Colectia de poze living4anime.3xforum.ro
Total 316 poze.

InapoiInainte

 
nice=))nice=))
14.08.201235.9KB
pai imi fac si eu si patinaj la concursuri in toata lumea si niciodata nu luam argintul ci cumPai imi fac si eu una.... Nume:Kohinata Prenume:Hayami-chan Pasiuni:trapez si patinaj (participam la concursuri in toata lumea si niciodata nu luam argintul ci aurul) Poza cum arata:nu vreau sa am parutl la fel de scurt ca in poza ....vreau sa il am lung pana la glezne
06.11.200845.9KB
pai ce sa spun....eu ca nu pot avea doar un singur personaj preferat feminin e rio :x, iar celpai ce sa spun....eu ca intotdeauna nu pot avea doar un singur personaj preferat....personajul preferat feminin e Rio :X, iar cel masculin este, ia ghiciti :)))) Eyes 8-> fiindca e sensibil, misterios si canta suberb la pian :zzz:
08.11.200862.6KB
cutecute
08.09.201238.4KB

 
la aproape 10 secunde dupa ce nu ne mai sarutam si ne imbratisam privind minunatul apus, au aparutla aproape 10 secunde dupa ce nu ne mai sarutam si ne imbratisam privind minunatul apus, au aparut kayo si light, un pic stanjeniti. nu stiam daca din cauza ca au intrerupt cel mai frumos moment al meu :x sau din alt motiv. dar oricum, s-au asezat pe nisipul acum rece si au privit cum ultimele raze de soare sclipeau pe cer, aducand noaptea care, la randul ei, aducea noul an. am mai asteptat putin si au aparut hayami si rei (tinandu-se de mana), dupa care arina si... yuri! am ramas putin uimita, dar apoi am vazut-o pe sora venind cu aisu de mana. m-am gandit ca poate in sfarsit s-a hotarat, asa ca am zambit si mi-am intors privirea. mai erau cateva minute pana la miezul noptii, iar sora a venit cu o idee geniala: sa incepem sa inotam cand se face 12 fix. la inceput toti am privit-o ca pe o nebuna de la spitalul 9, insa kayo a spart ghiata si a aprobat ideea ei. am ras cu totii si apoi am aprobat si eu. anita: totusi, doar n-o sa incepem sa inotam in hainele astea! trebuie sa ne schimbam... light: nici o problema! puteti sa inotati in pielea goala; nu ma supar. *zambeste smechereste* kayo ii trage una in cap, iar el tace. toti radem zgomotos. mai erau 15 minute pana la noul an, asa ca am pornit repede pana la hotel. ne-am schimbat in costumele de baie (punand si altceva peste noi, desigur), am cumparat cat am putut de repede o sticla mare de sampanie si am pornit spre plaja. din loc in loc erau cupluri care stateau pe nisipul rece, privind ca vrajiti valurile care se loveau de picioarele lor goale. ne-am asezat (in forma de cupluri, bineinteles) in fata marii, iar sora a strigat ca mai sunt 10 secunde. am inceput sa strigam impreuna, prieteni si dusmani, numaratoarea inversa. la 12 fara 5 secunde am desfacut sticla de ambalaj si light urma sa o deschida. toti: 3! 2! 1! 0! AKEMASHITE OMEDETOU GOZAIMASU !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!LA MULTI ANI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! light a deschis sampania exact in clipa in care am spus 1 si dopul a iesit cu un poc puternic in secunda 0. ce sincronizare! dupa ce am baut fiecare un pahar plin de sampanie dulce (s-a dovedit ca luasem una de piersici sau asa ceva), ne-am dazbracat pana la costumul de baie si ne-am aruncat cu totii in apa marii (dupa care eu, cel putin, am inghetat total). am iesit prima, iar yumi m-a urmat. din nefericire (sau mai bine zis, din prostie), nici unul din noi nu si-a mai adus prosop, asa ca stateam inghetati pe malul marii, in noaptea de revelion, pe o plaja din america. ce grozav... dar ne-am apropiat unul de celalalt si ne-am incalzit "ca eschimosii" :D . dupa alte 10 minute, marea majoritate a iesit inghetata pe bat din apa si vazand cum stateam noi, ne-au urmat exemplul, asa ca la 12 si 10 minute eram 4 nu, 5 cupluri (mai era si arina si yuri ) care stateau linistiti pe plaja. oare ce avea sa ne aduca noul an? acel an pe care l-am asteptat cu totii cu atata interes?...
05.01.200958.1KB
pana in prezent sunt trei filme si doua ova. -mamories in the rain-ova, un fel de dezvoltare a 8-9Pana in prezent sunt trei filme si doua OVA. -Mamories in the rain-OVA, un fel de dezvoltare a episoadelor 8-9 (parca...) -Memories of nobody- primul film. Va garantez ca merita vazut! E absolut fantastic! -The seales Sword Frenzy- OVA2. E destul de amuzant... putin inspaimantator.....dar foarte foarte funny! -The DaimondDust Rebellion-al doilea film. Bun si asta, dar parca mai bun aa fost al doilea. Asta e putin complicat si nu prea intelegi de la bun inceput. Am revazut unele faze ca sa il inteleg... -Fade to black, One call Your name- al treilea film. Ceva destul de picant. Inca n-a aparut tradus deci, no spam... Abia il astept. Imaginile si secventele pe care le-am vazut sunt extraordinare! Ar putea fi filmul decisiv!
20.04.200950.3KB
(eliberez o lumina argintie ca desprinsa din lumina lunii care arata tot ce e fiinta magica) n-o-Opriti-va! (Eliberez o lumina argintie ca desprinsa din lumina lunii care arata tot ce e fiinta magica) Bun...pe-asta n-o stiam... (Ma transform si lumina din jurul meu ~de la nivelul pamantului~ se solidifica, parand ca e gheata) Colegele mele se uitau ca la felul 14 la mine. ma oprisem prea brusc. Dar continui. O observ pe Kohinata in copac, insa nu ea ma interesa, ci Gnomul din fata mea. YvY:Se pare ca cineva a papat prea multe dulciuri... Kayo: Atunci sa intre la cura! Ma rasucesc usor pe lumina solidificata si sar, exact asa cum ma invatase Regina. E o saritura draguta, stangace, dar draguta. Ma pun orizontal si continui rasucirea, taind gnomul pe bratul cu care se apara. Dupa aceasta pirueta, aterizez tot cam stangaci, dar intreaga. Imi iau viteza si ma invart in jurul lui pana ameteste. Imi invoc sceptrul si fac o dunga lunga de lumina pe care o solidific astfel incat sa semene cu o funie. Capatul funiei in trec pe langa craca pe care statea Kohinata. Fara teama trec exact pe langa ea, facand-o sa tremure utin, caci nu-mi stia intentiile. Ma invart cu franghia in jurul copacului de cateva ori si las gnomul sa se odihneasca, pana ii trece pofta de dulciuri. Apoi aterizez. YvY ma dojeneste: YvY; TOT O STANGACE AI RAMAS! Kayo: Eu nu vreau perfectiunea!
26.11.200860.1KB
am stat acasa doar o zi. miercuri de dimineata m-am trezit cu forte proaspete ca sa ma intorc laAm stat acasa doar o zi. Miercuri de dimineata m-am trezit cu forte proaspete ca sa ma intorc la scoala sa lamuresc lucrurile. Reusisem sa scap din accidentul acela doar cu 4 lucruri: o lovitura puternica la cap, un soc puternic, aripa BMWului indoita si teoria mea despre normalitate prabusita. Trebuia neaparat sa discut cu Raidon. Norocul meu ca imi luam numai BMW-ul la scoala, iar cealalta masina, preferata mea, un Ferrari 612 Scaglietti gri inchis metalizat, o pastram pentru iesiri in oras si chestii din astea mai speciale. Dar de acum in colo aveam sa merg cu ea la scoala pana voi avea timp sa-mi duc BMW-ul la reparat. Am ajuns la scoala si am parcat pe locul meu obisnuit. Fugind prin ploaie pana la intrarea in scoala mi-am dat seama ca ajunsesem cu o ora mai devreme. Trebuia sa imi reorganizez timpul acum ca mergeam cu masina si drumul dura mai putin. Urc scarile mari si ma indrept spre sala de muzica unde il gasesc pe Raidon. Era asezat la pian si canta un cantecel frumos...parea un cantec de leagan...deci fiindca statea la pian statea cu spatele la usa, dar s-a incordat brusc dupa ce am intrat eu, iar atunci cand s-a intors cu fata spre mine parea ca stie deja ca eu eram cea care intrase. R: -Vrei ceva? M-a surprins raceala din vocea lui. F: -Da! (i-am raspuns increzatoare) Vreau....spune-mi...cum de ai ajuns asa de repede langa mine atunci? R: -Fureya....stateam chiar langa tine. M-am uitat surprinsa la el. Glumea cu mine?! F: -Ba nu....erai in celalalt colt al parcarii...langa masina ta! R: -Nu, nu eram... (zise el si zambi strengar de parca spusesem o gluma amuzanta) F: (foarte contrariata) -Ba da! Erai! R: (devine un pic mai serios) -Fureya...te-ai lovit la cap...cred ca esti confuza! Aici chiar ma enervez. F: -STIU ce am vazut!! R: -Si ce a fost asta mai exact? F: -Tu....tu ai oprit masina....ai...IMPINS-O intr-o parte cu mana...eu... R: (cu o voce aproape soptita si nervoasa) -Nimeni nu te va crede... F: -Credeam ca ma cunosti...stii ca nu as spune la nimeni...vreau doar sa stiu adevararul.... R: -Atunci sper ca va trebui sa te obisnuiesti cu dezamagirea! (zise el nervos si se ridica) In mai putin de 3 secunde el iesise deja din sala mare de muzica lasandu-ma pe mine complet enervata. Care era problema lui? Il stiam altfel...toate zilele acelea din septembrie si octombrie cand ne distram cantand si umbland prin oras. Era cu totul alta persoana acum. M-am dus enervata la prima mea ora din ziua aceea: engleza. Toata ora am batut cu degetele in banca numarand secundele. Ora urmatoare era biologie si aveam de gand sa incerc sa scot mai multe de la el. Cum s-a sunat m-am grabit sa-mi iau caietele si sa ma indrept spre sala unde se tineau cursurile. Kayo vroia sa discute cu mine, Suki vroia sa-mi arate o carte noua, dar mi-am cerut scuze si m-am dus repede in clasa sa ma asez pe locul meu. Cand s-a sunat de intrare a intrat si Raidon in clasa. S-a asezat in banca si ca si luni si-a tras scaunul spre marginea bancii incercand sa nu aiba niciun contact cu mine. M-am enervat. F: -Chiar nu ai de gand sa-mi spui cum ai oprit masina? (soptesc eu furioasa) Se intoarce cu fata la mine, se uita in tavan si cateva secunde trec silentioase de parca se gandea care raspuns ar fi mai bun. R: -Ba da....Am avut un val de adrenalina...E foarte comun...Poti sa cauti pe Google! (zambeste amuzat) F: -Esti imposibil.... Ce sa fac? Zi-mi si mie ce sa fac? Credeam ca te cunosc... R: -Stii, Fureya...noi nu ar trebui sa fim prieteni!! Asta a pus capac. F: -Trebuia sa te gandesti mai demult la asta....de ce nu ai lasat pur si simplu masina sa ma zdrobeasca si ai fi fost salvat de toate aceste....regrete... Eram chiar nervoasa. R: -Adica tu crezi ca eu regret ca te-am salvat?! F: -Pot sa vad ca o faci.....dar nu stiu si de ce... R: (cu o raceala inimaginabila) -Nu stii nimic!! M-am uitat urat la el, dar in acel moment profesorul intra in clasa si am incercat sa ma concentrez pe lectii, dar nu puteam sa uit ca el statea langa mine in aceeasi banca cu pumnii inclestati pe masa, incordat toata ora. Cum s-a sunat de iesire el a fost primul care a iesit din sala. Urma pranzul. O lasasem balta deja cu chestia asta. Daca va avea de gand sa imi spuna ce era cu el ....BINE....daca nu...tot BINE....M-am intalnit cu fetele si am intrat impreuna in sala cantinei. L-am ochit...statea la o masa langa fereastra cu un baiat saten la fel de palid ca el pe care nu il cunosteam, dar Kayo se uita insistent la el. Ne-am asezat la masa noastra care era un pic mai departe de a lor si apoi m-am ridicat din nou ca sa imi pun de mancare pe o tava. M-am intors un pic sa il mai vad o data, dar nu mai era la masa. Baiatul saten ramasese singur. Deci plecase sa nu ma mai vada pe mine....Mai bine! Ma intorc sa ma indrept spre bufet, dar dau peste el....deci nu plecase. Nu i-am zis nimic, m-am prefacut ca nu-l vad si m-am dus sa-mi pun de mancare. A venit dupa mine! Mi-am luat un mar, o apa, iar cand m-am intins dupa salata am lovit din gresala marul daramandu-l. Raidon s-a aplecat instantaneu si l-a prins cu o singura mana exact inainte de a atinge podeaua. Mi l-a intins zambind provocator. Am smuls marul din mana lui si m-am indepartat cu tava. A venit dupa