scoatem in cea mai mare graba patinele si ne punem balerinii. Intru impreuna cu Yuri sub un fascicul puternic de lumina ce ne facea sa stralucim. Incepe tema muzicala Romeo&Juliet. Sarim la trambulina si apoi prindem trapezul. Urma partea in care Romeo si Julieta se luptau pentru dragostea lor. Incredibil, dar toate miscarile lui Yuri erau coordonate perfect cu ale mele, aveam un timing excelent, expresiile fetelor erau frumoase. Eram chiar uimita de cum reusise sa stapaneasca manevrele de unul singur. Apoi urma scena finala. Marea mea saritura, cand trebuia sa ma invart in timp ce ma balansez cu un trapez special, apoi sa sar, sa fac o rotatie eleganta in aer si apoi sa prind trapezul lui Yuri (asemanatoare cu Golden Phoenix ). Imi iese perfect, Yuri imi intinde mana si ma urc pe acelasi trapez cu el si....sfarsitul programului....sub raza puternica a reflectorului care ne lumina doar pe mine si pe Yuri, ne uitam unul la altul cu expresie fericita si ne unim buzele intr-un sarut pasional. Multimea aplauda si noi facem cu mana spre sala. Cand aplauzele se opresc in sfarsit, sarim de la trapez si inaintam spre capatul scenei. Restul trupei vine de o parte si de cealalta a noastra si formam un semicerc cu totii...ne prindem de maini si facem o plecaciune cu totii, apoi iesim de pe scena si ne intreptam catre vestiare.
Abia cand uitasem de ce imi spusese Anita, pe neasteptate, apare in spatele meu impreuna cu Yumi si spune:
Anita: -Sora, avem o problema grava. Sa iti zic de ce am intaziat. Si, mult mai important, de ce nu a ajuns Aisu. Nu ti-am zis inainte ca altfel se zicea de tot cu spectacolul.....nu stiu cum de s-a intamplat asta, dar....Yuri la rapit pe Aisu!!
Sora: -CEEEEE?!?!?!!
Anita: -Da...eu si Yumi am incercat sa ne luptam cu el, dar a fost mai puternic. Nu stiu ce urmareste cu asta....
Nici nu mai urmaream spusele Anitei. Priveam in gol si nu reuseam sa imi focalizez privirea...Nemaiascultand-o pe Anita, am luat-o la fuga, am iesit din scoala si am alergat spre lac. Afara ningea si viscolea, era un ger ingrozitor si eu muream de frig in costumul de la spectacol. M-am asezat in zapada la radacinile ciresului si am privit spre suprafata inghetata a lacului. Anita vine in spatele meu (era clar ca ma urmarise) si imi pune geaca peste umeri. Ma uit la ea cu drag si dintrodata ma apuca plansul.
17.12.2008
23.1KB
Sa nu uitam de Code Geass!! :zzz:
28.07.2009
52.5KB
Ca tot eram la capitolul code geass... Pustiul asta e prea frumos ca sa fie lasat in anonimat!
17.10.2009
29.4KB
Inchid telefonul si il pun pe masa absenta. Ma uit la ceas: 12.30 am. Nu aveam absolut nicio reactie....oricum, nu una care ar fi trebuit sa fie rationala, adica sa ma sperii, sa tip sau sa-mi zic in continuu ca nu poate fi asa. Doar ma convinsesem de ceva.
Desi Kay nu pronuntase cuvantul respectiv, tot imi dadusem seama..si asta numai datorita manualului si caietelor de mitologie deschise si imprastiate pe patul meu acoperit cu cuvertura rosie din catifea cu dantela pe margini. Cu jumatate de ora inainte sa ma sune incepusem sa ma intreb pentru ce naiba ne trebuie noua mitologia? De ce naiba o invatam la scoala? Si incercam sa tocesc pentru testul de a doua zi -ce ironie- ziua de dinainte de balul pe tema de mituri si costume vechi. Dar acum, cu jumatate de ora mai tarziu, dupa ce am inchis telefonul si i-am dat drumu fara zgomot pe masa, totul a devenit clar in mintea mea. Am intors capul. Pe unul din caietele studentesti un titlu mare colorat in rosu si mov stralucea la inceputul notitelor mele stangace indicant subiectul ultimei lectii predate azi: VAMPIRI. Citesc din primele randuri. Niste mazgalituri de hiragana ale mele indicau ceva de genul ca vampirii erau foarte rapizi si foarte puternici - normal, vazusem asta cu proprii mei ochi cand ma salvase de masina aia. Urmau apoi alte mazgalituri: vampirii nu ies in soare si au pielea palida si rece ca gheata...probabil adevarat, nu fusese deloc soare de cand incepuse el sa se poarte ciudat, iar in legatura cu raceala pielii nu eram sigura fiindca - in acel moment am devenit constienta - nu il mai atinsesem de o luna intreaga, mai precis de la ziua mea. Apoi urma un fel de element decisiv: vampirii au ochii de culori schimbatoare ce variaza intre auriu si negru - Raidon avea ochii verzi ca iarba proaspata. Mai urmau si alte detalii insignifiante despre istoria lor, dar nu le-am mai asociat cu el ci doar le-am retinut pur si simplu. Totusi nu pot sa spun ca nu eram fascinata. Pana dupa doua noaptea am citit si am recitit toate acele detalii pana le-am retinut pe de rost. Raidon avea multe de explicat, mi-am zis eu in gand.
Dimineata m-am trezit cu greu dupa ce am avut un cosmar din care nu imi mai aminteam mai nimic, dar amintirile noptii trecute au pus stapanire pe mine si m-am ridicat brusc din pat. M-am uitat la ceas si era 6:52 am. Inca 8 minute si ar fi sunat desteptatorul. Am oprit alarma si m-am dat jos din pat constienta ca adormisem imbracata. Mi-am schimbat hainele pentru scoala si m-am dus sa ma spal pe fata si pe dinti. Am baut un pahar de lapte si am mancat un baton de cereale in graba, m-am spalat din nou pe dinti si apoi m-am urcat grabita in masina sa ajung cat mai repede la scoala. Am lasat masina pe locul meu obisnuit din parcare si am oprit motorul privind in jur in parcare. Volvo-ul lui negru era la locul lui, deci insemna ca e in scoala.