mine. R: -Ce-ar fi sa stam azi impreuna la masa? Nu am zis nimic, dar m-am asezat la o masa mica cu el fata in fata. F: -Schimbarile tale de dispozitie or sa ma conduca intr-o criza de nebunie... R: -Am zis ca ar fi bine sa nu fim prieteni, asta nu inseamna ca nu o sa fim! F: -Si ce inseamna asta? Se apleaca spre mine si imi sopteste cu un ton in care nu am putut gasi un sentiment dominant. Enervare, furie, frica? Ce era? R: -Ineamna ca daca ai fi desteapta....ai sta departe de mine... F: (imi apropii si eu fata de a lui) -Ok...sa spunem de dragul conversatiei ca nu sunt desteapta....mi-ai spune adevarul? Fetele noastre erau la aproximativ 10 cm una de cealalta. Eram constienta ca tot liceul se uita la noi, dar nu mi-am indreptat pozitia. R: -Probabil ca nu....as vrea insa sa iti aud teoriile! Aici am izbucnit in ras! F: -Sigur nu! R: -Haideee....una mica macar! F: (ma gandesc) -Pai m-am gandit la....paianjeni radioactivi....kriptonita... Privindu-ma in continuare cu ochii aceia dominanti de culoarea topazului. R: -Astea sunt chestii de supereroi...dar daca eu sunt defapt baiatul cel rau? Nu am stiut ce sa-i raspund la asta. Am stat asa privindu-ne toata pauza de masa. Am si uitat sa mananc. La un moment dat mi-am dat seama ca se facuse prea liniste. Urma alta ora de biologie (miercurea aveam doua ore) si sala de mese era goala. M-am ridicat instantaneu. F: -O sa intarziem! HAI! R: -Eu cred ca voi chiuli acum... F: -Nu fi ridicol! Hai la ora! R: -Chiulitul e sanatos din cand in cand. Am ridicat din umeri si m-am indepartat. Am intrat repede in clasa cerandu-mi scuze pentru inarziere. M-am asezat la locul meu si in momentul acela profesorul ne-a anuntat tema de azi. Aveam sa ne descoperim grupa de sange, asta implicand bineinteles si ca o sa vad sange ora asta. Mi s-a facut greata doar gandindu-ma. Uram sa vad sangele. Mi se facea pur si simplu rau. Mai bine ii ascultam sfatul lui Raidon si chiuleam si eu. Nu vroiam sa raman la ora asta. Singura sansa era sa ma prefac ca mi-e foarte rau. Si nu as fi avut vreo problema cu jucatul fiindca deja imi era rau. Am strigat profesorul si in momentul cand s-a intors spre mine sa ma intrebe ce problema aveam am lesinat pe jumatate. Capul mi se invartea, iar mirosul de sange mi se infiltrase deja in nari si imi era frica ca cu fiecare rasuflare in plus o sa-mi vina sa vomit. Profu: -Yusuke-san! Yusuke-san, te simti bine? Hai la cabinet! F: -Eu...da....o idee buna.. Dar nu ma puteam misca din loc. Profu: -Poti sta in picioare? F: -Da... Ma chinui sa ma ridic si ma spijin de banca. Camera se invartea cu mine. Am incercat sa focalizez. F: -Pot pleca de la ora, va rog? Imi stiu deja grupa sanguina. Sunt 0 negativ. Profu: -Bine...du-te...dar mergi la cabinet sa iti dea ceva de ameteala! La sfarsitul orei sa te intorci ca sa scrii in registru macar....imi trebuie toate datele... F: -Bine... Incerc sa ma misc. Fac doi pasi, dar ma sprijin din nou de banca. Inca nu eram pe deplin refacuta. Nici pe departe. Un coleg se ofera sa ma ajute. Nu il stiam, dar probabil ca era vreun fan enervant. Ma ajuta sa ma pun pe picioare si ma conduce pana la usa si apoi pana la cabinet tinandu-ma bine sa nu ma impiedic. -Nasoala treaba cu sangele, nu? Nu prea iti place... F: -Se poate spune si asa... -Sincer mi s-a intamplat si mie odata... apropo, eu sunt Maiku, incantat de cunostinta. Sunt la 12A, tu presupun ca esti la 12B, nu-i asa? F: -Da...12B Tipu parea de treaba. Am fost la cabinet, am luat o pastila si m-am intins putin. M-am intors inainte de sfarsitul orei ca sa scriu in registru. Ma simteam deja mai bine, greata disparuse. Restul zilei a trecut foarte usor, doar ca nu am facut ora de sport care era ultima. Am iesit de la ore. Se intunecase deja, dar macar nu mai ploua. Am strabatut in liniste parcarea ramasa aproape goala. Raidon statea spijinit de masina lui. Parca era o umbra intunecata....Volvo-ul negru ca noaptea...el imbracat in negru din cap pana-n picioare...dar...pur si simplu...stand acolo rezemat de masina parea un manechin. sacoul negru din stofa ii venea asa de bine de parca era prezentator de moda sau facea reclama. In plus pielea palida si felul lui de a-si purta parul mai dezordonat ii dadeau pur si simplu un aspect fantomatic. Ma opresc langa el si ii zic un pic enervata. F: -Aveai dreptate in legatura cu chiulitul.... nu inteleg? cum reusesti? ai sa-mi explici vreodata cum ai oprit cu adevarat masina aia? R: (se uita frumos la mine de parca eram cine stie ce desert savuros) -Ti-am zis eu....nu stiu...poate o sa-ti zic...intr-o zi cu soare! (zambi strengar si apoi se urca in masina) Am ridicat din umeri si m-am indreptat spre masina mea. Ma obisnuisem deja cu asta....dar eram un pic enervata...daca folosise sensul propriu al expresiei "intr-o zi cu soare"? Ploua cam mult in ultima vreme si nu prea erau sanse sa fie vreo zi senina. Asta insemna ca aveam mult de asteptat...Nervoasa, apas pedala de acceleratie si ies in viteza pe strazile libere ale Tokyo-ului gonind ca o nebuna spre casa.
01.02.200933.5KB

 
dupa ce am discutat cu raidon la scoala numele formatiei a ramas stabilit. ne certasem cateva minuteDupa ce am discutat cu Raidon la scoala numele formatiei a ramas stabilit. Ne certasem cateva minute ca sa alegem intre NiSenBara si GoSenBara (2000 de trandafiri si 5000 de trandafiri), dar pana la urma am ramas la NiSenBara. Am hotarat impreuna cu tatal lui Raidon sa lipim un afis pe panoul mare de la intrare pentru cei interesati de formatie sa dea o auditie la un instrument. Am fixat o data pentru saptamana urmatoare, dar daca nu gaseam oamenii potriviti mai urma sa mai facem cautari. Oricum, eu si cu Raidon am inceput sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna si am devenit buni prieteni. Desigur ca nu le-am uitat nici pe celelalte doua prietene ale mele: Suki si Kayo. Era marti seara pe 28 octombrie si noi mergeam ca de obicei dupa ore la biblioteca sa citim. Tocmai descoperisem un thriller pe care nu il citisem si ma apucasem de el. Primele 8 capitole erau deja citite, iar ancheta crimei se intintindea si mai mult, deja nu mai aveau destule dovezi. Spusesem mai intainte ca nu am uitat de prietenele mele, dar de cei din Yokohama am uitat cu desavarsire in ultimele zile. De obicei ma culcam in minte cu chipurile prietenelor mele, Midori si Kitta si bineinteles cu chipurile celor doi amici baieti ai mei, Ueda si Hikaru, cel din urma fiind fosta mea mare iubire. Se parea ca il uitasem cu desavarsire de cand il cunoscusem pe Raidon. Dar se parea ca ei nu ma lasau sa ii uit. Tocmai citeam al 9lea capitol cand telefonul meu suna zgomotos pe melodia Maximum the Hormone - Zetsubou Billy pe care am pus-o special pentru prietenii mei din Yokohama. O privire la telefon mi-a confirmat banuielile..era Kitta, cea mai entuziasta persoana pe care o cunosteam. Probabil ma sunase ca sa imi zica ceva de genu ca Hikaru are iubita sau ca Ueda a parasit-o pe Minami. Ma scuz, dau telefonul pe silentios si ies din sala. F: -Da...(raspund eu exasperata la telefon)....eram in biblioteca si citeaaaaaam.... Kitta: -Ooooof, tu, soarece de biblioteca, mai iesi de acolo si priveste culorile apusului!!! Venim inspre tine! F: -Ha, cum asa? Midori: (probabil a preluat telefonul...alta entuziasta, dar nu o intrecea pe Kitta) -Suntem in oras, am vorbit deja cu ai tai, dar nu puteam sa te las asa fara sa stii...am venit sa iti sarbatorim ziua de nastere! F: -La naiba, Midori, mai sunt 3 zile !!! Kitta: -Tocmai de aceea stam o saptamana in Tokyo! Nu poti fugi de noi chiar asa! F: -Nu fug...Cum sa fug tocmai de voi?! Voi m-ati gasi chiar si in gaura de sarpe! Aud rasete pe fundal. F: -Sunteti cu totii ..? Midori: -Haaaai...pana la ultimul din noi! F: -Te rog, Midori, stiu ca va e greu, dar dati-mi-l pe Ueda la telefon si indepartati-va ca sa nu auziti ce vorbesc cu el si scoateti naibii telefonul de pe difuzor! Midori: -Off...bine... Eu in Ueda aveam mai multa incredere. De mici am fost cei mai buni prieteni si stiu ca nu m-ar trada niciodata. Lui i-am marturisit cu cativa ani in urma ca il iubesc pe Hikaru si el a fost cel care mi-a pastrat secretul pana acum, cel care m-a inteles si a reusit sa afle fara sa divulge nimic daca lui Hikaru ii placea de mine catusi de putin altfel decat ca simpla amica. Daca Kitta si Midori ar fi aflat vreodata ca mie imi placea de Hikaru eu probabil acum eram ascunsa prin centrul Pamantului intr-o scorbura mica. Ueda: -Da, Ure-chan...ce e? F: -Fetele stau departe de tine? Telefonul mai e pe difuzor? Ueda: -Da, stai linistita, nu pot auzi, le-am trimis in celalalt capat al trenului. F: -Te rog zi-mi ca nu s-a schimbat nimic din comportamentul lui Hikaru...Te rog zi-mi ca singurul motiv pentru care ati lipsit o saptamana de la scoala a fost ziua mea de nastere....Nu ma place asa subit, nu-i asa? Ueda: -La naiba....m-ai prins... F: -Te stiu bine, Ueda...deci am avut dreptate... Hikaru chiar s-a indragostit de mine.... Ma lipesc cu spatele de perete si imi dau capul pe spate exasperata. DE CE TOCMAI ACUM? Ueda: -De la inceputul scolii numai de tine vorbeste...ca ii e dor de tine, ca pana acum nu ar fi crezut ca iti va simti atat de mult lipsa etc. A zis ca vrea sa vina de la facultate in Tokyo. Nu stiu ce e cu el...inclin ca cred ca atunci cand eram mai mici era prea timid sa recunoasca ca defapt te placea si pe vremea aceea... Ii auzeam vocea lui Ueda, dar deja nu mai asociam cuvintele....De ce tocmai acum? Am fi putut sa avem o gramada de timp petrecut impreuna ca iubiti pana acum, dar nu s-a intamplat nimic....de ce tocmai acum? de ce tocmai acum cand eu incepusem sa-l uit si ma indragostisem de Raidon... Ueda: -Fureeeeyaaa....heeeei....FUREYA!!! F: -Ah....da...scuze, nu eram atenta...ce ziceai? Ueda: -Ziceam ca trenul a ajuns in centru si ca tocmai am coborat si ca venim spre liceul tau sa te luam. F: -Ceee?? Si bagajele voastre? Ueda: -Le-am lasat de mult la tine acasa...Am ajuns azi mai devreme...Pana acum am explorat orasul. F: -Of...bine...hai ca ies in 5 minute...sa-mi iau la revedere de la fete... Ueda: -Ah, vad ca deja ti-ai facut prieteni noi...sper ca nu ne uiti, nu-i asa? F: -Bineinteles ca nu!!!!! Cum de te poti gandi la asa ceva?! Voi sunteti unici si nu v-as inlocui cu nimeni niciodata... Ueda: -Ma bucur sa aud asta...apropo...Daca iti face Hikaru vreo marturisire...te implooor, prefa-te ca esti uimita sau ceva de genul...prefa-te ca nu stii nimic de la mine, o sa-mi rupa gatul... F: -Ok...sa vad ce pot sa fac... Inchid telefonul si ma intorc in biblioteca. Imi iau cartea si le salut pe fete. F: -A aparut o urgenta de nivel national. Prietenele mele din Yokohama, Kitta si Midori s-au gandit sa ii ia pe Ueda si pe Hikaru si sa stea o saptamana la mine cat e ziua mea. Trebuie sa plec, probabil deja au ajuns la liceu...Vorbim maine la scoala. S: -Stai asa...nu putem veni cu tine? F: -Mai bine nu....va spun eu altadata...trebuie sa rezolv o treaba neterminata... S: -Ok atunci...ne vedem maine, Ure-chan! K: -Sayoonara, Fureya! F: -Bye, fetelor...si....chiar daca inca nu stiti despre ce vorbesc....tineti-mi pumnii va rog! Ies din biblioteca si incerc sa imi pastrez macar decenta. Ce aveam sa fac cand aveam sa ii vad chipul, parul lui brunet si ochii lui albastrii.... La poarta ma asteptau toti...Kitta, intr-o rochita albastru electric, parul brunet, ochii caprui, Midori in blugi si un tricou mov, parul scurt si saten, ochii verzi, Ueda, inalt, poate chiar mai inalt decat Raidon, parul blond si ochii negri si Hikaru cu privirea lui patrunzatoare cu care m-a fermecat inca din copilarie. Mi-au dat lacrimile si am fugit spre ei imbratisandu-i pe toti emotionata. Am pornit inspre casa impreuna, in formatiunea de la stanga la dreapta: Kitta, Midori, eu la mijloc, Ueda si Hikaru. Din cand in cand ma mai uitam la Hikaru si ii intalneam privirea care parca spunea "te vreau", dar am ignorat-o...nu aveam de gand sa privesc in trecut...acum il aveam pe Raidon si nu imi puteam lua gandul de la el, chiar daca nu stiam inca daca el ma place sau nu... Am ajuns acasa printre rasete si voie buna si ne-am dus direct in sala de muzica unde am cantat cu totii cum obisnuiam sa o facem mai de mult. Midori era cea mai buna la vioara, Kitta stapanea foarte bine citara electrica, Ueda canta la un pian, eu la celalalt, iar Hikaru se asezase la mult iubitele lui tobe. Inainte in Yokohama, obisnuiam sa venim foarte des la mine acasa si sa compunem cantece. Multe din cantecele mele le compusesem impreuna cu ei si pe unele dintre ele chiar imi facusem program la balet sau la patinaj. Si atunci m-a lovit brusc cea mai geniala idee pe care o avusesem pana atunci....eu ii stiam deja cat de buni erau...puteam sa ii conving sa intre cu totii in formatie. Din moment ce eu aveam sa fiu vocalista, aveam nevoie de pianist, ne trebuia si violonist, si chitarist si basist si se parea ca le aveam pe toate. Le-am impartasit ideea mea si au declarat ca e o idee minunata si, daca tatal lui Raidon ii accepta pentru formatie, aveau de gand sa se mute cu liceul in Tokyo. Printre visele lor era si cel de a infiinta o formatie, stiam foarte bine, doar impartisem aceleasi dorinte inca din copilarie. A doua zi la scoala i-am povestit totul lui Raidon si el a avut incredere in decizia mea si apoi s-a convins din nou cand i-a ascultat pe fiecare cum canta. R: -Perfect...acum nu mai trebuie decat sa scoatem afisul si sa ne cerem scuze pentru deranjare si sa vorbim cu tata. F: -Ma ocup eu de afis, tu sa il suni. Vorbim dupa ore, le-am zis sa ma astepte in fata scolii. Poate mergem direct la casa de discuri. R: -De acord. Nu pot sa cred ca i-am gasit asa de repede...Fureya......esti chiar....fantastica! Am rosit toata. S-a sunat si m-am intors la ore. Poza din trecut...amintiri
10.01.200936.9KB
si mie imi place, dar personajul meu preferat tot ramane ai enma fiindca este tacuta, si foartesi mie imi place, dar personajul meu preferat tot ramane Ai Enma fiindca este tacuta, misterioasa si FOARTE puternica
06.01.200947.9KB
raidon s-a suparat pe mine din cauza melodiei. mi-am dat seama din doua lucruri. ma privea ciudat inRaidon s-a suparat pe mine din cauza melodiei. Mi-am dat seama din doua lucruri. Ma privea ciudat in timp ce cantam la pian impreuna cu Kayo si il al doilea rand, nu a ramas peste noapte la mine in prima zi din ultima luna. A plecat la 10 minute dupa ce au plecat Kayo si Kay. Mi-a zis ca are niste treaba acasa, dar nu l-am crezut. Tonul vocii lui spunea altceva. Ora 2 noaptea ma prinse uitandu-ma ca proasta in oglinda la imaginea mea translucida. Parca nu mai eram reala. Parca eram doar o fantoma a trecutului ramasa in prezent doar dintr-o greseala. Trebuia sa fac ceva. O schimbare. Ma simteam banala. Vroiam sa simt iar adrenalina. Mi-am amintit de ziua cand am mers cu motocicleta. Dar vroiam si mai mult. Poate parasutism? Sarituri de pe stanca? M-am dat cu capul de oglinda. NU!!! Nu trebuia sa ma gandesc la asta. Ma mai gandisem o data, in trecut, si nu se sfarsise deloc bine. ~FLASH BACK~ 15 ani ~ Eram la sfarsitul anului scolar. Terminam generala si aveam sa intru la liceu. Toti colegii ma stiau ca pe fata silitoare, care sta cuminte la scoala, stie sa cante la pian si face balet si patinaj artistic. Desi aveam multe calitati, pe vremea aia nimeni nu ma baga in seama asa cum o fac acum. Nici nu aveam genul asta gotic. Ma imbracam banal, de parca parintii mei nu ar fi fost miliardari, colegii mei de la scoala nu ma bagau in seama de parca numele Yuriko Yusuke si Kannon Yusuke nu ar fi insemnat ceva. Vroiam sa termin anul scolar si sa intru la liceu cu macar un titlu. Kitta, Midori, Ueda si Hikaru imi spuneau tot timpul sa o las balta si sa ma port normal, ca nu-i de mine. Dar vroiam sa fiu diferita. Mai aveam cateva luni si puteam sa imi dau carnetul de conducere. Dar vroiam sa fiu smechera. In perioada aceea am adoptat stilul punk-goth. Ma imbracam numai in negru, in haine stramte si de piele, ma machiam cu negru la ochi, fumam in curtea scolii prin pauze, chiuleam des, intram in conflict cu cei din anii mai mici. Asta intelegeam eu prin a fi diferit. Nu mai vroiam o viata banala. Intr-una din zile am intins coarda la maxim. I-am furat motocicleta tatalui meu ca sa merg cu ea la scoala. Stiam ca nu am voie, inca nu aveam carnetul de conducere si varsta necesara pentru asta. Dar eu am mers dupa regulile mele. Totul a mers bine, pana la scoala. Eram in parcarea liceului si tocmai parcasem. Un grup mare de elevi se stransera in jurul meu si ma priveau uimiti de ce indrasnisem sa fac. Ma simteam in sfarsit bagata in seama. Dar inca nu imi era de ajuns. Trebuia sa se termine frumos, nu? Am vrut si mai multa faima, si mai multa popularitate, si mai multa publicitate, chiar daca era negativa. Oare chiar merita? Mi-am dat seama ca nu , atunci cand am rasucit de manerele motocicletei ca motorul sa scoata maraiturile sale frumoase si am dat drumul stransorii mult prea repede, iar motocicleta a pornit inainte. Noroc ca nu era niciun elev in fata mea, dar nu am putut frana la timp si am intrat direct in masina directorului. Si motocicleta tatalui meu si masina directorului au fost facute praf, iar eu m-am ales cu niste rani grave. A iesit scandal imens. A afectat imaginea parintiilor mei, fiindca politia a aflat ca nu aveam carnet, am primit amenda imensa, dar era macar bine ca parintii mei erau oameni influenti ca altfel iesea mai urat. Daca nu ar fi fost ultima saptamana de scoala as fi fost cu siguranta exmatriculata, dar am fost lasata sa termin anul scolar. Parintii au fost extrem de suparati pe mine pentru ce facusem si imi interzisesera multe. Mi-am pastrat insa lookul meu goth-punk. Mi se potrivea. De acum nu mai eram o persoana asa de vesela, dar prietenii mei au ramas langa mine in continuare. Desigur ca si ei m-au certat, mai ales responsabilul Ueda. Dragul de Ueda, ce rau imi parea ca il dezamagisem pe cel mai bun prieten al meu. Imi era rusine si de Hikaru, imi era teama ca nu mai aveam nicio sansa la el. Fetele, in schimb, nu au avut aproape nicio problema. Ideea centrala era ca imi fusese greu dupa asta sa imi recuperez demnitatea si increderea parintilor, dar am dovedit ca ma schimbasem. ~END FLASH BACK~ Mi-am cuprins capul in maini si doua lacrimi mi s-au prelins pe obrajii fierbinti. Nu ma mai gandisem la ziua aceea de mult. Senzatia de ciocnire, cele 16 zile petrecute in spital, predicile parintilor, totul. Nu vroiam sa ii ranesc de data asta. Aveam nevoie insa de o schimbare. Chiar si una mica. Am ridicat ochii din pamant si m-am privit in oglinda. *Migniona de mine!* am gandit eu. *Cine s-ar fi gandit ca voi avea parte de o astfel de poveste de dragoste?!*. Mi-am bagat mainile in parul meu roz-ciclam si l-am examinat. Nu mai imi placea. Maine voi efectua o schimbare care nu va afecta pe nimeni... A doua zi m-am trezit singura pe la ora 9. Razele soarelui patrundeau prin usa de la terasa ca de obicei. Cerul era perfect senin, fara niciun nor, dar era frig de crapau pietrele. M-am imbracat bine si am plecat pana la supermarket linistita. Stiam ca Raidon nu va indrasni sa ma caute pe strazile orasului aglomerat in lumina puternica a soarelui. *Prea mult sange* zicea el. Am intrat in magazin si m-am indreptat spre partea cu cosmetice. Am apucat prima cutie de nuantator de par si am plecat cu ea spre casa. Pe drum spre casa m-am uitat si la nuanta: Castaniu inchis. Perfect! Nu vroiam altceva. Si mi-am luat special nuantator...poate nu imi placea si vroiam sa revin la culoarea mea initiala. M-am incuiat in baie si am mutat si mobila in dreptul usii ca sa nu intre nimeni. Am turnat 3 plicuri intr-un bol, ca la carte, pentru ca aveam parul mai lung, si apoi am aplicat-o cu grija pe fiecare suvita in parte. Zambeam in timp ce faceam toata treaba asta. Ma simteam bine. Cand au trecut cele 30 de minute de asteptat m-am spalat pe par cum zicea in pliant. Mi-am uscat parul cu foehnul si m-am privit in oglinda. *Asta da schimbare!* mi-am zis eu zambind. Am iesit din baie cu zambetul pe buze. Raidon era intins pe patul meu. S-a uitat la mine cu ochii mari si apoi a inchis ochii. R: -De ce ti-ai facut asta? Aratai mai bine inainte.. Parca imi cazuse tot cerul in cap. Buna mea dispozitie se duse pur si simplu pe apele sambetei. F: -Am vrut o schimbare...ce nu-ti place?! (deveneam furioasa..nu era de bine) R: -Nu stiu....imi placea mai mult cum erai inainte. Acum parca semeni cu Kayo, doar ca ea are cam 20 de cm mai mult fata de tine si tu ai ochii rosii. Asta m-a enervat. Nu suportam sa mi se spuna ca seman cu cineva sau ca as fi copiat pe cineva. F: -Bine! Ma duc din nou la magazin si imi iau vopsea neagra. Ma vopsesc si apoi ma tund scurt!!! Vei fi multumit? Raidon isi pune o mana in cap si se incrunta nemultumit. Apoi spune cu vocea la fel de calma. R: -Nu asta era ideea. Ideea e ca nu inteleg de ce vrei asa de mult o schimbare. Erai foarte frumoasa si inainte. A....ai cumva impresia ca nu mai stau eu cu tine si ca nu mai vorbim asa de mult ca inainte din cauza fizicului tau? Fi linistita! Te iubesc si te voi iubi mereu, indiferent daca vei avea patru maini, un ochii sau parul verde electric. Esti viata mea acum! Intr-o secunda era in picioare si ma imbratisa strans. Imi dadura lacrimile....Din nou.....Imi apuca barbia incet si ma saruta tandru pe buze. Doar atat...si apoi continua sa ma tina strans in imbratisarea lui de piatra. F: -Sa nu pleci niciodata de langa mine!!!! am strigat eu trista. Ma mangaie pe par dandu-mi fiori pe sirea spinarii. R: -Te iubesc mult prea mult si nu te-as putea parasi...chiar daca ar fi pentru binele tau... Am ramas imbratisati asa o buna bucata de timp si apoi el m-a luat in brate si m-a lipit de singurul perete gol a camerei mele. Se uita la mine cu ochii lui blanzi de culoarea caramelului si imi mangaia obrazul stang incet, dandu-mi iar fiori de placere. Am inversat locurile si l-am sarutat. L-am sarutat mai pasional decat l-as fi putut vreodata saruta in viata mea. Eram fericita. Mi-o promisese. Imi daduse cuvantul lui ca nu ma va lasa niciodata singura. Acum existau doar doua posibilitati. 1. Nu va pleca niciodata din Tokyo...si 2. In caz ca ar fi plecat, m-ar fi luat cu el. Sangele imi fierbea de emotie in vene, iar inima imi batea cu putere in piept. Dragostea mea eterna era langa mine si asa va ramane pe vecie.
15.03.200960.3KB
imi place foarte mult aceasta pasiune pt. acest desen a venit de la un prietn care povestea mereuimi place foarte mult aceasta pasiune pt. acest desen a venit de la un prietn care povestea mereu despre BLEACH ji intro zi mam decis sa ma uit ji yo pe net al cateva episoade deatunci nu ami pozt fara sa ma uit in fiecare zi al cate un episod ............e super............... :nod: :nod: :nod:
02.12.200960.2KB

 
cu ei doi, pardon! dati-mi voie....am o colectie de 100 si ceva de poze :d i love them!cu ei doi, pardon! Dati-mi voie....am o colectie de 100 si ceva de poze :D I love them!