M-am dat jos grabita si am luat-o la pas rapid spre sala de muzica, dar nu era acolo. L-am cautat si in biblioteca si in clasa lui, si in sala de mese si peste tot. "Ok, unde e?!" mi-am zis nervoasa in gand. Incepusem sa ma gandesc serios sa caut si in baile baietilor cand soneria de intrare a sunat zgomotos deasupra capului meu. Cu toate grijile astea am uitat sa ocolesc zona unde se afla clopotelul. Sunetul enervant imi zbarnai in timpane. Mi-am pus mainile pe urechi si am luat-o la fuga spre clasa mea. M-am asezat enervata in banca asteptand sa intre profesoara de japoneza. La ora am vorbit despre legendele Japoniei. Ora urmatoare, trigonometrie, profesorul nostru cel "foarte simpatic" s-a gandit sa ne explice cercul trigonometric prin intermediul miturilor despre creaturi fantastice. La educatie fizica eram deja atat de palida, iar aerul inghetat din sala de sport imi facuse pielea de gaina, iar profesorul m-a "complimentat" foarte interesant spunandu-mi ca sunt mai alba decat un vampir. Simteam ca innebunesc. Lucrurile descoperite aseara in intunericul camerei mele ar fi trebuit sa fie mai greu-credibile in imbulzeala de la scoala, dar se parea ca era exact opusul. Eram atat de nervoasa cand am intrat la ora de mitologie cu gandul ca va trebui sa suport alta ora cu teorii despre vampiri ca am si uitat ca trebuia defapt sa dam test. Bineinteles ca am stiu sa raspund la toate subiectele. Va trebui sa-i multumesc lui Kayo mai tarziu pentru asta.
Cerul amiezii se inrosea cu fiecare minut care trecea. Se facuse ora 3 si ceva si urma o alta ora interminabila de trigonometrie. Ma gandeam deja sa fac cumva sa chiulesc ca sa nu ii mai aud bolboroselile profului cand vocea directoarei s-a auzit clar in difuzoare anuntand ca puteam sa plecam acasa fiindca profesorii erau in consiliu ca sa discute organizarea balului de maine. Am rasuflat usurata si mi-am aruncat ghiozdanul pe spate peste ponchoul negru pe care il purtam peste rochia neagra fara bretele.
Cand am iesit in parcare m-am uitat dupa masina lui Raidon. Era acolo, dar el nu se afla langa ea, ci un pic mai incolo, langa un Volvo argintiu discutand aprins cu proprietarul acestuia, Kay. Nu erau prea departe de mine, dar totusi nu puteam sa aud de ce se certau. In orice caz, in momentul urmator de holbare, Kay se uita la mine, ma cerceta un pic, Raidon se uita si el la mine si nu am putut sa-mi reprim nevoia de a ma uita urat la el. Apoi Kay ii sopti ceva ce auzi numai el, dar am putut citi pe buzele lui cuvintul "Du-te!" si se intoarse sa intre in masina lui pe locul soferului pentru ca apoi sa iasa in goana din parcarea liceului. Raidon s-a uitat in directia mea fara o expresie clara pe fata. Apoi s-a urcat in masina lui. M-am asezat si eu la volan si am iesit pe strada principala. Nu aveam de gand sa merg acasa. Stiam un loc minunat in afara Tokyoului ca un fel de parc-gradina botanica care arata superb la apus. La un stop m-am uitat in oglinda retrovizoare si am vazut ceea ce deja ma asteptam sa vad. La doua masina in urma mea era Raidon la volanul masinii lui. Alesesem special drumul asta fiindca ducea exact spre partea opusa a orasului fata de casa lui, deci era clar ca ma urmarea.
Cand am ajuns la parcul respectiv am parcat masina intr-o parcare micuta cum erau pe autostrazile europene. Intre doi copaci se afla o masuta de picnic cu doua banci de lemn asezate simetric paralel cu lungimile mesei. Dar nu m-am asezat la masa. Am mers mai departe inspre padurice fiind constienta ca era exact in spatele meu. Am ajuns pe o un fel de vale micuta, iar in fata mea se intindea un lac minunat. Deasupra capului meu ramurile unui copac minunat inflorit se zbateau in bataile regulate ale vantului de toamna. Desi era noiembrie, in seara aceea era atat de cald. Poate din cauza paturii groase de nori de deasupra care parca ma sufoca, poate din cauza faptului ca vantul acela aducea o parte din caldura ecuatoriala de Sud sau poate doar din cauza faptului ca pulsul meu crestea cu fiecare secunda, iar sangele parca imi clocotea in vene si in artere incalzindu-mi pielea mai mult decat era necesar. Mi-am dat ponchoul jos si l-am aruncat in iarba ramanand doar in rochita gri-inchis fara maneci. M-am trantit pe iarba si m-am intins pe spate intalnind in acel moment privirea patrunzatoare a lui Raidon. A ramas un pic acolo si apoi s-a asezat si el, parca ezitand, la doi pasi de mine. Privea drept inainte inspre lac si nu cred ca ar fi inceput de buna-voie conversatia. Am hotarat sa fiu sarcastica!
F: -Ti-a placut ora de ieri de la mitologie? (stiam desigur ca si ei aveau mitologie joi si vineri ca si noi, fiindca faceam cu acelasi prof si ei aveau mereu orele inaintea noastra...oricum, si din motivul ca toata seara am vorbit cu Suki la microfon pe messenger despre testul de a doua zi)
R: (se uita nedumerit la mine) -Huh? Nu am fost la scoala...