04.11.200840.1KB
mie imi anime girl care sunt tristemie imi plac..pozele anime girl care sunt triste
02.11.200835.3KB
cand ne-am trezit toate, era o ploaie rece care cadea intr-una peste noi. eram mai obosite cacand ne-am trezit toate, era o ploaie rece care cadea intr-una peste noi. eram mai obosite ca oricand. trebuia sa incepem sa ne stapanim puterile cat mai repede cu putinta... pierdeam fiecare lupta... anita: asa nu se mai poate, fetelor! trebuie sa ne antrenam cat mai rapid si sa devenim mai puternice pentru ca altfel...*ma uit in jos trista* altfel... acest monstru va distruge totul in calea lui!! trebuie sa facem ceva...*imi dau lacrimile*
15.11.200811.2KB
cand m-am trezit ma durea capul ma simteam oribil. era a doua oara cand lesinam in prezenta lor.Cand m-am trezit ma durea capul ingrozitor. Ma simteam oribil. Era a doua oara cand lesinam in prezenta lor. Eram tot in fata orfelinatului. Culmea, nu imi era frig. Probabil Aisu facea ceva cu puterile lui ca sa-mi tina de cald. M-am uitat cu ochi tristi la cei doi frati si nu-mi puteam imagina asa ceva...sa fiu cu amandoi in parte. Pana la urma s-a aflat adevarul. Si totusi... Yuri: -Sora...nu pot sa cred ca mi-ai ascuns asa ceva...credeam ca trebuie sa avem incredere unul in celalalt...nu imi vine sa cred ca te intalneai si cu Aisu... Sora: -Gomenne... (zic eu si plec capul) Yuri: -Chiar credeam ca acest sentiment puternic il impartim amandoi... Sora: -Gomenne....(zic din nou si simt cum mi se umezesc ochii...ii simteam cum ard) Yuri: -Sora....(zice el cu tristete in glas)...m-ai ....tradat .... Sora: -GOMENASAAAAAAI!!!! (tip eu si lacrimi de tristete si disperare imi apar in colturile ochilor) In acel moment ninsoarea se intetea. Parca cineva de sus ar fi dat drumul unui sac plin de zapada...si nu doar asta se intampla....vijelii puternice au cuprins orasul. Vantul puternic imi trecea printre suvitele de par. Zapada era ridicata de la pamant si era zburata in aer de puterile mele. Fata imi inghetase din nou, era atat de frig incat nu mai puteam respira. Lacrimile aproape ca imi inghetasera pe obraji. Yuri s-a ridicat de pe trepte, s-a uitat cu acei ochi albastrii la mine si atunci....m-a lovit din nou crudul adevar. IMI AMINTEAM! de prima data cand l-am cunoscut pe Aisu....cand i-am citit gandurile la patinoar...ma uitasem in ochii lui si simtisem ca il cunosc de atata timp....ochii lui....ochii lui Yuri...erau la fel...undeva in adancul sufletului stiam de mult ca ei sunt frati....dar nu am putut sa-mi dau seama la timp...atatea indicii am avut, dar nu am fost in stare sa rezolv misterul pana la capat. Yuri ma priveste trist, apoi se intoarce cu spatele si pleaca incet spunand: Yuri: -Sora....daca vei vrea sa lamuresti ceva cu mine...stii unde ma gasesti...eu, unul, nu mai vreau sa aflu nimic despre familia mea...ma intorc acasa....Tu poti sa faci ce vrei ! Il privesc cum se indeparteaza incet. Tot ce fac este sa ma ridic in picioare si sa imi duc mana dreapta la semnul de la umar. Simeam cum sunt sleita de puteri. Aisu vine langa mine si ma ia in brate. Ii simt caldura corpului si ma simt pe jumate fericita...macar el nu era suparat pe mine...Ii zambesc trist, el imi ridica barbia usor si ma saruta incet. Apoi intoarcem amandoi capul si privim in directia unde a plecat Yuri si ramanem acolo in picioare, imbratisati, cu fulgii de nea zburand in jurul nostru.
14.12.200826.3KB

 
eu nu sunt prea complicata dupa ce ma transform ;;) .... sunt aproape normala, in afara faptului caeu nu sunt prea complicata dupa ce ma transform ;;) .... sunt aproape normala, in afara faptului ca parul mi se lungeste si se deschide la culoare, ochii devin verzi ca ai pisicii mele, port o bluza scurta crem cu modele de fulgi de zapada (parte din puterea mea, cea de manipula gheata), o fusta scurta neagra , cizme negre si sosete in dungi asortate cu bluza si parul meu. coada si urechile sunt negre, iar pe umar am semnul meu, numele pisicii mele, Aki. Cam asa (poza la finaal) :zzz: si am uitat sa zic faptul ca bagheta mea se numeste Cristalul de Gheata, nu arata ca in poza, acolo am facut o mazgalitura :)) , dar o sa fac un desen mai bun curand, si printre puterile mele va fi la inceput "suspinul zapezii" care va evolua putin cate putin pana va ajunge la puterea maxima, adica "Dragonul de zapada" care ar putea distruge aproape orice. :zzz: :zzz:
15.11.200842.1KB
ma trezisem la ora 6. eram gata de plecare pe la 7 asa ca mi-am petrecut ultima ora de asteptareMa trezisem la ora 6. Eram gata de plecare pe la 7 asa ca mi-am petrecut ultima ora de asteptare citind "Visul unei nopti de vara" pe terasa de la camera mea. Poate ca nu am avut pana acum timp sa-mi descriu camera, dar...ideea e ca era gigantica, cam cat un apartament de 2 camere. Era decorata intr-un stil antic cum imi placea mie, cu mobile din lemn greu si masiv, peretii acoperiti de lambriuri de lemn inchis la culoare, deasupra cu draperii groase din catifea grena. Aproape un perete intreg era acoperit de rafturi inalte ticsite cu volume de carti, colectii rare si volume din secolele XV si XVI. Eram mandra de biblioteca mea. In centrul peretelui era amplasata o plasma gigantica care facea contrast cu stilul vechi al mobilei. Pe peretele de vis-a-vis se afla asezat fata in fata cu plasma patul meu, mare, cu baldachin cu draperii stacojii cu impletitura neagra la capat . In colt langa iesirea pe terasa se afla un birou mare pe care se aflau laptopul meu micut pe care il adoram si toate notitele dupa care invatasem cu o zi in urma(nu eram chiar o persoana care isi face des curatenie). Terasa dadea spre est, spre curtea din spate care era plina de tufe de trandafiri si de copaci inalti. Bineinteles ca citisem "Visul unei nopti de vara" de 7 mii de ori, dar inca nu ma saturasem. Ajunsesem la partea mea preferata cand un fel de vant mi-a vajait pe la urechi. Am intors capul, dar nu am vazut nimic. Mi-am intors capul la loc si m-am trezit ca il priveam in ochi pe Raidon. Ma uit la el urat, apoi imi verific ceasul: 8.01 am. F: -Ai intarziat! (ii zic sarcastic) R: -Of, tu si sarcasmul tau....hai! Am o surpriza pentru tine! Mai bine te-ai schimba in blugi! Ma uit la el ciudat. Ce naiba vrea? Nu mergem la cumparaturi? F: (nedumerita) -Bine....stai aici pana ma intorc....ai inteles?! A dat afirmativ din cap si am intrat in camera. Trebuia sa-mi schimb de tot garderoba. Nu imi placea sa ma imbrac in blugi si defapt nici nu prea aveam blugi. Mi-am tras o pereche de pantaloni de piele pe mine, un tricou alb stretch , un fel de bolero foarte goth-metal negru si mi-am pus ponchoul pe deasupra....cred ca era destul. M-am incaltat cu bocancii de piele. Mi-am prins parul cu o clama mare pe o parte si m-am intors la Raidon. Cand m-a vazut a fluierat uimit. R: -Sincer, e prima data cand te vad in pantaloni....esti chiar mai atragatoare decat ti-am zis aseara. F: -Vai, mersi...n-am cuvinte.... (mi-am dat ochii peste cap) R: -Hai... Si se indrepta spre balustrada. F: -Poftim? Tu poate da! Eu nu sar...nu am chef sa-mi rup gatul! R: -Cine a zis ca o sa-ti rupi gatul sau ca vei sari singura?.... Se uita la mine in felul acela minunat, imi zambi cu jumate de gura si apoi intr-o singura secunda care trecu cu viteza luminii mai multe lucruri s-au intamplat succesiv, dar atat de rapid ca nu iti puteai da seama: a venit spre mine, m-a apucat de talie, m-a luat cu el parca in zbor si in secunda urmatoare eram jos in gradina cu trandafiri. Ma uit in sus spre etajul 2 unde era camera mea. Fluier de uimire. F: -Nu mi-as fi imaginat ca voi face vreodata asa ceva... R: -Inseamna ca nici ceea ce va urma ziua asta nu ti-ai imaginat vreodata... F: -Ce vrei sa spui? (il intreb eu cand zambeste atotstiutor ca intotdeauna) R: -E....ai sa vezi.. Si imi face cu ochiul. Exact....nici nu mi-as fi putut imagina...in fata vilei, pe aleea principala era parcata o ditamai motocicleta neagra din acele modele cum vezi numai prin curse si ca prototipe. De unde naiba a facut rost de ea? F: -Ok...inteleg de ce mi-ai zis sa vin in pantaloni...M-am apropiat increzatoare. Am mai mers o singura data cu motocicleta in viata mea...in ziua aceea ...din trecut....o strafulgerare a trecutului imi trecu rapid prin minte si am simtit nevoia sa imi prind capul in maini. Raidon a trecut pe langa mine si s-a urcat in fata invitandu-ma sa ma asez in spatele lui. Am pornit inspre centrul orasului. Pe strazile libere accelera si adrenalina mi se urca la cap. Adoram senzatia aceea, era cum imi aminteam foarte bine din acea zis de cosmar, dar nu mai fusesem niciodata la o viteza atat de mare. Parul meu lung imi flutura in spate, iar eu imi tineam mainile strans in jurul taliei lui Raidon imaginandu-mi prin jacheta lui de piele si prin bluza de dedesubt muschii lui abdominali conturati perfect sub degetele mele. Cumparaturile nu au fost o problema, mi-am gasit rochia perfecta in primul magazin in care am intrat. Era rosie, delicata, cu dantela la margini si cu spatele gol. Imi venea perfect si nu numai eu eram de acord cu asta. Intorsi inapoi la mine acasa l-am intrebat: F: -Balul incepe la 19.00. E abia 11.00, ce vrei sa facem in timpul ramas? Ai zis ca ai niste surprize... R: -Pai da... Zambeste. F: -Deci? R: -Deci ce? F: -Deci ce facem? R: -....Surpriza! Ai incredere in mine? F: -Teoretic... R: -Hai! M-a luat de mana si am iesit urcandu-ne din nou pe motocicleta. A condus atat de rapid ca am iesit din Tokyo in 5 minute. Apoi, pe autostrada a accelerat si mai mult...chiar nu mi-as fi imaginat ca voi merge vreodata pe motocicleta cu 190 km/h si totusi nu-mi era frica....ma simteam atat de in siguranta cu el, iar senzatia era minunata. Mi-am tinut ochii inchisi si am dat capul un pic pe spate ca sa prind toate rafalele puternice de vant. Prea curand insa a incetinit si am fost tentata sa deschid ochii. Ne aflam pe un drum obisnuit incadrat si pe stanga si pe dreapta de paduri. Incepu sa ploua. Cand s-a terminat soseaua, mult mai departe decat ma asteptam, a intrat pe o carare in padure. A parcat motorul langa un stejar imens si apoi s-a uitat la mine. F: -Unde ne aflam? R: -Prin padurile de pe langa Kofu (zise el absent) Ma uit la ceas. Era 11.33 am. Facusem in 20 de minute un drum de 3 ore cu masina. Ok, avantaj pentru el. R: -Hai... F: -In padure? Nu era o idee buna. Uram drumetiile. Padurile erau unele din acele locuri unde ma impiedicam si cadeam des. Oricat de atletica si coordonata eram la balet sau la patinaj, coordonarea parca ma parasea imediat ce ieseam din sala de antrenament sau de concurs. R: -Nu o sa patesti nimic...nu-s animale periculoase pe-aici... F: -Nu de animale mi-e mie frica.... Ma uit in alta parte si imi musc buza. R: -Stai linistita....azi nu sunt insetat...ma controlez mai bine ca oricand...nu iti fac niciun rau... F: -Nici de tine nu mi-e frica! R: -Atunci? F: -Las-o balta... Pornim incet prin padure pe cararea abia vizibila. Deasupra noastra turna cu galeata, dar eram adapostiti de frunzele galbene ale copacilor . Parca am mers toata ziua. Incepusem la propriu sa obosesc. F: (exasperata dupa o ora de mers) -Cat mai avem? R: -Doar un pic... Intradevar, dupa vreo 3 minute am iesit din padure. Ne aflam pe culmea unei vai. La poalele vaii curgea un rau repede si adanc. Pe cealalta culme continua padurea, o combinatie reusita de brazi, stejari si alti copaci pe care nu i-am recunoscut. Culorile de rosu, oranj si galben ale frunzelor foioaselor si verdele coniferelor erau atat de bine puse impreuna incat am crezut ca visez. De sus cadea o ploaie puternica, dar tot era frumos. Nu am observat decat dupa 10 minute de stat si privit ca parul meu era complet ud, iar hainele mele la fel. M-am intors si l-am privit. Era la fel de ud ca si mine, doar ca mai frumos. Parca era o statuie de marmura. L-am privit in ochi si m-am apropiat de el. I-am luat mainile intre ale mele si ne-am impreunat degetele. Acum observam si eu cat de rece era defapt pielea lui. Am stat asa in ploaie unul langa altul pana pe la ora 3-4 cand ploaia s-a oprit.O banda portocalie de nori se intindea pe inaltul cerului marcand apusul soarelui. Se intoarse cu fata inspre mine si imi apuca barbia delicat cu o mana. Raceala pielii sale pe fata mea imi dadea un sentiment de calm si totodata de nerabdare sa il simt mai aproape de mine. Mi-am apropiat fata de a lui, dar in momentul acela chipul sau a prins o expresie speriata si s-a departat atat de repede de mine ca m-am speriat. Acum se afla la 10 metri de mine sub ramurile unui copac. Nu-mi dadusem seama, dar patura de nori se subtia, iar soarele amiezii isi arunca ultimele raze pe pamantul umed. S-a apropiat incet de locul unde ma aflam eu spunand in acelasi timp. R: -Poate stiai de la orele de mitologie ca nu ne putem arata in soare. (avea grija sa se tina la umbra copacilor) Insa nu ti-a spus ce se intampla. E mai complicat decat imi imaginam. F: -Pot astepta... R: -Nu asta e....fi atenta...Majoritatea...vampirilor (am tresarit un pic la auzul cuvantului) , adica cei care se hranesc cu sange uman (un fior imi strabatu coloana vertebrala, dar am zis ca era din cauza frigului) cand ies in lumina soarelui pielea lor straluceste ca si cum ar fi facuta din mii de diamante....acum...am zis numai de vampirii care beau sange uman... Isi stranse tare pumnii, inchise si deschise o data ochii, inspira adanc si apoi iesi in raza soarelui. M-am uitat la el o clipa. F: -Nu stralucesti... R: -Asta e ceea ce vreau si eu sa explic...cei ca mine si ca cei din familia lui Kay care se hranesc doar cu sangele animalelor nu au aceasta stralucire....doar ca am observat...si nu cred ca e doar parerea mea ca a simtit-o si Kay de atatea ori...cand ne aflam in lumina soarelui ni se face si mai sete. Din cauza asta m-am tras inapoi mai inainte. Mirosul sangelui tau a devenit parca si mai puternic ca inainte si , fiinta deplorabila ce sunt, nu am putut sa-mi reprim gandul de a te ucide aici pe loc. Din cauza asta trebuie sa am mare grija. Nu sunt inca obisnuit cu viata asta si mi-e teama sa nu-ti fac vreun rau. Desi nu stiu cum ai putea iubi un ucigas ca mine.. F: -Nu e adevarat... R: -Ba da, Fureya, nu intelegi? Watashi wa Kira desu !!! (kira-din englezescul "killer") F: -JA NAI! R: -Asculta....ce vezi tu e o masca...un camuflaj...totul la mine te atrage in capcana mea: vocea mea, fata mea, pana si mirosul meu...de parca as avea nevoie de asa ceva... Strabatu valea pana pe partea cealalta si inapoi in 2 secunde. R: -DE PARCA AI PUTEA FUGI DE MINE! Rupse o craca foarte groasa dintr-un copac cu o singura miscare si apoi o arunca cu viteza spre alt copac, acesta clatinandu-se din cauza impactului. R: -DE PARCA TE-AI PUTEA LUPTA CU MINE! Sunt facut sa omor... F: -Tu nu intelegi....nu ma intereseaza ca esti un ucigas... R: -Crezi doar in camuflaj, Fureya... F: -Te iubeam de dinainte de asta!!! (am strigat furioasa la el) Mi-am pus mainile la gura. Ce spusesem? Acum eram furioasa pe mine. Niciodata nu mai imi declarasem dragostea in fata unui baiat in felul asta. Brusc ochii lui capatara din nou acea tristete si inclina un pic capul uitandu-se mahnit la mine. Fara sa-mi zica niciun cuvant s-a apropiat de marginea vaii privind inainte. Am mers incet pana am ajuns langa el. Cerul deja se intuneca, iar culorile variau intre rosu inchis, violet si albastru pal. F: -Suntem la amurg... R: -Da... F: -Un sfarsit pentru un nou inceput? (ii zic cu voce scazuta, dar increzatoare) R: -Cred ca da... Se intoarse din nou cu fata la mine si imi apuca barbia cum o facu si mai devreme. Mai devreme decat m-am asteptat, buzele lui reci ca gheata se apasara peste ale mele si apoi se indeparta. Nimic mai mult...Stiam ca nu trebuie sa-l fortez, mai ales ca era inca in razele soarelui, chiar daca acestea erau slabe. M-am uitat la ceas tematoare: 17.03. F: -O sa intarziem! R: -Nu-i nimic, nu tin sa ajungem de la inceput... Dar totusi ma lua de mana si ma conduse inapoi in padure. Stiam ca nu o sa avem timp. Ne luase vreo ora jumate ca sa strabatem padurea, plus drumul de intoarcere, plus timpul pierdut pana ma pregateam pentru bal. R: -Nu ti-e frica de viteza, nu? F: -Depindee.... Zambi in acel fel minunat care ma lasa fara suflare. R: -Inchide ochii... M-a luat in brate si a luat-o la fuga cu viteza lui ametitoare. Am uitat sa inchid ochii. Ma uitam la fata lui si ii contemplam in liniste frumusetea orbitoare. Strabateam in viteza padurea, iar trunchiurile copacilor pareau niste umbre fantomatice pe langa noi. In aproximativ 5 minute eram langa motocicleta. Imi dadu drumu si m-am urcat pe motor in spatele lui. Drumul de intoarcere a fost si mai palpitant fiindca am tinut ochii deschisi si am privit toate peisajele superbe. Incredibil la 17.35 fix intram pe poarta vilei mele. F: -Ma schimb si ma pregatesc...nu e nevoie sa ramai...chestii de fete...n-o sa-ti placa... R: -Imi place tot ce faci tu....dar tot nu as fi putut ramane...trebuie sa fac ceva... Te iau la 19. Am intrat tematoare in casa si m-am uitat in jur. Nu cred ca era nimeni acasa. Mai bine, nu vroiam sa ma vada cu parul si hainele ude. M-am dus repede si m-am schimbat. Mi-am facut un dus fierbinte si apoi mi-am uscat parul indreptandu-l in acelasi timp. M-am imbracat cu rochia, mi-am prins o panglica gri in par, mi-am pus balerinii gri in picioare si am inceput sa ma fardez cu rosu si argintiu. Unghiile erau rosii, nicio problema. Aveam o masca rosie ca acelea din filme, cu un maner lung. Am ridicat-o la nivelul ochilor tinand-o cu mana stanga si m-am privit in oglinda prin gaurile pentru ochi. Aratam ca o femeie aristocrata din secolul XVI. Nu am uitat nici sa-mi pun manusile rosii din material fin pana la coate. La 19.00 fix Raidon se afla in Volvoul sau C30 negru pe aleea principala asteptandu-ma. M-am urcat pe locul din dreapta soferului si l-am privit banuitoare in ochi. R: -Ce-i? F: -Nu stiu...aveam o banuiala...ma rog..nu conteaza...hai.. Am strabatut in viteza strazile deja intunecate pana la liceu. In parcare mi-a luat mana stanga intre palmele lui. Ii simteam raceala chiar si prin manusi. Imi dadu drumul apoi la mana si ma privi in ochi, in acelasi timp scotand o cutie mica invelita in catifea neagra. R: -Stiu ca asta se ofera la sfarsitul ultimului dans, dar nu puteam sa astept pana atunci. M-am uitat la el cu inteles si am luat cutia. Inauntru se afla un medalion minunat auriu in stilul antic care ma impresiona pe mine. Am deschis inchizatoarea. Nu avea nicio poza inauntru. R: -Poza o s-o facem astazi. (si imi facu cu ochiul) Imi pun colierul la gat fiind surprinsa ca se potrivea perfect cu decolteul rochiei. Medalionul imi cadea liber pe piele la 2cm de inceputul tivului. Imi atinse usor obrazul cu degetul plimbandu-l de la tampla mea stanga pana la barbie. R: -Hai... A iesit din masina si a venit intr-o milisecunda sa imi deschida usa de pe partea mea. F: -Cavalerism... R: -Am fost crescut cum trebuie... Isi puse un brat dupa umarul meu si ma conduse spre cladirea scolii, nu spre sala de festivitati. F: (ma uit la el ciudat) -Unde mergem? R: (se uita la mine si apoi privi inainte zambind) -Ai sa vezi... Ma conduse incet pe culoarele intunecate ale liceului pana la etajul 2 in fata salii de muzica. Am intrat, iar el mi-a dat drumu si a luat-o inainte asezandu-se la pian. R: -Asta e pentru tine....Te iubesc...chiar daca nu ar trebui...stii...pentru binele tau.(zambi trist) L-am privit cu tristete si am venit pe langa el. Si-a trecut degetele peste clape si o melodie atat de frumoasa a inceput de parca era greu de crezut ca era o singura persoana care canta. Am recunoscut notele din cantecul de leagan pe care il cantase si ultima data, la frustranta noastra intalnire. M-am asezat incet langa el pe bancuta incercand sa memorez notele, dar degetele lui se miscau prea repede pentru mine peste clapele sidefate. Cand melodia s-a sfarsit m-a privit in ochi. R: -Asta a fost pentru a incepe seara balului frumos... I-am zambit si ne-am ridicat amandoi indreptandu-ne imbratisati spre sala de dans. Cand am trecut prin parcare, Kay tocmai parcase masina langa a lui Raidon si ii deschidea portiera lui Kayo ajutand-o sa paseasca afara din masina. Ce sincronizare!
06.02.200951.6KB
f: -nu-i nimic, mie imi pare si mai rau ca te-am facut sa crezi ca sunt o infumurata cu nasul peF: -Nu-i nimic, mie imi pare si mai rau ca te-am facut sa crezi ca sunt o infumurata cu nasul pe sus....defapt, intr-un fel chiar sunt, dar am si eu o parte "dezghetata". Restul pauzelor le-am petrecut cu Kayo in sala de muzica cantand la pian si dupa ore ne-am intalnit cu Suki la biblioteca. Am citit vreo 2 ore si dupaia am plecat fiecare la casa ei. Cateva zile mai tarziu m-am trezit ca de obicei la ora 6 neavand somn. La 10 incepeau orele asa ca pana atunci am coborat in living si m-am asezat la pian cantand o melodie foarte frumoasa (offtopic: ma rog, fara partea de inceput care e din chobits :D ). Pe la ora 8 s-au trezit si ai mei si au plecat pe rand la serviciu. Am stat o vreme cu Avaronsi cu Ran si m-am jucat cu ele in patutul lor si apoi le-am lasat in grija servitoarelor si am plecat si eu la scoala. Am ajuns ca intotdeauna cu o jumate de ora mai devreme si m-am indreptat automat catre holul unde se afla biblioteca. Cand dau coltul ca sa intru pe culoarul cu biblioteca ma ciocnesc puternic de cineva. Imi recapat echilibrul imediat si imi cer scuze, dar amutesc cand vad pe cine am lovit. Cred ca in fata mea se afla cel mai minunat baiat pe care l-am vazut vreodata. Cu parul blond inchis, ochii verzi ca iarba proaspata, cu un pic mai mult de un cap mai inalt decat mine, era parca un inger pe pamant...poate mai degraba demon, se potrivea mai bine cu genul meu, mai ales ca era si el imbracat la fel de gotic ca si mine. EL: -Nu trebuie sa-ti ceri scuze, eu ar trebui sa ma uit mai atent pe unde merg.. Doamne, ce frumooos...Nu am reusit sa scot niciun cuvant. EL: -Apropo, eu sunt Raidon Akibara. Tu esti...? In sfarsit....Arigatou , Oo, KAMI-SAMA!!!! Nu ma stia drept vedeta din reviste. F: -Eu...pai....Fureya ....Fureya Yusuka...pardon, Yusuke! (CE E CU MINEEE?!?!?!) R: -Yoroshiku! (incantat) F: -Yoroshiku mo! (incantata de asemenea) R: -Apropo, daca vrei sa mergi la biblioteca sa stii ca e inchis, fac un fel de inventar pe ziua de azi. Sunt chiar enervat din cauza asta, as putea spune, fiindca aveam nevoie de o carte pentru maine la japoneza, "Un ocean secat" de Misho Yajimo (offtopic: nu exista, am inventat eu). F: -Faci cu Mika la japoneza? (zic eu si rad) R: -Da, de ce? (zice el mirat) F: -E diriga mea! Noua ne-a zis de ieri sa citim cartea aceea. Am luat-o aseara si am si citit-o. O am inca acasa, nu am returnat-o, daca vrei pot sa ti-o dau. R: -Pe buneee? Mersi mult mult de tot, m-ai salvat la propriu! A zis ca ne tunde la chelie daca nu o citim pana maine! F: (rad)-Hai, ca nu are cum sa fie chiar asa! R: -Ba daa, anu` trecut chiar a venit cu aparatul de barbierit si l-a tuns la chelie pe unul din baieti! A fost nasol! F: -Auch...nu credeam ca e chiar asa....mi se pare de treaba... R: -Doar in aparenta...pare amabila ca sa te lase cu garda jos si apoi sa te prinda. Dar fetelor nu cred ca le-ar face asa ceva. Cred ca e rasista si face discriminare pe baieti! Rad din nou. Doamne ce amuzant era Raidon. Si dragut. Si gotic. Ce sa mai....era clar...ma indragostisem la prima vedere. Atunci se suna de intrare. Incredibil cat statusem de vorba. R: -Trebuie sa ma intorc la clasa...apropo, in ce clasa esti? F: -12B. R: -Eu sunt la 12A. Hai ca avem si clasele pe acelasi etaj (zice el amuzat). Urc impreuna cu el pana la etaj si ne despartim in fata clasei mele care era mai aproape de scari. F: -Sa vi dupa ore in fata portii. Mergem pana la mine sa iti dau cartea, da? R: -Ok, ne vedem dupa ore...inca o data: MERSI MULT! Spor la lectii! F: -Mersi la fel.. Intru in clasa cu zambetul pe buze. Orele trec foarte repede, eu nu ma puteam gandi decat la el. Dupa ore de obicei mergeam cu fetele la biblioteca, dar acum ca era biblioteca inchisa nu mai aveam niciun plan si deci, aveam seara libera. Cand se termina si ultima ora imi fac ghiozdanul si plec inspre poarta mare a liceului. Acolo ma intalnesc cu Kayo si cu Suki care parca ma asteptau. Raidon nu ajunsese inca. S: -Hei, noi ne-am gandit ca din moment ce biblioteca e inchisa, sa mergem la o cofetarie de aici de aproape sa mancam ceva. Ce zici? Vi cu noi? In acel moment apare Raidon in spatele meu. R: -Hei, hai sa mergem! Scuze daca te-am facut sa ma astepti... F: -Nu-i nimic...Hai! Plec cu el, dar intorc capul catre fete si le fac semn spunand incet: F: -Scuze...va spun maine! Ne indreptam incet spre vila mea vorbind despre vrute si nevrute. Cand ajungem aproape il avertizez. F: -Sa nu fi prea uimit si sa nu imi pui intrebari! (rad un pic ca sa nu par imfumurata) Ajungem in fata portilor mari ale vilei si Raidon se uita uimit. R: -Aaaici....stai tu? F: -Da.. Ii dau cartea imediat, imi salut surioarele si apoi imi iau bagajul pentru balet si plec impreuna cu Raidon. F: -Te conduc pana in centru. Trebuie sa ajung undeva. Mergem inapoi tot orasul si aproape ca mai aveam un pic si ne tineam de mana. Eram asa de fericita. Ne-am despartit ceva mai incolo de liceu si eu am plecat la antrenamentul de balet.