Era sa-mi dau o palma peste cap. Ce proasta sunt, joi a fost insorit!
F: -Bineinteles ca nu ai fost....(am zis eu atotstiutoare si folosind din ce in ce mai mult sarcasm)....ajungeam si la partea aia.....ma gandeam doar cat de mult ai pierdut, desi , daca stau bine sa ma gandesc , nu ai pierdut prea multe....cum a fost azi la test?
R: (parca dandu-si seama...isi schimba tonul vocii) -A fost bine....Am stiut tot!
F: -Normal!
Am dat din cap si am privit in cealalta directie.
Renuntand la alte prefacatorii:
F: -De ce nu mi-ai spus?
R: (se uita la mine cu cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata) -Cum puteam sa-ti spun, Fureya? Cum? Habar nu ai cat de greu a fost pentru mine....toate aceste schimbari...sa ascund totul de tatal meu, de restul colegilor....faptul ca nu voi mai putea avea o viata normala de acum in colo...nici nu iti imaginezi cat de greu e....si lucrul cel mai greu dintre toate este sa stau aproape de tine....
Aici am ramas nedumerita....Ce vroia sa spuna cu asta? Desteapta esti! imi spun eu. E vampir, bea sange uman....la ce te astepti? Hai, fie-ti frica! imi spunea constiinta. Dar ceva din mine impingea la o parte acest sentiment rational de teama.
F: -Ce vrei sa spui cu asta?
R: -Nu stiu daca stii cumva asta de la Kay sau de la Kayo, dar familia lui refuza sa vaneze oameni si m-au instruit si pe mine sa fac la fel, desi este foarte greu....intelegi?
F: -Da...cred....
R: -Of....pot sa explic asta intr-un mod gastronomic?
F: -Desigur...cum iti e mai usor!
R: (parca linistindu-se putin) -Ok...stii ca fiecarui om ii place o anumita aroma...asa va simt si eu intr-un fel acum...fiecare om cu alta aroma... gandeste-te ca pui un betiv intr-o camera plina cu bere rasuflata. O va bea pe toata deodata, dar daca ai pune in acea camera un betiv pe cale de vindecare cu siguranta ar refuza-o....dar acum gandeste-te ca pui acelasi betiv pe cale de vindecare intr-o camera cu un pahar de coniac de cea mai buna calitate si umpli camera cu parfumul lui. Cum s-ar simti?
Am stat un pic sa ma gandesc la ceea ce a spus...explica prea frumos...
R: -Dar poate ca ar fi prea usor din partea lui sa refuze coniacul....ar trebui sa il transformam pe betivul asta intr-un dependent de heroina...presupun ca tu nu ai fost dependenta de vreo substanta ilegala, dar asta e ceea ce simt eu acum pentru mirosul tau....
F: (aproape soptit) -Deci ce vrei sa spui este ca eu sunt exact marca ta de heroina?
R: -Exact asta vreau sa spun.
Ma privi cu ochii lui de culoarea topazului lichid si isi apropie si mai mult fata de a mea. Am presimtit un posibil sarut, dar si-a indreptat pozitia atat de repede ca m-a speriat.
R: -Scuze....e mai greu decat ma asteptam sa fie...mirosul tau ma innebuneste...
Am intors capul si am privit spre apus....nu stiam ce sa zic...care ar fi fost reactia cea mai naturala? Am intors incet capul spre el surprinsa sa vad ca ma privea atent.
F: -Imi pare rau...
R: -Nu ai de ce...eu sunt de vina...
F: -Ba nu! (am negat eu cu indignare)
R: (ofteaza) -Nu am puterea necesara...
F: (ma uit prosteste la el) -Pentru ce?
R: -Nu sunt sigur ca pot sta departe de tine....
M-am uitat la el contempland in liniste cuvintele lui si frumusetea lui trupeasca.
Seara a venit pe neasteptate aducand cu sine o briza rece ce mi-a ridicat parul pe maini. Cu o singura miscare mi-a ridicat ponchoul de pe iarba si mi-a infasurat trupul cu el.
Fara alte cuvinte de ramas-bun ne-am urcat fiecare in masina lui. Am pornit motorul privind in drepta inspre masina lui. Se uita fix in ochii mei cand a iesit cu spatele din parcare si s-a indreptat inspre oras.
Am ajuns acasa cu intarziere...m-am grabit sa ajung la antrenamentul la balet, dar telefonul a sunat. Era Raidon.
R: -Vroiam doar sa ma asigur ca ai ajuns in siguranta acasa...(spuse cu cea mai dulce voce)
F: -Aham...sunt bine!
R: -Totusi....as vrea sa te intreb....vrei sa....mergi maine la bal cu mine?
Era sa scap telefonul.
F: -Nu stiu...n-am costum...
R: -Mergem maine la cumparaturi...
F: -Bine!
R: -Te iau la 8 !
F: -Bine...
R: -Ok....spor la antrenamente si....somn usor!
Am plecat aeriana inspre antrenament si am ramas surprinsa cand imi ieseau toate miscarile fara sa ma impiedit...fusesem un dezastru in ultima luna.
05.02.2009
39.8KB
Hey,sunt Yustina,am 17 ani,zodia berbec. Trec in clasa a 11-a si sunt din judetul Botosani ^^
Poza cu mine
:)
10.08.2012
72.5KB
Dintr-un motiv sau altul, mama si tata iar ma bagasera in belea...Voiau sa apar intr-o emisiune si sa dansez cu Ichigo si sa si patinam... Groooozav!
K: Multumesc mama, mai mult de-atat nu-mi puteai complica viata!
Izayoi: Draga mea...e doar o seara in care dansezi tu si Ichigo...Nu-i mare lucru...
Daemon: A uitat cumva sa-ti spuna ca veti si canta?