10.01.200925.2KB
~inapoi la casa lui nani?! cum e posibil? doshite?? esti cea mai buna pe care o stiu... cum poti~inapoi la casa lui kayo~ anita*surprinsa*: nani?! cum e posibil? doshite?? esti cea mai buna patinatoare pe care o stiu... cum poti face asta? ce te-a facut s- dar n-apuc sa termin pentru ca ceva straniu se intampla... pisoiasii si mama lor au inceput sa miorlaie puternic. deodata yvy s-a ridicat si a venit incet spre noi, care stateam pe pat(mie aproape ca-mi dadusera lacrimile), face semn din cap pisoiasilor ei sa taca, si asta fac, apoi se uita atenta la noi. culoarea ochilor s-a schimbat brusc de la verde la albastru... yvy*incruntata*: nu pot sa cred ca niste pui de om se plang pentru un lucru asa banal ca patinajul, cand lumea va fi in pericol intr-un timp foarte scurt!
09.11.20083.2KB

 
m-am trezit in patului mei si am tresarit. dar apoi m-am linistit vazandu-l pe raidon stand nemiscatM-am trezit in invelisurile patului mei si am tresarit. Dar apoi m-am linistit vazandu-l pe Raidon stand nemiscat ca o statuie pe fotoliul cel mai apropiat de biblioteca. De cum a observat ca m-am trezit a venit langa mine si m-a cuprins intr-o imbratisare. Mi-am petrecut ziua deosibit de banal: am stat cu Raidon toata ziua in casa fara sa facem nimic special...ne-am facut toate temele pentru saptamana urmatoare, am citit, am cantat si multe altele. Ziua de luni a venit plictisitoare. Uram lunile. Erau cele mai groaznice zile din saptamana....dupa joi...si dupa marti =)) Bineinteles ca era innorat, ca Raidon nu m-a lasat sa vin singura cu Scagliettiul pana la scoala si ca a venit cu motocicleta dupa mine. M-am simtit ca naiba cand m-a pus sa ma imbrac in pantaloni. F: -Hai maaaa!!! Vroiam sa merg in rochia asta azi la liceeeu!!! R: -Haaaai tuuuu!!! Fa-mi si mie o favoare! O sa te placa tot liceul in pantaloni, iti garantez! (si imi face cu ochiul) F: -Exact de asta mi-e mie teama... Am bombanit in continuare in sinea mea si m-am imbracat in pantalonii de piele. Cand am ajuns la scoala, alt dezastru: Tocmai se afisase la panou un poster cu nimeni altii decat eu si Raidon, regina si regele balului. Cum m-am dat jos de pe motocicleta am fost inconjurata de elevi ai scolii, de la boboci la seniori care imi cereau autografe, sfaturi in moda si multe alte porcarii. Le-am zis clar si raspicat ca nu-mi pasa si sa ma lase in pace si am plecat cu pasi apasati spre intrarea cea mare. Acolo, alt afis anunta spectacolul meu de Craciun pe gheata. Pozele facute saptamana trecuta ar fi trebuit sa fie prelucrate pentru postere pentru vreo doua saptamani, dar se pare ca au fost mai rapizi....vroiau sa ma sincronizeze cu castigarea titlului de regina, sau ce?!?! Nervoasa, am urcat scarile pana la clasa mea si mi-am trantit ghiozdanul pe banca. Imi parea rau ca il ignorasem pe Raidon, dar chiar ma enervasem pe prostiile astea. Vroiam si eu sa fiu normala.. In prima pauza m-am indreptat spre clasa lui Kayo. Am luat-o si pe ea si pe Kay si ne-am indreptat catre 12 A sa ii luam si pe Suki, Tenshu si Raidon. Trebuia sa ma scuz pentru purtarea mea ciudata in fata lui Raidon. Cand am ajuns la usa clasei lor, exact atunci iesi Raidon. Ce sincronizare! Sau poate nu chiar, avand in vedere abilitatea lor de a citi mintile. F: -Scuze pentru mai devreme..chiar m-au enervat... Incercam disperata sa imi cer scuze. El m-a prins de maini si m-a linistit. R: -Nu ai pentru ce sa te scuzi. Nu as putea fi niciodata suparat pe tine. Oricum, nu inteleg ce ai impotriva popularitatii in halul asta. Sa fii popular e super! F: -Noi avem alte perspective asupra popularitatii....hai sa nu mai deschidem subiectul asta....Suki si Tenshu unde sunt? Atunci paru panicat. Schimba cateva priviri rapide cu Kay, dar trecura atat de neobservate incat am crezut ca doar mi s-a parut. R: -Nu au venit azi la scoala....niciunul dintre ei....ma gandeam ca stii ceva de Suki. M-am uitat ciudat la el. F: -Nu....n-am mai vorbit cu ea de la bal de sambata... Ziua a continuat in stilul asta ciudat. Si la fel toata saptamana. Suki si Tenshu nu au venit deloc la scoala.
23.02.200952.9KB
ce frumoase si dragute sunteti fetelor , bune prietene imi place mda...hai sa zic si depre mn euce frumoase si dragute sunteti fetelor , bune prietene imi place mda...hai sa zic si depre mn eu sunt mika am 13 ani si sunt din braila si invat la liceul de arta pe profil balet trec a 8c , o clasa numai de nebuni ce sa mai. id meu este: evilmiha_angel ma puteti baga si gasi la porice ora vreti sunt non stop:)) ;) dak vreti sa mai afkati despre mn sa imi spuneti si o poza cu mn
29.07.200943.3KB
:nebun: sasuke uchiha:nebun:
26.07.201222.8KB
am stat in pat in continuare privind la de lemn de trandafir. camera se lumina treptat pe masura ceAm stat in pat in continuare privind la baldachinul de lemn de trandafir. Camera se lumina treptat pe masura ce se facea zi. In cele din urma am decis ca era timpul sa ma dau jos din pat. Am fost la baie sa ma spal. Cand imi dadeam cu apa pe fata am avut pur si simplu o revelatie. "Asa e"mi-am spus eu. "Poate nu se va mai intoarce niciodata...nu e cazul sa-mi distrug eu viata din cauza asta...trebuie sa traiesc in continuare cum faceam pana acum!" Fata din oglinda imi zambi. Apoi mi-am amintit ca sunt eu. Uitasem cat imi placea zambetul meu (crize de narcisism). Mi-am dat seama apoi ca nu era atat de usor. Parea ca totul din jurul meu are legatura cu el. Jos la masa ma asteptau prietenii mei, Hikaru, Kitta, Midori, Ueda si inca o fata. M-am uitat bine la ea. Chiar daca ma spalasem pe fata inca nu vedeam bine, dar parul ei negru si statura ei firava, dar care inspira putere totusi mi-au devenit brusc cunoscute. F: -Minamiiiiii-chaaaan!!! Ce faci? Am sarit pur si simplu in bratele ei. Minami: -Eh, am venit si eu prin vizita. Mi-era dor de tine si de Ueda! (zambi si se uita pe furis la Ueda. am zambit si eu) Kitta: -Hei, si cu noi cum ramane?! Minami: -Da, da...si de voi! Kitta: -Asa mai merge. Am ras. Incredibil de natural. Apoi... Hikaru: -Reya-san...stii ceva de Raidon? Trebuie sa vorbim de o piesa si are telefonul inchis. F: -Nu stiu nimic...incearca mai tarziu. Hikaru ridica din umeri nedumerit. Era normal. Dupa micul dejun prietenii mei au vrut sa cantam. Am zis ca e ok. Nu mi-ar fi stricat. Ei au plecat pana acasa, la vila de langa a mea ca sa isi ia partiturile. A ramas doar Hikaru cu mine si am urcat impreuna spre sala de muzica. De cum am pus piciorul in prag am incremenit. Il vedeam ca pe o fantoma stand pe pervaz ca de obicei cu chitara sau cu micrfonul in maini. Am inspirat adanc, dar nici asta nu a fost o idee buna. In aer parca plutea inca parfumul lui Raidon desi camera era bine aerisita. Am rezistat tentatiei de a lesina. Nu mai trebuia sa dau dovada de slabiciune din nou. Probabil fusesem o povara. Trebuia sa invat sa fiu independenta...cum eram inainte sa-l cunosc. Hikaru imi spuse ca merge pana la bucatarie sa ia o carafa cu suc de piersici, preferatul nostru, plus cateva pahare. Eu am inaintat in sala si am vrut sa ma apropii de microfon ca sa ii dau drumu, dar altceva mi-a atras atentia pe pervaz. Ceva ce nu am vazut de la prima privire in camera. M-am apropiat si am luat in mana misteriosul obiect. Era un CD...ma rog, nu era atat de misterios. Il insotea un bilet, mai degraba o scrisoare, strans legata cu o panglica rosie. Putea sa nu exagereze in halul acela: hartie speciala, panglica din matase, plus faptul ca a scris cu pana cu cerneala neagra. Draga mea, Fureya, Sper sa-ti placa CDul asta. L-am facut special pentru tine. Niciuna din melodiile de pe el nu a fost lansata sau macar ascultata de altcineva... in afara de Believe, pe care ti-am cantat-o aseara. Scuza-ma, chiar nu stiu ce sa iti spun, pana la urma despartirea o sa fie dureroasa, dar nu am ce face. Si acum trebuie sa iti spun...incearca sa inveti sa traiesti din nou cum traiai inainte fiindca...nu ma mai intorc. Nu am vrut sa iti spun seara trecuta. Mi-a fost frica de reactia ta. Da, stiu, sunt un las, nu trebuie sa spui nimic. Mi-e greu sa scriu chiar si scrisoarea asta, dar trebuia sa iti spun cumva. Te rog, nu fa aceeasi greseala pe care am facut-o eu. Eu mai am mult timp de trait si, cum se spune, timpul vindeca aproape orice rana, asa ca voi fi bine pana la urma, desi nu te voi uita niciodata, dar tu...esti om si trebuie sa-ti traiesti viata. Nu incerca sa ma cauti, cauta-ti pe altcineva cu care sa fii fericita. Sper sa ma poti ierta... scuza-ma... Te iubesc si imi pare nespus de rau, Raidon "Baka..." Imi dadeau lacrimile. "Cum iti poti imagina ca te voi uita atat de usor si ca imi voi gasi pe altcineva...drept cine ma iei? Daca nu ai fost tu, atunci nu o sa fie nimeni!" Hikaru intra in camera. H: -Reya-san! Ce s-a intamplat? F: -Ni...nimic. H: -Nu te cred...ce ti in mana? F: -Nimic! Las-o!(am strigat cand a vrut sa-mi ia foaia de hartie din maini) H: -Ok...scuza-ma...nu vroiam sa te ranesc... Incepeam sa tremur. Hikaru se indeparta incet spre usa ca sa plece. F: -Hikaru... Ramase in prag. H: -Da? F: -Iarta-ma... M-am asezat pe pervaz. Asa macar nu mi-l mai imaginam pe el stand acolo. Hikaru veni din nou spre mine si apoi se aseza langa mine. H: -Nu-i nimic...daca nu vrei sa imi spui ce ai patit, nu-i nimic. O sa astept pana vei putea sa imi spui ce ai pe suflet. Nu imi puteam imagina ca voi vorbi despre asa ceva cu el..cu EL, cu prima mea iubire din copilarie si pana in momentul cand il intalnisem pe Raidon. F: -Ba nu... Hikaru.. H: -Da? F: -Raidon...nu se mai intoarce... H: -Cum adica? F: -A plecat...si nu se mai intoarce...a plecat in America. Mi-a spus ca nu are de ales si ca s-ar putea sa nu ne mai intalnim niciodata. A plecat pur si simplu... Nici nu mai aveam puterea sa plang. Daca plangeam acum deveneam nervoasa. Am continuat sa privesc in gol drept inainte, iar Hikaru si-a pus o mana dupa talia mea. H: -Nu stiu...ce sa iti spun...stii ca...am fost intr-o situatie asemanatoare... F: -Haide, Hikaru, nu incerca sa ma faci sa ma simt vinovata acum pentru ca am venit la Tokyo. H: -De unde...stiai? F: -Mi-am dat seama mai demult...(nu era cazul sa il bag la fund pe Ueda care imi spusese ca Hikaru se indragostise de mine si ma puse sa promit ca el nu va afla ca stiu de la el) Hikaru rosii. Hai ca o vazusem si pe-asta. F: -Doar....nu le spune celorlalti. Nu vreau sa mai vorbesc despre el. Am cantat toata dimineata. Ma rog, mai mult ei au cantat, eu am stat si i-am ascultat pe fiecare. Inca nu aveam destula putere cat sa nu imi sune vocea ca o pisica strangulata. Am cantat mai mult la pian. Apoi mai pe dupamasa am vrut sa ies sa ma plimb. Mi-am pus castile in urechi si am iesit pe strazile friguroase. Pe cealalta parte a parcului mi s-a parut ca o vad pe Kayo. Am luat-o la fuga spre ea.
18.05.200934.7KB

 
sweetty, anita onee-chan! cu ocazia asta ti-o prezint pe anita din viitorul meu stie cand ma apucsweetty, anita onee-chan! cu ocazia asta ti-o prezint pe anita din viitorul meu roman(Dumnezeu stie cand ma apuc de el k nici sly angel si nici bleach nu le-am incheiat)
07.10.200852KB
stiti si ca in curand va mai aparea inca un sanata, brunet, ochii albastrii, 16 ani...nu zic incastiti si ca in curand va mai aparea inca un personaj....Aisu Sanata, brunet, ochii albastrii, 16 ani...nu zic inca prea multe despre el...vreau sa vedeti in poveste :D
28.11.200824.7KB
you are and whimsical you are a seeker. you often find yourself restless - and you have a lot ofYou Are Spontaneous and Whimsical You are a seeker. You often find yourself restless - and you have a lot of questions about life. You tend to travel often, to fairly random locations. You're most comfortable when you're far away from home. You are quite passionate and easily tempted. Your impulses sometimes get you into trouble. You are truly an original person. You have amazing ideas, and the power to carry them out. Success comes rather easily for you... especially in business and academia. Some people find you to be selfish and a bit overbearing. You're a strong person. You are friendly, charming, and warm. You get along with almost everyone. You work hard not to rock the boat. Your easy going attitude brings people together. At times, you can be a little flaky and irresponsible. But for the important things, you pull it together. You are well rounded, with a complete perspective on life. You are solid and dependable. You are loyal, and people can count on you. At times, you can be a bit too serious. You tend to put too much pressure on yourself. You are balanced, orderly, and organized. You like your ducks in a row. You are powerful and competent, especially in the workplace. People can see you as stubborn and headstrong. You definitely have a dominant personality. You are wild, crazy, and a huge rebel. You're always up to something. You have a ton of energy, and most people can't handle you. You're very intense. You definitely are a handful, and you're likely to get in trouble. But your kind of trouble is a lot of fun. You are usually the best at everything ... you strive for perfection. You are confident, authoritative, and aggressive. You have the classic "Type A" personality.
08.11.200942.6KB
ei bine, dupa tot ce s-a intamplat inainte, in timpul si dupa spectacol, m-am gandit ca ar fi maiei bine, dupa tot ce s-a intamplat inainte, in timpul si dupa spectacol, m-am gandit ca ar fi mai bine sa iau o pauza. anita: *deci, ce sa fac, ce sa fac? stiu! o tura de cumparaturi si o portie buna de plimbare lunga pe strazi. da, asta e raspunsul! cel putin asa ma voi mai relaxa...* asa ca m-am imbracat comod, dar gros (doar era iarna), am luat-o pe neko intr-un cosulet special de plimbare si am plecat. prima oara am fost la mall. de obicei nu ma plimb singura prin mall, dar acum chiar aveam nevoie de liniste. mi-am luat niste lucruri destul de dragute si pe care vroiam sa la iau mai demult. apoi, m-am plimbat cam o ora jumatate pe stazile aglomerate ale orasului. am trecut printr-un parc unde era si un patinoar natural. m-am asezat pe o banca. m-am uitat lung la cer si am ramas asa o buna bucata de vreme. anita*zambind*: *ce n-as da sa fie si viata mea asa de linistita...*incruntandu-ma* dar nu! eu trebuie sa stau si sa salvez lumea! eu trebuie sa pierd orice sansa la... orice, doar ca sa... ca sa ce? sa ma lupt cu tot felul de monstrii care vor distrugerea lumii? sa stiu ca poate azi va fi ultima mea zi pe lume daca nu sunt atenta?... *ma uit in jos trista* nimanui nu-i mai pasa apoi cine si de ce anume a salvat planeta asta de rahat...* ma ridic suparata de pe banca si plec inapoi inspre casa. neko dadea cu laba in usita de la cosulet. am deschis-o incet si neko a zbughit-o afara. neko: ce-i cu tine? de ce esti asa abatuta? ar trebui sa fii fericita ca batalia a luat sfarsit. o privesc in continuare trista si imi ridic privirea. anita: da... insa doar o batalie a fost castigata... razboiul continua... neko ma priveste nedumerita, dar apoi intelege ce am vrut sa spun. mergand pe langa mine, am pornit spre casa, adancite in ganduri...
21.12.200852.6KB

 
as vrea sa le mai multumesc lui esbe si kayo pentru ca sunt niste prietene atat de fantastice si maAs vrea sa le mai multumesc lui Esbe si Kayo pentru ca sunt niste prietene atat de fantastice si ma sprijina atunci cand mi-e greu, suntem de nedespartit in ciuda certurilor noastre minore si ca avem in sfarsit ceva in comun care ne va tine unite pentru totdeauna. ;) ;) Sper ca prietenia noastra va dura 100 de ani sau poate mai mult, inca nu m-am hotarat... :zzz:
31.07.200947.1KB
as vrea sa incep cu o scurta poveste despre/cu naruto. trebuie sa ca naruto este animeul meuas vrea sa incep cu o scurta poveste despre/cu naruto. trebuie sa marturisesc ca naruto este animeul meu favorit... :zzz: kakashi: de maine vom incepe un antrenament special pentru examenele chunnin. vreau sa veniti la ora 6 fix si nu care cumva sa intarziati!*se uita la mine, care de obicei intarzii la orice* naruto: dar aa... sensei, nici n-am facut cunostinta! eu: da! eu nici nu stiu cum va cheama. kakashi: nu va faceti griji. veti afla cu totii maine. a, si inca ceva: sa nu mancati nimic, o sa varsati tot... atat am avut de spus.*dispare intr-un nor de ceata* naruto: da dar... offf... ce ma mai enerveaza si tipul asta!!*sigh* ei bine, eu sunt vestitul naruto uzumaki si am sa trec examenele astea chunnin chiar daca este ultimul lucru pe care il voi face!!!! eu: ahhhh... mai taci o data!! nu este nevoie sa tipi in urechea mea ca sa te prezinti... naruto: etoooo... gomene*roseste in obraji* pe tine cum te cheama? eu*zambesc*: numele meu este anita tsukume si am sa trec aceste examene ca sa dovedesc lumii intregi ca sunt o adevarata kunoichi! si nimic nu ma va impiedica, sa stii asta... naruto: ei bine. ma bucur ca avem amandoi acelas scop si anume cel de a trece examenele cu orice pret!! eu*zambesc in continuare*: cred ca noi doi o sa ne intelegem de minune!*radem amandoi* intre timp, sasuke plecase fara sa-si ia ramas bun. eu l-am observat de ceva vreme, dar n-am vrut sa intrerup conversatia mea cu naruto. seara am fost cu el sa mancam la ichiraku ramen, locul lui preferat din tot satul konoha. dupa 3 portii pline de ramen ne-am indreaptat fiecare spre casa lui, urandu-ne succes pentru urmatoarea zi in care aveam acel antrenament special al lui kakashi, senseiul pe care noi inca nu stiam cum il cheama. aici e o poza cu anita-chan, personajul principal din fanficul meu:
07.10.200840.8KB
: pare raau....nu stiu ce ne facem fara tine...dar se pare ca nu mai avem probleme cu kohinataSora(intristandu-se) : ah....hmm...imi pare raau....nu stiu ce ne facem fara tine...dar se pare ca nu mai avem probleme cu kohinata deocamdata (se ridica subit, isi aminteste de ceva...defapt...de cineva): Gomenne....tre sa plec....sumimasen, neko-chan....am uitat ca trebuia sa ma intalnesc cu A...cu cineva in cateva minute....sumimasen, mina-san! O sa-mi fie dor de tine, neko-chan! (hug) Ja ne !
30.11.200821.1KB
salut! ma numesc flavya,am 14 ani si m-am inscris pe acest forum pentru a-mi face catzi mai multzisalut! ma numesc Flavya,am 14 ani si m-am inscris pe acest forum pentru a-mi face catzi mai multzi prieteni! :hi:
11.01.200940.2KB

 
asta e o poza cum este sceptrul meu. e format din doua parti. sceptrul mai mare, turcoaz, cu ungata....deci asta e o poza cum este sceptrul meu. E format din doua parti. sceptrul mai mare, turcoaz, cu un cristal albastru in varf si cu frunzele si firul acela negru cu stelute infasurat in jurul lui este cel de baza pe care il tin cu mana dreapta, iar sceptrul al doilea seamana cu o bagheta lunga si subtire neagra cu o stea in capat pe care o folosesc pentru a intensifica puterea primului si o tin cu mana stanga pe orizontala astfel incat sa formez o cruce cu primul sceptru :zzz: :D :dinti:
18.11.200819.7KB
e foarte frumoasa :nod: ..imi place mult de ea :nod: sakura harunoe foarte frumoasa :nod: ..imi place mult de ea :nod:
02.12.20096.5KB
pai e primul meu rpc am incercat sa ii fac lui garderoba noua o sa mai pun dar momentan asta e primapai e primul meu rpc am incercat sa ii fac lui Hayami-chan garderoba noua o sa mai pun dar momentan asta e prima :zzz: va rog nu radeti
19.11.200844.9KB
pun si eu cateva !sper sa va placa ! ~rpc~Pun si eu cateva !Sper sa va placa !