K: Gata! Nu vreau! Nu-mi mai complicati viata!
Izayoi: Dar iubito, tie iti place sa canti si sa dansezi...
K: Asa e...In vacante si in baie....
Daemon: Asta e! Noi incercam sa-ti facem o cariera si tu ii dai cu piciorul...
K: Trebuie sa vorbesc si cu Ichigo... Nu pot sa hotarasc singura....
Ca de obicei, Ichigo se afla in camerele in care te asteptai mai putin... Cand il cautai, era in camerele in care nicicand nu te-ai fi astepta sa-l gasesti cu cele mai tampite preocupari...Ultima data cad l-am cautat la el acasa, Karin (sora lui) mi-a spus sa-l caut, ca e undeva prin casa...L-am cautat in camera lui, in cea de oaspeti, in camera tatalui sau, in bucatarie si nimic...Nici la baie nu era... nu stiu cum de m-a trasnit ideea sa caut in camera surorilor lui, unde (aici am crapat de uimire) LE IMBRACA PAPUSILE! Am crezut ca halucinez, insa Ichigo exact asta facea: schimba hainele papusilor fetelor in functie de culoarea parului si a ochilor.
Acum stiam unde putea fi: In camera de muzica...talentul lui de chitarist rasuna in toata casa. Am intrat si chiar canta. Avea o voce de inger si pur si simplu adoram cum catnta. Fiecare nota era o incantare. momentan, era in faza de creatie, insa stiam melodia prea bine amandoi, caci era melodia noastra, melodia care ne placea cel mai mult s-o cantam impreuna
era o melodie care ne unea si ne placea s-o cantam. (chiar daca suna barbatesc, pot s-o cant si chiar am voce pe ea! si asta e chiar vocea lui ichigo!)
K: Ichigo...ce-ai spune daca am canta intr-un spectacol? Am si dansa acolo si am si patina?
Fata i se lumineaza....
I: Normal! Sobie ta ata omo china kabeni/ o soreru koto wa nai/ kanawa na ito, nigete, ite mo/ kawari wa inaaai...Hibiki wa taru, hashimari no kade/ imaa tachi agaru, koi/ kotae no nai konochirun seiou, mayo to naku....KEEP MY PACE!
10.01.2009
13KB
Hello, moony! Si pe tine te stiu de mai mult timp *big huge* Wellcome here! Buna si tie, Black_cat_girl. Te superi dak-ti spun Blacky?
p.s. pun o poza cu Anita mea :D
05.11.2008
52KB
You are a Night Angel. Ever find yourself trapted in the stars.... of course you do, you love staring at them. You write poetry and enjoy being alone in the dark. You're a beautiful soul and you should never stop writing or gazing.
hmmm... mi se potriveste...
The Sweet- Lyna
Evryone loves you, well almost everyone. You are known to doing favors.
Kiba loves you to death.
Boyfriend- Kiba
Best Friend- Naruto
Worst Enemy- Ino
What they think of you:
Naruto- SHE IS SO NICE AND IS NEVER MEAN TO ME!
Ino- I HATE HER!
Sasuke drools over her!
Hinata- If Naruto-kun is f-friends with h-her I am too.
Sakura- I know Sasuke won't pick her, and plus, she picked me a boutque. HOW SWEET! Sasuke- Darn Kiba... I love her...
Kiba- SASUKE BETTER STAY AWAY! SHE IS MINE!
I don't know what Id do without her. Akamaru likes her too ^.^
Tenten- SO genorous, the best person someone can meet.
Neji- She is nice
Rock Lee- The only person who doesn't hate me, besides Tenten.
Gaara- WHY IS SHE SO LOVING?!!!
Shikamaru- She will relax with me.
Temari- SHE FIXED MY FAN! LOVE HER!!!
What you think of them- They are so caring.
ok..wierd...
17.08.2009
22.8KB
K: Anita, hai sa-ti explic un lucru: NU AM DE GAND SA MAI FIU TRATATA CA O FIINTA NEIMPORTANTA! M-am saturat sa-l aud pe Rei sau chiar si pe Kohinata cum imi rade in nas ca sunt slaba. Asta e un razboi si daca doar ma apar, o sa pierd cu siguranta! Si eu nu's ca ei! Il vindec pe Rei tot cu puterile mele. In plus, s-a ranit singur! Din moment ce a vazut ca u fulger l-a ranit, trebuia sa-i treaca prin cap ca si celelalte il vor rani. Nu e vina mea k e pampalau. Si de-acum in colo, nu ma mai apar, mai si atac daca e nevoie. Daca nu ataca, erai tot inconstienta in fata scolii, ca o pisica, iar scoala era daramata si toti elevii din ea ar fi stiut cine suntem. Bucura-te ca inca mai poti umbla prin scoala fara ca cineva sa ne vorbeasca de rau sau cum c-am fii niste ciudatenii ale naturii.(spun acestea apoi ma intorc spre fereasta, ca in poza de mai jos...cu mentiunea ca am parul mai lung...)
13.12.2008
49.7KB
Nume: Medochi Ran
Varsta:18
Trecut:Prefera sa nu vorbeasca
Puteri: Semi-demon vulpe
Personalitate:Prietnoasa suparacioasa misterioasa jucausa..
Infatisare:O fata ca parul maroniu cu ochii rosii si destul de inalta.
Ce ii place: Sa zambeasca, sa ucida sa faca pe altii sa sufere
Ce nu ii place: Sa fie luata la misto si sa fie batuta
Poza:
30.08.2012
29KB
E foarte draguta chiar daca e mai timida
01.08.2012
23KB
bun venit tuturor !!!! :dinti: :dinti:
06.01.2009
16.7KB
Da.. biata de ea.. cat tine la Sasuke si el nici nu vede. Dar ma bucur ca este o fata curajoaa ce nu renunta
26.07.2012
25.6KB
Kayo si Light tocmai luau o pauza dupa batalie.
L: De cand iti cunosti puterile?
K: pai...sa zic ca am vreo 2-3 luni...
L: Tare de tot! Acum motanul meu vorbeste...
Y: Veti imparti puterea luminii. Impreuna trebuie sa conduceti trupa!
K: De cand trebuie sa si conducem?
E: Aveti puterea lunii si sunteti Pisicile Lunii...ce vreti mai mult?
Y: Nu te-ai convins, Kayo? Trebuie sa facem iar o vizita la regina?
K:"Decat s-o mai vad pe imbufnata aia plina de reguli..." Nu-i nevoie (zambesc faaaaaals) M-am convins si singura:D
L: Deci...ce mai facem azi?
K: habar-n-am!
L: Mie mi s-a facut foame de la atata antrenamente... pana diseara, la petrecere...mai e ceva...
K: Mergem...
L(mi-o ia inainte si ma intrerupe): ...La restaurantul alor mei!
Ma bufneste rasul. mergem la vestiare sine schimbam.
K: Hai mai intai pe la mine....vreau sa ma schim si sa-mi fac si un dus.
Zis si facut! Mergem la mine acasa si il las pe canapea. Eu plec la dus. dupa baie, merg in camera mea sa ma schimb. Imi pun ceva haine casual si ma duc la el. Ma astepta in fata usii. Scoate din buzunar un trandafir alb de sus pana jos.
L: E bine sa ai puteri de lumina! Poti creea orice cu ele...ca de exemplu un trandafir alb, pentru o domnita in alb...
Ma las purtata de val si ii sar de gat, nestiind ca sunt urmarita de Misa. Ies cu el la brat si ne indreptam spre restaurantul parintilor lui, cand primim minunata veste ca diseara nu mai poate merge la bal. Urma sa fie o petrecere la restaurant si, ca sa se poata odihni, trebuia sa mearga la bunicii lui din orasul invecinat, iar bunicul urma sa-l aduca dimineata la scoala.
Nu puteam accepta asa ceva!
K: Poate sa ramana la mine diseara...
Mama lui Light: si parintii tai ce vor spune?
K: Mama si tata nu locuiesc cu mine. Eu sunt aici pentru aceasta scoala de arte si m-au lasat sa locuiesc singura~ce exceptia servitorilor...~ insa, in principiu, pot sa aduc pe cine vreau in casa, atata vreme cat sunt si supraveghetorii mei de acord.
Ii convinsesem. Light trebuia sa ramana la mine in acea seara! Eram sigura ca dupa aceasta seara ne vom descurca mult mai bine!
In sfrasit se face noapte si se apropie ora de plecare.
Un gardian: Sa va ducem?
L: Lasa...Mai bine mergem si putin pe jos.
K: de acord.
Bineinteles, Misa locuia prin apropiere. Cand trecem prin fata casei ei, sare de gatul lui Light si-mi face vant, aproape sa ma tranteasca.
M: Se pare ca tu mereu te tii de cuvant, iubitel! (ii pune mana lui pe "partile mai intime" unde, de la mine, sigur si-ar fi luat ceva palme)Ai adus-o pana aici ca s-o umilesti in fata mea si sa ma faci sa ma simt bine! Esti incredibil, Light-kun!
Nu-mi venea sa cred! Oare asta sa fi fost scopul lui tot timpul in care se comportase ca un adevarat model!? Trebuia sa urmaresc in continuare fara resentimente, orice s-ar fi intamplat. Dar ceva inauntrul meu parca se rupea si in ochi mi se citeau probabil lacrimile...
L(o indeparteaza, vine la mine, ma ridica si ma ia in brate): Nebun sa fiu sa fac asa ceva! Eu chiar tin la Kayo. Daca s-a suparat pe mine, ma vei tine minte toata viata! N-ai idee de ce sunt in stare!
M(scoasa din pepeni): Spune-mi si mie, daca la ea tii, de cate ori v-ati sarutat in ultima vreme?
L(incearca sa ma potoleacsa, ma ia in brate): Nu asta conteaza. Pe ea o respect si, poate, cand va fi pregatita, ma va si saruta. Deocamdata suntem doar prieteni.
Ceva mai tarziu, ajunsi la mine acasa~dupa petrecere, bineinteles~ fiecare isi face cate un dus. Lesinati de somn, ne lovim unul de altul si cadem pe canapea. Ne ridicam si incercam sa trecem unul pe langa altul, insa sfarsim imbratisati. Lumina lunii patrundea prin ferestrele mari ale camerei. Ajung in bratele lui mari si puternice si parca ceva ma impinge sa-i atign buzele ce nu voiau sa spuna nimic, dar el ma opreste.
L: NU! Abia acum poti face ce vrei!
Ticalosul! Tot sa iasa ca el...Dar nu-mi mai pasa. Acum il sarutam. Era primul sarut si asta ma facea sa zbor, caci fusese un sarut daruit unei persoane la care tineam cu adevarat...Light ma strangea tare in brate si simteam pentru prima oara ca cineva tine cu adevarat la mine. Avea un stil fermecator. Punea atata pasiune in fiecare miscare... Simteam ca ma sufoca la un moment dat. Apoi ma slabeste din stransoare.
L: Imi pare rau daca te-am fortat cumva..Hai...Hai mai bine sa nu mai repetam astea prea curand...
K(aterizam liiinnn din al noualea cer...): Cum vrei tu!
Dupa putina vreme ...
K: Multumesc!