11.12.200824.9KB

 
10 :> sunt de nota 10 :x:x:x :p ca si domnul capitan al diviziei 10 :d toushirou :x whitey :))))10 :> sunt de nota 10 :X:X:X :P ca si domnul capitan al diviziei 10 :D Toushirou :X whitey :)))) ce-l ador pe copilul asta e un capitan excelent, nu-i asa, anita? :))
06.08.200922.2KB
aaaaaah, dupa prima zi ma simt atat de eu in timp ce ma trezesc dimineata urmatoare. fetele dormeau,Aaaaaah, dupa prima zi ma simt atat de obositaaaaa...gandesc eu in timp ce ma trezesc dimineata urmatoare. Fetele dormeau, asa ca ma scol incet si ma uit la ceas: ora 6...nici nu era de mirare ca celelalte nu se trezisera...numai eu aveam obiceiuri din astea stranii...ma duc la baie, fac un dus, imi pun costumul de baie meu bleumarin pe care il ador atat de mult, pe deasupra un maiou alb si niste pantaloni scurti verzi si slapii in picioare. Le scriu un bilet fetelor sa nu se ingrijoreze si cobor la masa. Acolo descopar cu uimire ca nu eram singura matinala. La o masa isi beau deja cafeaua Rei si Yuri razand si vorbind. Imi inghit nodul din gat. "De cand sunt ei cei mai buni prieteni?! Nu-mi pasa...atata timp cat nu va izbucni un razboi..." . Ma duc si imi iau un ceai verde de la automat si apoi ma duc la ei la masa si ma asez salutandu-i. S: -Neata, mai, ce faceti, v-ati trezit deja? R: -Da! (rade) te-as putea intreba acelasi lucru! Mancam impreuna micul dejun ca si cand am fi fost cei mai buni prieteni. Parca nu tocmai el vroia sa ne arunce in aer dupa ce ne absorbea puterile acum o luna si ceva. Macar cateva lucruri se mai aranjasera. Mai tarziu au coborat si restul. Au mancat si ei si apoi am urcat inapoi sa ne luam prosoapele. Apoi am mers pe plaja. Yuri s-a scuzat si a zis ca se duce pana in oras sa isi cumpere o lotiune de plaja noua asa ca va ajunge mai tarziu. Ah, 29 decembrie pe plaja in America. Inca imi imaginam cum ninge in Japonia. Ma asez pe sezlongul meu si ma intind sa fac plaja. Soarele era atat de buuuuuuun !!!! Stateam asa de bine....pana cand o silueta imi acopera soarele. S: *-Hei, imi faci umbra!!!* zic eu cu ochii inchisi...apoi ii deschid si il vad pe Aisu. *Ah, tu erai! Ce e?* A: *-Ti-am adus un ceai verde rece..* zice el timid. *Stiu ca-ti place...si pe caldura asta...* Ma ridic in fund si ii fac loc sa se aseze langa mine. Beau jumate din ceai intr-o clipita. Apoi ma pun pe vorbit cu Aisu si ajungem sa stam unu langa altul, intinsi pe sezlong (nu pot sa spun cum incapusem amandoi :zzz: ) si apoi adorm langa el sub soarele arzator. Cateva minute mai tarziu probabil...ma trezesc...dar nu oricum...cinevaaaaa a aruncat cu apa pe mine, tulburandu-mi somnul "profund"...nimeni altul decat Aisu, care probabil se credea intelinget. Ma scol si il alerg toata plaja pana obosim amandoi si ne asezam pe nisip la malul marii. Asezati asa unu langa altul, cu valurile micute udandu-ne incet ne-am luat de mana si am privit in zare la cerul senin si la albastrul inspumat al marii. A: -Stii, Sora, tu chiar ai ceva special! Vazand ca nu spun nimic, continua: A: -Din ziua aceea cand am descoperit ca Yuri este fratele meu, am decis ca nu e drept sa continui sa te plac....dar ...pur si simplu nu am putut... Ma uit la el si imi vine parca sa plang. A: -Pur si simplu...ai ceva special....Sora...Te iubesc!...habar n-ai cat de mult... S: -Aisuu.... zic eu cu voce scazuta. Ne privim unul pe altul ochi in ochi cateva secunde si apoi inchidem ochii si ne apropiem unul de altul pentru un sarut cand..... Ar: -Heeeei, ce faceti porumbeilor ??? striga ea entuziasmata ca a gasit pe cineva pe care sa sacaie. Tremurand de furie, ma intorc incet incet si ma uit "frumos" la Arina. S: -Din cate vezi.....NE SARUTAAAM!! ma rastesc eu la ea si apoi ii zambesc. Din pacate, tipatul meu i-a cam atras pe ceilalti si ce a urmaaaat....in turma au venit...Light, Anita, Kayo, Rei, Kohinata si Yumi... Ma simteam sub o gramada de perechi de reflectoare care ma fixau cu privirea. L: -Va.....sarutati? zice Light cu o voce amuzata. K: -Ce frumooos, hai sa facem clubul indragostitilor, ce zici, Sora? S: -Zic ca....am plecat!!! Si ma ridic in graba luandu-i prin surprindere pe restul si o iau la fuga pe plaja. Ceilalti nu ma urmaresc din fericire...intru in apa si ma duc in larg sa inot. Ce placuta era apa. Ma las pe spate sa plutesc, dar ma trezesc ca cineva ma trage la fund....Aisu!!!! ii arde de glume acum. Ma alerg cu el prin apa si in sfarsit ajungem imbratisati . Am inotat impreuna si ne-am sarutat de mai multe ori. Dupa plaja am mancat cu totii si apoi ne-am odihnit. Eu ca intotdeauna am iesit prima din camera in timp ce restul dormeau si m-am dus sa ma plimb pe plaja la apus. Acolo, culmea, nu se putea altfel, il gasesc pe Aisu. Stau cu el pe plaja si privim imrepuna apusul apoi incepem din nou sa ne alergam unul pe altul pe plaja. Seara a sfarsit cu o masa festiva la care am vorbit cu totii si ne-am distrat de minune. Inca doua zile si avea sa vina noul an. Anul pe care il lasam in urma era plin de amintiri si de evenimente surprinzatoare. Ma simteam ciudat ca lasam anul asta in urma. Vroiam sa mai dureze....acum parca simteam ca ceva se va schimba...insa nu in bine...prea bine ne distrasem pana acum....intuitia mea de pisica imi spunea ca avea sa urmeze un dezastru in urmatorul an... A doua zi ne-a luat de dimineata un autocar de la hotel si ne-am dus undeva intr-un oras mai inspre continent, la munte. Era asa racoare si bine. Stateam si ma intrebam daca oamenii astia au vazut vreodata zapada in viata lor. Era foarte frumos sa poti petrece Revelionul pe plaja, dar nu fiecare iarna tot asa...fara zapada, iarna mi se parea urata. Autocarul a fost lasat intr-o parcare si noi am inceput sa exploram imprejurimile. Ne-am impartit pe grupuri. Eu am plecat cu Anita si Kayo, Aisu a plecat cu Light si Yumi, iar Yuri a plecat cu Rei, Kohinata si Arina. In sfarsit aveam sa petrecem si noi o zi ( sau o jumate de zi macar ) impreuna, doar noi 3. Baietii ne ocupau cam tot timpul in ultima vreme si nu am mai avut timp pentru noi. Ne-am plimbat printr-o padure tanara pana am ajuns la un parau micut si limpede. Era asa de frumooooooooos, parca era Raiul. Ne-am asezat acolo pe niste bolovani si am inceput sa vorbim despre ale noastre. Ne-am scos mancarea pe care o avea in gentute si am facut un mic picnic. Eu imi intinsesem hanoracul pe iarba si ma asezasem pe el pe spate privind cerul albastru. Am inceput sa depanam amintiri apoi am inceput sa facem poze. La ora 3 ne-am intalnit din nou cu totii cum stabiliseram si am urcat la o cabana din munte unde am mancat de pranz o gramada de feluri de gratar. Incepuse sa se faca frig afara. Imi pusesem eu hanoracul, dar imi era inca frig la picioare fiindca aveam doar fusta scurta. In autocar la intoarcere am stat langa Yuri pe scaun. Pana la jumatea drumului inapoi pot sa spun ca adormiseram cu totii de obositi ce eram. Ma trezesc datorita unei gropi in asfalt care a zdruncinat un pic autocarul. Yuri adormise cu capul pe umarul meu. Rosesc toata si privesc in jur. Restul dormeau. Ma uit din nou la Yuri. Nu imi puteam imagina ca acum cateva luni il stiam fratele meu si totusi eram indragostita de el, apoi aflasem ca era adoptat si fusesem impreuna cu el pana sa apara Aisu care sa strice echilibrul lucrurilor pana la momentul cand cei doi au aflat ca sunt frati. Inca nu imi puteam imagina ca Yuri il rapise pe Aisu din gelozie ( cu tot cu ajutorul pisicii malefice, dar tot era decizia lui in mare parte ). Si acum dormea ca un copil cu capul pe umarul meu. Lucrurile se schimbasera intradevar. Am adormit la loc si atunci am avut primul vis din ultimele zile. Visam ca ma plimbam cu Yuri printr-un parc si ca ne asezasem pe o banca si stateam unul in bratele celuilalt, iar apoi Yuri m-a sarutat. In somn am zis cu voce tare "Yuuri" si apoi m-am trezit brusc. Yuri se uita la mine rosu ca focul. Eram asa surprinsa de nervozitatea lui ca , involuntar , i-am citit gandurile : "Si-o fi dat seama ca am sarutat-o cu adevarat ?!?!" .... M-am uitat la Yuri si, din nou involuntar, mi-am dus degetele la buze. Deci nu fusese doar un vis. Am rosit din nou si am privit in alta parte insa Yuri m-a intors cu fata spre el , mi-a apucat incet de barbie si m-a sarutat din nou. Nu i-am ripostat, ba dimpotriva, i-am raspuns la sarut. Ce era cu mine??? Cu o zi in urma imi declarasem dragostea lui Aisu si acum ma sarutam cu Yuri. Doua lacrimi mi s-au prelins pe obraji. Y: -Ce s-a intamplat? (ma intreaba el cu voce ingrijorata) S: (parca venindu-mi sa plang) -Nimic....n-am nimic... Ma intorc cu fata la geam si privesc in zare. Se zarea hotelul. Raman cu privirea spre fereastra, dar ii simt mainile calde ale lui Yuri luandu-ma in brate pe dupa mijloc. Nu mai stiam ce sa fac. Oricat as fi incercat, nu puteam sa aleg intre ei. Am ajuns la hotel si am urcat in camera. Am ramas tacuta toata dupamiaza si fetele se uitau ingrijorate la mine. Nu aveam de gand sa le spun ce se intamplase defapt cat ele dormeau in autocar. Era ora 7 seara si soarele apusese deja, dar era inca lumina afara. M-am imbracat cu un tricou mov si o pereche de pantaloni scurti de blugi si am pornit pe plaja. Simteam nisipul deja rece sub talpile mele. M-am dus pana la mal si am ramas acolo. Valurile micute mi se spargeau in jurul gleznelor. Am ramas asa privind in departare. Maine seara era Anul Nou...Petrecere mare, la miezul noptii cu artificii si pahare de sampanie ciocnite pe plaja. Oare puteam sa petrec cum se cuvine dupa cele petrecute? Sperand ca un somn bun de o noapte imi va aduce ganduri mai bune, ma intorc la mine in camera. Fetele nu erau, probabil se distrau impreuna cu ceilalti pe undeva prin sala de jocuri. Ma schimb in pijamale si ma bag in pat. Aki iese din culcusul ei si se urca la mine in pat si vine langa capul meu torcand incet. Aki: -Trista, draga mea? S: -Of, Aki....nici trista nu sunt, dar nici bucuroasa nu sunt...sper sa pot intelege curand ce se intampla cu mine. Adorm pe loc cu Aki ghemuita langa mine.
27.12.200834.8KB
-ah, ce kayo in timp ce-si mangaia pisicuta pe malul unui rau, in parc. nimic de facut...in afara de-Ah, ce plictiseala!gandeste Kayo in timp ce-si mangaia pisicuta pe malul unui rau, in parc. Nimic de facut...In afara de teme....Ce spui Yv? -Miaaaau! -Altceva? -Prrrrrrrrrr. -Ma rog... Am chef sa evadez macar pentru o zi din lumea asta, sa zbor peste mari si oceane... Dar o voce oarecum cunoscuta o intrerupe....
04.11.200837KB
multe lucruri ciudate s-au intamplat intre timp. a mai trecut o saptamana. observasem ca de candMulte lucruri ciudate s-au intamplat intre timp. A mai trecut o saptamana. Observasem ca de cand Suki devenise vampir nu mai vorbisem atat de mult ca inainte. Era si de asteptat: probabil ii era greu. Dar in ultima saptamana nu o vazusem deloc. Raidon si Kay ne spusesera mie si lui Kayo ca Suki a plecat cu Tenshu intr-o mica expeditie de vanatoare in apropiere de Tokyo, dar asta nu era un motiv ca sa nu ne zica ea direct de chestia asta. Era ceva ciudat la mijloc si nu puteam sa scot nimic de la Raidon. Cand stateam noaptea cu el era atat de linistit incat as fi crezut ca nu vroia sa fie acolo langa mine. In plus, alte lucruri mai ciudate se intamplau. Raidon imi alesese o melodie foarte frumoasa pentru programul meu din spectacolul de patinaj: o tema muzicala din Romeo si Julieta Ma antrenam in prostie desi stiam toate miscarile - asta la insistentele lui Raidon. Cand nu patinam, faceam antrenament la balet sau cantam sau eram la biblioteca citind. Parca isi gasea motive sa nu deschida discutii. Seara eram obosita dupa programul pe care mi-l impunea si ma simteam nevoita sa adorm repede. A trecut o saptamana intreaga. Ma simteam ciudat. Pe Kayo abia daca o vedeam, la pranz, prin pauze si la sfarsitul orelor, pe Kay cu atat mai putin, iar Suki si Tenshu erau inca plecati. Omniprezenta lui Raidon ma dadea peste cap. Eram sigura ca era ceva cu el, dar nu vroia sa imi spuna. De fiecare data cand vroiam sa deschid un subiect avea grija sa il schimbe. Alta saptamana trecu tot in ritmul asta. Era deja 14 decembrie, duminica. In mod normal, m-as fi plimbam prin oras cu castile in urechi eventual citind o carte la o masa linistita dintr-o ceainarie cu un ceai verde japonez in fata. Dar nu! Raidon avea grija sa fiu la antrenament. Numai ca de data asta planurile lui perfect pregatite dadura gres: Kayo se hotarase brusc sa se antreneze azi, asa ca patinoarul era ocupat. Cand am intrat si am vazut-o pe gheata parca mi-a inflorit inima. Puteam sa vb cu ea in sfarsit! Raidon il ochi pe Kay care statea pe banca de rezerve si se duse nervos la el. Schimbau priviri ceea ce ma ducea la ideea ca vorbeau in gand acum. Bineinteles ca secretul lor era SECRET! Incepuse sa ma enerveze chestia asta. Am salutat-o pe Kayo si m-am schimbat si eu repede. Mi-am prins parul in coada la spate si am intrat pe patinoar. F: -Doamne, Kayo! Ma simt de parca as trai intr-o cusca!!! Nu am mai vorbit parca de secole cu tine! Asta fara sa o punem la socoteala pe Suki pe care nici nu am mai vazut-o..... Tu ce faci? Stii ceva? De ce se poarta baietii asa?
26.02.200947.4KB
InapoiInainte