01.12.2008
43.1KB
nume,miyazaki
prenume:mika
varsta-17 ani
culoatre:albastru rosu
ocupatie- eleva
nui plac: distractiile
ii plaC: pervers si singuratici
05.11.2008
60.3KB
Well..... Am facut si eu catevaXD sper c-o sa va placa:D
28.05.2009
34KB
Nu la patinaj artistic...nu m-am antrenat destul pentru asta....mi-am luxat piciorul si... am stat pe bara o vreme....dar o sa iau aurul la viteza ;)
16.11.2008
31.9KB
Pun si eu niste poze
17.10.2009
39.5KB
mersi pentru intampinare kayo...........si da scuze ca ti-am gresit numele...........mi-am dat seama de asta tocmai dupa ce am postat asa ca imi pare rau :rusine:
13.11.2009
42.6KB
scz ka mi-am facut alt topic
nume:Smith
prenume:Anna Helena
porecla:Amex
varsta:14 ani
boy frend :Ryuu
sper sa va placa..
11.01.2009
29.7KB
Impreuna cu Light ma plimbam prin oras. Pastra distanta... el, care nu se sfia niciodata sa-i ia palma de la mine? El, care nu se temea niciodata de privirile mel furioase cand atingea la patinaj pe unde nu prea trebuia.....El, care isi facuse o colectie de degete de-ale mele pe fata....Nu-mi venea sa cred!
Imi prezint orasul. Se face seara si e cam frig.
L: Mai am .... o invitatie....
K:"oooo Nu!!! :uimit: "
L: Vrei sa vii la mine acasa?
K:" :uimit: :nono: :uimit: :nono: CE E IN MINTEA TA???"
L: Parintii mei au un restaurant si...ma gandeam ca poate luam masa acolo asta-seara...
K: "Doamne! Ce pervers gandesc!" Sigur!
L: Perfect!
Imi place la restaurantul parintilor lui Light! E liniste! Doar o muzica usoara de pian rasuna in incaperea mare. Pe jos, o mocheta parca de catifea rosie, scaune imbracate in catifea neagra, pe sus, mari candelabre iluminau intr-o culoare galbuie. Peste tot e o atmosfera romantica. Light ma priveste frumos si ma face sa ma simt apreciata.
L: Ce vrei sa servim?
K: Alege tu si pentru mine:)
L: Tu ai spus-o!
Dupa cina, trebuia sa plec acasa (desi nimeni nu ma astepta, caci locuiam deja singura). Ma ridic si ies. Afara se auzeau niste motociclisti care ma inspaimantau... Light vine dupa mine.
L: Lasa-ma sa te conduc...
K(ii zambesc cald): Bine...
Light cheama un taxi si pornim spre casa mea. In masina era putin cam frig si eu tremuram.
L(zambind putin malefic): Imi permiti?
K:"Oare ce are de gand?" Ce?
Light ma ia in brate si ma strange putin la pieptul lui. Nu ripostez si-l iau si eu dupa mijloc.
Ajung acasa. Dintr-un anumit motin, imi parea rau ca ma despart de el... acum era asa dragut.... Taxiul il astepta. El coboara si ma ajuta sa urc scarile. Ma lasa in fata usii...
L: Pot sa te sarut de "noapte buna?"
K: "Oare primul meu sarut sa-l las unui pervers?" Depinde cum...
Baiatu se apropie si ma saruta pe obrajii reci, apoi mi-i mangaie usor, lucru care ma face sa rosesc.
L: Noapte buna!
K: Noapte buna si multumesc de aceasta zi minunata!
Intru in casa si dupa un dus fierbinte ma arunc in pat... Perversul insuportabil din urma cu cateva saptamani devenise un gentleman desavarsit!
YvY: Mi se pare mie, sau....
K: (Rosesc toata) La orice te-ai gandi, raspunsul e NU!
YvY(chicotind, se cuibareste la pieptul meu): Ma rooog.....
28.11.2008
23.6KB
Kay ma tinea de mana neobisnuit de strans in timpul plimbarii noastre prin parc. Ma durea mana.
K: Kay, ma doare mana.
Ky: Aaaa...scuze....
K: Ce te framanta? Nu ai mai fost asa...stresat...de multa vreme....
Ky: Kayo.... trebuie sa plecam....
K: Ok... cand? Ca sa stiu sa ma apuc de bagaje....
Ky: Kayo.... se presupune ca nu am voie sa te iau cu mine....
K: Poftim?
Ky: Da... afacerile familiei.... Stii tu restul povestii... N-am putut sa-ti ascund....
K: Pai...si care e problema?
Ky: Lasa-ma doar sa repar cateceva pe-acolo, sa fie totul sigur, si iti promit ca te iau cu mine ca sa faci ce vrei cu mine!
K: Chiar si....
Ky: chiar si ce?
k: Nu stiu.... Face "Oea-Oea" cand ii e foame...somn...
ky: Pui si-un "Taaratataaaaam..."
K: Asa, asa, cum zici tu....
Probabil ca se presupunea ca trebuie sa plang... dar era atat de relaxat incat ma bufnea rasul, chiar daca cu o clipa in urma era stresat cum nu se putrea.
K: Deci.... ne luam la revedere acum?
Ky: Pai...poate cand o sa te sun....Dar... ssssst! Nu trebuie sa stie Raidon ca noi doi vorbim la telefon si nici Fureya. Raidon mi-ar smulge capul~desi e improbabil~ iar Fureya...e Fureya... In concluzie...sa ramana micul nostru secret.
Zicand acestea se lasa langa gatul meu si ma saruta. M-am prins de gatul lui si ma invarti putin, dupa care ma saruta iarasi. Speram sa fie o noapte luuunga!!
Dimineata ma trezi in acordurile melodiei pe care o foloseam numai pentru Kay.
Ky: Ce faci, scumpete? Cum e dimineata?
K: Matinala...tu ce parere ai? La tine cum e?
Ky: Nu mai stii ca eu nu dorm? In orice caz, Am ajuns acasa cam cu doua minute in urma si ma gandeam sa vad ce mai faci....
K: Cum ai scapat de Raidon?
Ky: Cunosc foarte bine zona.... Abia astept sa te aduc aici! Oh... scuze, dar trebuie sa plec... O aud pe mama gandindu-se ca ar trebui sa vada pe unde sunt.... Te iubesc! Pa
N-am apucat sa-i mai spun nimic... dar acel "Te Iubesc" sigur m-a ajuns...
14.05.2009
50.7KB
aici puteti scrie fanficuri cu personajele preferate din fullmetal alchemist!... :nod:
08.10.2008
42.5KB
dupa lupta cu hayami chan, am plecat acasa. eram suparata. nu mai vroiam sa vorbesc cu nimeni. fiecare avea ceva de facut, numai eu nu. kayo chan era o patinatoare excelenta, la fel si hayami chan, pe care... se pare ca nu mai eram suparata. nu stiam de ce. dar oricum,eram trista. trebuia sa ma inscriu si eu la ceva. atunci m-a lovit (gandul):
anita: *ce ar fi sa ma inscriu la unul dintre cluburile scolii? sunt sigura ca va fi distractiv!** zambesc*
m-am imbracat cu alte haine si m-am indreptat spre scoala. nu era inchisa pentru ca sambata se mai faceau diverse concursuri etc. am intrat inauntru si ma gandeam:*la ce sa ma inscriu, oare?* dupa cateva minute, m-am hotarat:
anita: *o sa ma inscriu... la majorete!!!**zambesc cu gura pana la urechi*
dupa inscriere, s-a dovedit ca aveam primele antrenamente. am primit costumul (si ce mai costum!) si m-am pus pe treaba. am fost excelenta! fetele au ramas uimite de agilitatea mea!(bineinteles, doar eram o pisica) m-au primit cu bratele deschise... eram in sfarsit fericita.
Ramasesem ca in transa. Priveam drept inainte si parca sunetele din jurul meu deveneau din ce in ce mai slabe cu fiecare secunda. Nu mai stiam cine era in fata mea, in spatele meu, in stanga si in dreapta mea, asta pana cand doua brate reci de marmura ma luasera in brate. Si am putut sa spun clar in ale cui brate stateam...
F: -Raidon...
Vocea mea suna ragusita, desi nu avea de ce. Nu puteam sa ma intorc la realitate. Am incercat din rasputeri sa imi focalizez privirea, sa imi ciulesc urechile la vocile celor din jurul meu, dar nu puteam. Realitatea ma parasise. Sau eu o parasisem pe ea. Incercam sa-mi aduc amite de ce am iesit din realitate. Mi-am adus aminte motivul pentru care cazusem in nesimtire si atunci am lesinat de-a dreptul.
Nu stiu cum s-a intamplat asta, dar cand m-am trezit soarele cobora la linia orizontului, iar lumina se filtra portocalie prin perdelele transparente de la camera mea....camera mea....CAMERA MEA?!?!?! M-am ridicat brusc din pat si am privit in jur. Raidon veni langa mine si ma lua intr-o imbratisare. Incercam sa ma zbat sa scap din stransoarea lui, dar ma tinea prea strans.
F: -Raidon, lasa-ma! Lasa-ma!
R: -Nu! Fureya!!! Potoleste-te! E OK! E OK!
AM renuntat sa ma zbat si am cazut in fata cu capul prins intre mainile mele palide.
F: -Suki....cum?!
Raidon veni langa mine si de data asta ma mangaie pe picioare in timp ce ma privea calm in ochi.
R: -Nu stiu cum a putut Tenshu sa faca asta.....E adevarat ca abia il cunosc...nu e din familia lui Kay...
F: -Familia lui Kay...cum vine asta?
R: -Pai stii ca el vine din Forks, Washington, USA....acolo s-au stabilizat...mama lui, Eva, surorile lui, Ashley si Hannah si fratii lui, Jake si Michael. Ma rog, familie fie vorba, ca nu sunt rude de sange...
F: -Deci Tenshu e din altfel de astfel de familie....
R: -Ai inteles...
F: -Si acum?
R: -Acum ce?
F: -Ce se va intampla cu Suki?
A tacut o buna bucata de vreme. Si-a intors capul in directia usii mari din sticla de la iesirea pe terasa parca urmarind ultimele raze de lumina ale soarelui inainte ca cerul sa devina complet albastru.
R: -Asta nu o stiu...Oricum o sa trebuiasca...(tacu subit)
F: -O sa trebuiasca sa ce?!
R: -Nimic!
Tacu o alta perioada de timp si apoi ma prinse de maini si se uita la mine.
R: -Ma frustreaza faptul ca nu-ti pot citi gandurile....dar stiu ca ai ceva pe suflet....te rog sa-mi spui!
M-am uitat in alta parte apoi din nou la el. Am zis cu o voce tematoare:
F: -Nu vreau sa te superi pe mine, dar....crezi ca...vreodata...o sa fiu si eu un....vampir?
Expresia fetei i se schimbase....dar nu era frustrare sau iritare sau enervare...parea mai degraba tristete. Si se vedea in vocea lui cand imi raspunse incet.
R: -Nu....asta niciodata....poti sa fi sigura!
F: -Dar....de ce?
R: -Nu....pur si simplu...
Apoi, fara alte cuvinte, si-a trecut un brat peste talia mea si m-a adus la pieptul lui. I-am inspirat aroma parfumului pielii lui si m-am relaxat.
Probabil am adormit din nou, fiindca atunci cand m-am trezit camera era puternic luminata, iar Raidon era ca de obicei pe fotoliu.
Am plecat impreuna la scoala. Trebuia sa vorbesc cu Suki despre asta. Neaparat! Doar intre 4 ochi. Eram recunoscatoare faptului ca Raidon nu imi putea citi gandurile. Trebuia sa discut multe cu ea. Am ajuns la scoala cu o ora inainte ca de obicei si am incercat sa scap de Raidon. Spre norocul meu trebuia sa mearga sa vorbeasca cu Kay. Am luat-o la fuga inspre biblioteca. Am intrat incet si cand am ochit-o pe Suki intr-unul dintre fotolii am alergat spre ea.
F: -Suki! Trebuie sa vorbim!
S: -Ok....hai afara, nu putem sa facem galagie..
Ma simteam ciudat in prezenta ei, de parca iti insufla respect. Iesite pe holul liber am tintuit-o cu privirea.
F: -Trebuie sa imi spui mai multe! Cum e? Ce abilitati ai? Si....mai important decat orice....crezi ca poti sa....ma ajuti si pe mine?
24.02.2009
37.9KB
heyyy....m-am gandit sa postez shi eu cateva facute recent sper sa placa
21.06.2010
36.7KB
nice
15.08.2012
34.5KB
maimuto :))))) :P
eu sunt mai Sora Naegino, ador sa ma dau in leagan pana sar cum trebuie din el :)))) imi place sa sar din leagan :X
22.04.2009
63.5KB
ce amuzante is :rotfl:
07.11.2008
39.6KB
mi se face parul bleo si este prins in 2 coditze,ochii albastrii imi cresc 2 urechi dragutze,port o rochie de aceasi culoare cu parul si niste manusi albe,lungi
ma schimb total,nu seman deloc cu mine cea normala.... :rolleyes:
poza:
11.01.2009
46.3KB
Hmm... neata xD
So... sa lasam la o parte salutul ... nu ma pricep la introduceri ~.~
Porecla: Anne
Varsta: 13 (sper ca nu sunt cea mai mica @.@)
Imi place: sa ma dau cu rolele, sa asdcult j-rock, sa vizionez anime'uri... si multe altele... pe lannga disperarea pe smileys'urile japoneze =.=
Ce urasc: nu cred ca urasc ceva :| ... adica sunt lucruri ce nu'mi plac, dar nu le urasc XD
Hmm... mai multe in acest moment... nu pot prezenta ^^' doar daca aveti intrebari mina'san :hi:
20.10.2009
16KB
In primul rand....in camera mea nu se gasesc postere sau alte chestii k nu prea le suport.... insa se gaseste Bleach la maxim, mai ales ca sunt mare fana ichiruki....
dar mai intai, sa va spun cate ceva despre mine:
numele intreg: Raducu Mihaela Roberta (Prefer Kayo Yuko)
Data nasterii: 29 iunie 1993
culori preferate:alb, crem, roz foaaaarte deschis, bleo
imi mai plac: animeurile(in special Bleach si Inuyasha) , patinajul, sa scriu propriile-mi romane, sa scriu fan-fiction, sa citesc o carte buna, pisicutele albe, catelusii ascultatori, liceul, muzica, viata!
nu-mi plac: cele patru orori: broaste, serpi, soareci, sobolani, cartile plictisitoare si fara dialog, notele mic, sa nu fiu lasata in pace cand sunt suparata, minciunile, sa mint, sa scot pe cineva din blelea si sa nu mi se multumeasca, tafnosii, sa se stige la mine(as smulge fir cu fir parul acelei persoane), sa mi se spuna sa vorbesc mai incet (idem ca la strigat), neunitatea, singuraticii.
familie: doi parinti extraordinari (ce i-as bate si pe ei cand tipa la mine k am luat o nota mai mica... :dinti: :dinti: :dinti: ), lipsa surori sau frati( excluzandu-i pe Inuyasha si Sesshomaru:D), o verisoara care mi-e ca o sora(si mai am si alti veri, dar Julya e cea mai importanta pentru mine)
animale de casa: Doua pisici: YvY-sufletul si viata mea! o iubesc enorm si eu pe ea si ea pe mine; si Max (pisicainele meu....) si o catelusa, Dolly (cel mai tampit animal in viata:), insa o iubesc mult, asa prostuta cum e.)
liceu: Colegiul National "Gheorghe Lazar", clasa a9a I, profil uman, specializare filologie.
vreau sa va vad si voua profilele si....dak aveti intrebari...nu ezitati sa puneti:D
11.11.2008
42.6KB
nu-mi aduc foarte bine aminte exact ce personaje erau, dar stiu k mie mi-a placut cel mai mult otoha chan. :rotfl:
01.11.2008
26.8KB
pun si yo :nebun: :nebun: :nebun:
05.11.2008
24.5KB
helloo!!! Eu sunt Kayo (Roberta)
Am 16 ani, invat la Colegiul National Gh. Lazar in Bucuresti, profil de filologie . Id: robby_cat_yvy Dacă îmi daţi Add, spuneţi printr-un mass cine sunteţi ca să nu va iau la setul meu de întrebări) + de unde aveţi id-ul meu
sunt o persoană independentă, cu mulţi prieteni, cu multe responsabilităţi. Îmi place să învăţ şi să-i învăţ pe alţii ce ştiu să fac.
Îmi place să fiu de ajutor atunci când e nevoie, îmi place să patinez (Şcoala de antrenori! Vin!), îmi place să citesc şi să scriu, îmi plac animeurile şi manga Bleach (singura pe care o citesc de altfel...).
Nu-mi place să mi se spună ce să fac când lucrez, nu-mi place să fiu deranjată, nu-mi place să mă întrerupi din ceva, nu-mi place să nu se aibă încredere în mine.
Cea mai mare dorinţă a mea este să-mi fac datoria de căpitan aşa cum trebuie, adică nimeni din echipa mea să nu fie rănit vreodată în orice fel şi asta cu un mic ajutor(Momo...).
poza.... ăsta e mărul de pe peluza mea ;) înainte să înflorească... şi să mă umple de mere :))
21.04.2009
52.1KB
voua va place h2o? mie daaaaaa.... :nebun: si ghiciti ce: am gasit pe youtube h2o anime!!! se cheama h2o footprints in the sand daca vreti sa-l vedeti... da e ffff scurt. :zzz: