aici as vrea sa scrieti povesti cu/despre naruto(e animeul meu favorit :D). scrieti cat de mult vreti si ce vreti...
05.10.2008
52.6KB
Ajunse la Anita acasa, o priveam toate pe Hayami cum dormea. O chem pe YvY:
K-Yv...cum pot ajuta?
Y: foloseste-ti puterile! Detii lumina. Fa-o lumina vindecatoare si ai rezolvat problema!
K(sarcastica): "Ce-ti mai place sa le stii pe toate!" O sa incerc....
Imi invoc fara transformare sceprul Lunii si formulez in mintea mea un fel de rugaciune, imaginandu-mi cum va arata raza de lumina videcatoare: si iat-o ca apare! O raza rozalie foarte deschisa iese din sceptru si cuprinde trupul fetei cu par foarte lung. Fara sa-mi dau seama, ma si transform, aparandu-mi urechile si coada... Fata se trezeste si se ridica brusc. Cand ma vede, parca ma strapunge cu un fulger plin de ura si iese pe usa fara sa spuna nimic, ducandu-se ea stie unde. Ma intorc cu fata la fete si ridic din umeri:
K: Eu am incecat! Ce facem acum?
17.11.2008
39.7KB
Ajunsera acasa pe la orele pranzului. Erau asteptati de Isshin, care, ca de obicei, isi facea griji.
Isshin: Stiu ca nu ar trebui sa ma bag, dar aseara v-am auzit certandu-va. Pot sa stiu ce s-a intamplat?
Rukia(destul de nesigura): Pai…
Ichigo: Nu conteaza. Ce a fost, a fost.
Isshin: Sigur?
Ichigo: Cum nu se poate.
Isshin: Stii bine ca nu e frumos ca cineva sa se simta rau ca oaspete. Trebuie sa se simta ca din familie. Sper ca nu v-ati suparat unul pe altul sau ceva asemanator.
Ichigo: Stii, tata... Ti-am spus… Ce a fost, a fost. Am avut noi o neintelegere, dar ne-am impacat.
Isshin: Bine. Dupa-masa as vrea sa mergem la cumparaturi toti, deci sper ca nu aveti nimic planificat. (toti 4 neaga) Perfect.
La 3 dupa-amiaza, membrii familiei Kurosaki si micuta Kuchiki mergeau voiosi pe strada. Gemenele erau in frunte urmate de fratele lor, care mergea alaturi de bruneta, intre care erau cam 3 metri distanta, si, in spate, supraveghind ca un vultur, capul familiei.
Isshin: Ce-i cu voi de pastrati atata distanta? Sunteti magneti cu acelasi pol?
I: Nu…
R:… Doar ca…
Cuvintele parca le fusesera inghitite de o tornada, insa… cu chiu cu vai se apropiara… cam prea mult, caci la un moment dat, in procesul de apropiere, se lovira unul de altul. Replica comuna:
-Ai grija pe unde mergi!
I: Scuze…
R: Asemenea.
Isshin: Nu chiar la asta m-am referit…
Pana la urma reusira sa mearga cu o distanta de doar 10 centimetri intre ei.
Intrara in magazin si se despartira: Karin, Yuzu, Isshin: alimente, Ichigo, Rukia: detergenti si cele necesare la curatenie. Urma sa se intalneasca la sucuri.
Rukia statea pe cos si Ichigo o plimba. Ea decat intindea mana si lua cele necesare. Intr-un final ajunsera la zona rafturilor inalte.
R: Aici e domeniul tau, Ichigo! Iti inmanez onoarea de a fi dus cu cosul!(baiatul rade)
Isi schimba repede locurile si Ichigo incepe sa puna in cos cele indicate de Rukia. Se opresc in dreptul unui stand mai inalt unde trebuia sa gaseasca spray-uri de camera.
I: De care sa luam?
R: As vrea…de liliac, levantica si…trandafir!
I(intinde mana): Liliacul, levantica si…(se chinuie putin) la trandafir nu ajung.
R: Mai incearca.
I: E prea departe. Stiu!
O prinde de mijloc si o ridica la nivelul standului. Fiind foarte micuta si subtire, o pune pe umarul sau.
R: Ichigo! Ce faci? Ai innebunit?
I: Tu ajungi?
R(ametita de ridicare) Cred ca da.
Fata intinde mana si prinde spray-ul, apoi i-l arata fericita, toate acestea sub privirile celorlalti membrii ai familiei, tocmai ajunsi.
R(razand ca si baiatul): Victorie absoluta!
Gemenele: Yey! (Bruneta si portocaliul rosesc)
Isshin: Asta numesc eu munca in echipa!
Rukia sare de pe umarul baiatului si e gata sa cada, dar el o prinde, apoi pornesc spre a face restul cumparaturilor.
Pe strada, baiatul si tatal acestuia duceau bagajele si fetele mergeau cu ce era mai usor. Rukia avea doua sacose ceva mai grele si Ichigo unele ceva mai usoare. Fata obosise putin si el observa.
I: Vrei sa te ajut?
R: Voi fi bine.(o ia inainte)
I: Nu prea cred! (se prine de una din sacose, facand sarcina Rukiei mai usoara) E prea grea sa o duci singura. Lasa-ma sa te ajut.
R(putin cam rosie, intrucat mana lui era peste a ei): Bine.
Gemenele erau inainte, pe langa tatal lor si cei doi Shinigami cam la 10 metri de ei. Isshin se intalneste cu un coleg de serviciu pe care il saluta.
Isshin: Ce coincidenta! Nu stiam ca vii pe aici.
Colegul: Nici eu. Ele sunt fetele tale?
Isshin: Da. Si cel ce vine e baiatul meu.
Colegul: Sa inteleg ca e destul de mare.
Isshin: Asa tata, asa fiu. (afiseaza un zambet laaaarg!)
Isshin(cei doi shinigami se opresc langa ei): Ichigo, el este domnul Makuro, colegul meu de la clinica. Makuro, el e Ichigo si ea e Rukia.
Colegul: Incantat de cunostinta. (se apropie de urechea lui Ichigo) Frumoasa sotia ta.
I(rosind ca o creasta de cocos): NU E SOTIA MEA!(Rukia roseste si ea)
R: Ati inteles gresit!
Isshin: E o fata pe care o tinem la noi, in gazda. Parintii ei au plecat in cealalta parte a Japoniei si ca sa nu se mai mute iar de la scoala, Ichigo s-a oferit sa o tina la noi in gazda.
Colegul: Inteleeeg…
Isshin: Lasand asta la o parte, chiar vroiam sa ne intalnim o data. Vreau sa-ti vorbesc despre ceva foarte important.
Gemenele: Tata, putem merge acasa?
Isshin: Desigur. Ichigo, mergi cu ele?
I: Ma tem ca nu. Merg cu Rukia sa luam ce avem nevoie sa facem proiectul. Daca nu ma tin de promisiune…
R:…stii tu ce patesti, asa ca mai bine taci!
Isshin: Lasati-mi mie bagajele si vin cu un taxi si mergeti voi pe jos acasa, bine?
Gemenele: Bine!
I: Ia-le si pe-ale noastre. Ne vedem acasa!
O ia pe Rukia de mana si porneste spre cealalta parte a orasului.
Colegul: Esti sigur ca nu sunt impreuna?
Isshin: Sunt sigur. Desi chiar nu m-as supara sa fie impreuna.
Colegul: Ea pare ca-l poate stapani si el c-o poate proteja. Se potrivesc.
Cei doi shinigami se indreptau spre un magazin mare de materiale de constructii(doctorii inca ii vedeau si erau cu ochii pe ei).
R: Cum vrei sa arate proiectul?
I: Pai…se numeste “oras luminat”, deci trebuie sa facem un oras sau un cartier luminat. Cu Inoue am facut un bloc cu cateva camere luminate si la parterul lui niste stalpi luminati si cativa pomisori impodobiti ca de iarna. Noi ce sa facem?
R: Proiectul pe care i l-ai facut e genial, dar nu-l putem copia.
I: Ai tu alta idee?
R: Poate… Dar nu-l pot face singura.
I(putin agitat): Am spus ca-l facem impreuna.
R(inchide ochii si o ia inainte): Asa e!
I(o ia de mijloc si o invarteste): Credeam ca ai uitat. (o lasa jos. Fata rade) Spune-mi proiectul!
R: Pai! Facem 3 strazi principale adiacente si cateva care sa le lege. Pe aceste strazi punem cate casute incap, fiecare aratand altfel si in ele sa avem cel putin 3 camere luminate. In jur de 30 de casute ne ajung. Pe strazi, intre fiecare doua casute punem cate un stalp luminat si el. Pe fundal facem o plansa care sa infatiseze noaptea si asta o proiectul.
I: E perfect! (o ridica de subrat cu fata spre el si o invarteste, facand-o sa ameteasca, apoi o lasa jos.) Stiu eu de ce imi place sa te am ca partener! Lupti minunat, gandesti perfect, esti amuzanta…
Baiatul se opreste brusc, caci cateva idei ii navalesc in minte. Sunt idei ce nu-l mai lovisera asa pana atunci.
I(ideile): “…draguta, eleganta, placuta, delicata. Ce-i cu mine? De cand cred eu asta despre Rukia? Dar pana la urma realizez ca… nu…cred ca visez!”
Uitandu-se la Rukia, o vede ca mai are putin si cade si o prinde. Ea se rezeama pe mana lui.
I: Scuze!!!
R: Data viitoare, atentioneaza-ma, te rog, cand vrei sa ma invartesti sa stiu sa fug!
I: Scuzeeee!!!
Doctorii erau inca cu ochii pe ei.
Colegul: Hmmm…Pare a fi ceva deosebit intre ei.
Isshin: Si mie. Cred ca trebuie sa-i duc undeva unde sa-I controleze la ochi pe amandoi.
Colegul: De ce?
Isshin: Observ ca-s orbi.(colegul aproba din cap)
Intre timp, cei doi adolescenti se plimbau printr-un magazin de electrice. Cumparara cate becuri aveau nevoie, polistiren, carton, adezivi usor de utilizat pentru a prinde polistirenul si ce mai aveau nevoie ca sa nu mai faca inca un drum.
Acasa se apucara de construit. Isshin inca nu se intorsese si gemenele isi vedeau de treburile lor.
Ajunsera si la partea finala si anume fundalul. Cei doi luara niste pensule, acuarele de culoare neagra si se apuca de treaba.
Nelasand-o sa vada, Rukia incearca sa-si indeparteze o suvita de pe fata. Era neagra pe mani, lucru care o face sa se murdareasca. Cand o vede, Ichigo rade.
R: Ce e asa amuzant?
I: Esti neagra pe fata.
Rukia se uita la mainile ei si vede ca este murgara. Atunci ii lasa lui Ichigo, care inca radea, cu man ape fata cinci dungi de la ureche pana in barba.
R: Uite ca acum esti si tu! (amandoi rad)
I(o murdareste si pe celalalt): Dar tu esti si mai rau.
R: Oh, da? Treci incoace!
Sare peste el si-l murdareste si pe celalalt. El se zbate putin, dezechilibrand-o, si reuseste sa o puna pe podea in locul lui fara sa o atinga, apoi se ridica in genunchi si se sprijna in goatele puse in jurul umerilor fetei. Cu corpul foarte aproape de al ei, se ridica putin si-I imobilizeaza picioarele cu unul de-al lui si mainile cu una de-a lui deasupra capului acesteia. Cu mana libera isi incepe opera: o innegreste pe maini, pe picioare pana mai sus, caci avea o rochita pe ea si putea avansa ca lumea (biata fata ), pe fata ii facuse cativa iepurasi, pe gat o colorase pana de aproape nu mai avea culoare. In orice caz, Rukia nu mai putea face aproape nimic sa se salveze. Doar radea si se zbatea. Ichigo o gadila pana obosesc amandoi. El se sprijina apoi cu mainile curatate de biata fata in jurul umerilor acesteia, pastrandu-i picioarele imobilizate.
I: CASTIGAT!
R: Nu prea cred. Tu nu mai esti negru pe maini, insa eu da.
I: N-ai indrasni! Eu sunt seful aici, nu vezi?
R: Mai vedem noi.Sefia ta cade! Preiau eu controlul!
Rukia face o vraja si Ichigo nu se mai poate misca. Isi strecoara mainile negre pe sub bluza lui si incepe sa-l coloreze, gadilandu-l in acelasi timp cu mainile ei delicate.
I(stangand din ochi, caci nu mai suporta gadilatul): Nu se poateeee!
R: Asa e, sefule! Nu se poate sa detii numai tu… (tace, caci Yuzu aparuse in usa)
Yuzu: M…Ma…Ma scuzati…
Rukia rupe vraja si se ridica. Se uita la Ichigo, Ichigo la ea apoi rosesc amandoi definitiv, vazand cum aratau. Yuzu amutise si tremura in usa.
Yuzu: Am venit… sa… sa… sa va anunt ca masa e aproape gata si… IMI PARE RAU! (da sa plece)
I(o prinde de mana): Yuzu, stai! Ai inteles totul gresit!
Yuzu(aproape plangand): Dar tocmai…
Rukia: Tocmai ne jucam si noi putin, ca ne-am plictisit de atata construit. Ne-am innegrit pe fata reciproc, el a ramas fara negreala, caci…dupa cum vezi eu sunt peste tot si…
I:… si am hotarat la inceput ca primul care nu mai innegreste se opreste si trebuie sa astepte sa fie colorat. (cei doi shinigami rasufla usurati ca se potrivesc la minciuna)
K(trecand de la baie pe langa camera lui Ichigo): Yuzu, lasa-i! haideti jos. Tata trebuie sa se intoarca.
I,R: NU INAINTE SA FAC UN DUS!
Rukia fuge la ea in camera, isi ia schimburi si intra la dus, unde isi ia si un prosop pe care-l pune in suportul unde nu se putea uda. Dupa ce se spala, se sterge si-si pune prosopul in jurul ei si vrea sa iasa din cabina de dus.
Ichigo strange ce era prin camera, isi ia si el schimburi si intra la baie. Se dezbraca, isi pune prosopul in jurul lui(geamul la baie era deschis si o anumita vecina adora sa se holbeze) si vrea sa intre in cabina de dus.
Usa dusului se deschide si doua tipete se aud. Bineinteles, cei doi shinigami care tocmai ieseau/intrau din/in dus deodata. Replica comuna:
-CE FACI?
Sa va explic fenomenul: Muzica pornea in baie imediat ce clanta era apasata din exterior. Cand era ridicata din exterior, se oprea. Muzica nu avea cum sa se opreasca atunci cand Ichigo a intrat, caci acesta a apasat pe clanta, nu a ridicat de ea. El nu aude zgomotul dusului din cauza muzicii si nici sa se uite la dus nu avea motiv. Rukia era prea ocupata sa se curete de opera de arta a pustiului ca sa sesizeze ca in baie mai era o miscare. Faza cu usa? Simplu! Cand Rukia o deschidea ca sa iasa, Ichigo o deschidea ca sa intre. Momentul intalnirii dintre priviri fusese soc! Noroc ca aveau prosoapele…
R: Ce te-a apucat? N-ai vazut ca era cineva la dus?
I: M-ai scuteste-ma! Eu sunt mereu primul la baie mereu.
R: Asta nu e un motiv pentru care sa napustesti asupra mea in baie.
K(deschide usa): Mai repede!
I, R: Tu cand ai mai aparut?
Karin: Nu conteaza! Nu va mai certati si schimbati-va odata! A venit tata si e aproape 7.
Ichigo intra la dus si Rukia vrea sa se schimbe si incearca sa iasa pe usa doar cu prosopul, dar apare Isshin care sta de vorba cu Karin exact in fata usii. Din respect, fata nu iese.
R(in soapta): Sper ca nu indrasnesti sa-ti intorci capul. Trebuie sa ma schimb.
I: De ce?
R:Sssssst!!! (tot in soapta) E tatal tau la usa.
I(si el): In teleg…Stai linistita, nu ma uit. Nu-s genul. Dar nici tu!
R(putin ofensata): Normal!
Bruneta isi luase lenjeria intima si se pregatea sa-si ia rochita. Ichigo se sapunea. Incearca sa-si dea cu buretele pe spate, dar ii scapa din mana si se intoarce sa-l ia. Observa ca usa era putin crapata (nu se inchisese foarte bine. Fara sa vrea, se uita prin crapatura si vede spatele Rukiei. Pe loc roseste si nu zice nimic.
In gandul lui se invarteau iarasi fel de fel de idei. Ii vazu delicatetea cand isi lua rochita pe ea. In cateva secunde isi aminteste de cat de usoara era cand a ridicat-o pe umarul sau in magazin, cat de delicata era cand s-a sprijinit pe mana lui, ce piele fina avea cand a colorat-o peste tot in camera lui si acum eleganta si finetea spatelui si corpului acesteia. De asemenea isi aminteste si de taria de caracter a fetei, de puterea acesteia de convingere.
Fata alba a frumoasei shinigami se vede putin si baiatul ii zareste unul din ochii albastii in care se pierduse de atatea ori.
Cand vroia sa iasa de la dus(cu prosopul pe el, bineinteles), bruneta vroia sa iasa din baie, dar Isshin tot acolo era. De pe hol se aud cateva vorbe:
Isshin: Dar unde sunt Ichigo si Rukia? Nu i-am vazut de cand am venit si Ichigo nu e in camera lui.
Karin: Pai…e…e la baie.
Isshin: Si Rukia? E in camera ei? Vreau sa-i spun ceva. (da sa plece)
Karin(il opreste): Mda…Da…e in camera ei, dar nu cred ca vrei s-o deranjezi acum…
Isshin: Bine…Deci, cum te descurici la biologie? Profesoara…
In baie se cam chinuiau sa rezolve problema.(pastrand soapta)
R: Nu pot sa ies acum. Ce ne facem?
I: Am eu rezolvarea. Intra in cabina de dus si asteapta pana ma schimb si eu.
R: Bine.
O prinde cu mainile se umeri, ii deschide usa dusului si o lasa acolo. Isi lasa prosopul de pe cap langa cabina si merge sa se schimbe.
Simtind acea atingere a mainilor lui, fata roseste si inlemneste in locul unde o lasase portocaliul.
R: “O atingere asa delicata si totusi puternica. Ce-i cu mine?”
Cateva amintiri o strafulgerara si pe ea. Isi aminti imbratisarea de dimineata, atat de puternica si plina de fericire si totusi asa de delicata, de forta si totusi grija cu care o ridicase in magazin, de cum o invartise pe strada (prima data cand simtise atatia fluturasi nebuni si dornici de spatiu in burta ei), de cum o gadilase pe picioare in camera, mai ales cand ii prinsese aproape tot piciorul drept cu o singura mana mai sus de genunchi.
I: Gata. Poti sa iesi acum.
R(impingandcu purete in usa care nu vroia sa se deschida): Eu as vrea, dar ea se pare ca ma tine captive.
I: Stai putin. Am lasat un prosop in ea si o blocheaza.
Ichigo trage prosopulcu piciorul si vrea sa deschida usa. In acelasi timp si Rukia impingea in usa sa o deschida(se deschidea lateral si ea impingea cu umarul drept intr-o parte). Din neatentie aluneca in cabina uda exact in momentul cand usa se deschide si pica in bratele lui Ichigo . amandoi raman careva clipe in reverie, dar…doar cateva clipe. Peste 4-5 secunde se resping ca doi magneti si se intorc cu spatele unul la altul, rosind.
Ichigo se ridica si iese.
I: Gata, gata. Hai la masa(Il ia pe tatal sau si-l indreapta spre scari, coborandu-le)
Isshin: Si Rukia?
I(facand cu ochiul surorii sale brunete): O cheama Karin.
Pana la urma ajunsera sa ia cina amandoi.
Cand sa intre in camera ei, Rukia il aude pe Ichigo strigand-o.
I: Rukia! Oi, Rukia! Ti-ai uitat ceva la mine in camera.
R: Vin acum!
Ichigo se aseaza pe pat si da drumul televizorului pe un canal de muzica. O melodie lenta, frumoasa, placuta, tocmani incepea (Enrique Iglesias- Hero)
R: Ce e?
I(intepeneste cand vede stralucirea Rukiei) Aaa…Ti-ai uitat cartea la mine pe birou si ma gandeam ca vrei sa citesti inainte de culcare.
Cu cateva miscari gratioase, Rukia ajunge in fata biroului lui Ichigo, langa patul acestuia. Intinde mana si se simte urmarita. Mana ii e prinsa se ea este intoarsa. Ochii amandurora isi intalnesc privirile.
R: “Are o privire asa blanda. Mi-e greu sa privesc in alta parte. M-a hipnotizat. Ochii astia caprui m-au fermecat inca din prima clipa cand i-am vazut aproape plini de lacrimi cand m-a salvat.”
I: “Ochii astia albastrii. Ma pierd in ei. Nu gasesc o cale care sa ma ajute sa nu-i mai vad. Aceeasi ochi indurerati care imi multumeau plini de lacrimi cand am salvat-o, care ma priveau bland si sperau sa ma vindec, aceeasi ochi albastri care imi dau incredere in mine cand ma pierd cu firea.”
Amandoi se aseaza pe marginea patului si se privesc profund. La un moment dat, Rukia se ridica si isi ia cartea de pe birou. Ichigo ii prinde mana intr-o stransoare la care participa si mana fetei, apoi isi incruciseaza degetele si iar isi mangaie mainile reciproc. El se ridica si ea lasa cartea din mana. Un foc se aprinde intr-o clipa in privirile lor si corpurile se apropie. Melodia continua.
Cei doi isi incruciseaza degetele ambelor maini si raman asa, gandindu-se iar.
R: “Nu am crezut niciodata ca Ichigo mi-e altceva decat un simplu prieten. Felul lui de a fi… e asa cum imi trebuie mie. Nu ca as avea nevoie de ajutor sau ceva, dar simt ca el ma poate proteja oricand. E indeajuns de placut si prietenos cu mine cat sa ma faca sa inteleg ca poate mi-e mai mult decat un prieten. Poate e chiar el.”
I: “Nu cred ca e Rukia. Sau poate e ea asa cum eu n-am cunoscut-o sau n-am avut curajul s-o cunosc. Straluceste pur si simplu. N-am putut vedea o femeie sau o fata mai frumoasa ca mama, dar ea…nu inteleg ce e cu mine. E asa de delicata, de naturala, de gingasa, de fragila… greu de descris ce simt acum. Poate mi-e mai mult decat o prietena. Poate ca e chiar ea.”
Se apropie unul de altul foarte mult, incat de lipesc. Ea isi pune capul pe el si el pe capul ei, apoi se imbratiseaza pana la sfrasitul melodiei. Imediat incepe alta melodie mai activa(Kat DeLuna- Whine Up) care ii trezeste pe amandoi din reverie, exact cand fetele lor erau atat de aproape ca doar 2 centimetri ii desparteau.
Cand isi dau seama de ce era sa faca rosesc amandoi si prind ceva distanta. Minunea cea mare: nu mai tipa unul la celalat, cid oar fiecare se indeparteaza (Ichigo intra in pat si Rukia isi ia talpasita spre camera ei ca un vartej).
Neputand sa adoarma niciunul, se gandeau.
I: “Aoleu! Ce era sa fac! (insa un suras i se furiseaza pe fata) Insa… cred ca mi-ar fi placut… Foarte mult! Oare cum ar fi fost?”
R: “De retinut! Nu te mai apropia de niciun baiat asa! Nu se stie ce iesea. Mai ales ca era primul…ma intreb… cum ar fi fost?”
Aceasta intrebare ii facu pe amandoi sa se intoarca pe partea dreapta si sa inchida ochii. Raspunsul veni,insa, rapid:
I,R: “Dulce, delicat, placut, de vis!”
26.12.2008
36.4KB
Dupa aproape o saptamana de antrenamente, programul meu si al lui Light arata prezentabil. Era un joc de vointa in aceasta piesa Romeo si Julieta. Erau cei doi in rolul principal si inca trei perechi secundare, care lucrau la diferite aparate. Noi doi aveam miscari pe gheata si urma sa ne pregatim si programul scurt de la trapez. In afara de miscarea Phonixul de Aur pe care si asa o copiasem, nu mai stiam sa fac mare lucru...
L: Hai, geniule! Gandeste!
K: Ma roooog.... Doamne! Ce-ar fi sa-mi dai un strop, o picatura de minte ca sa pot face ceva la trapez?
L: In stilul asta.....
K: Mai taci!
L(plictisit de atata asteptat): Ma duc sa ma plimb....
Dupa ce mai bine de o ora nu ne-a venit nicio idee, Light iese din sala de antrenamente. Ma plictisesc si eu de atata stat asa ca ma ridic de pe banca si exersez la trapez cateva sarituri simple... si m-a lovit intr-un final si pe mine inspiratia:D(era si cazul, ca mai era doar o saptamana pana la premiera) Ies dupa Light sa-i spun si maaaare mi-e mirarea cand il vad inconjurat de o sumedenie de fete si in bratele Misei....Imi venea sa-l spanzur... Ma calmz si-l strig:
K: Light! Papitoi cu mine scurta si cu lipsa de interes! Am gasit miscarea! Vino sa repetam!
L(se sccuza in fata zombiilor fara minte): Ma scuzat, domnisoarelor! Ma cheama starleta!
K: te-am auzit, nesuferitule!
L: Si?
K: Stai ca vezi tu!(il alerg pana in sala, il urc pe trapez si ma asez si eu in picioare pe mainile lui. Isi da drumul si cad si eu peste el direct in plasa. Se ridica si se uita cu o fata serioasa la mine:
L: Ti se pare amuzant sa ma calci pe maini?
K: Ti se pare amuzant sa ma calci pe nervi?
L: Cumva...
K(pricepand mesajul): Bun! Exeseaza singur! Mie mi-a piertit pofta!
Ies din sala alergand si el dupa mine, parand destul de patetic in fata admiratoarelor fara creier.
Raman acasa tot restul zilei si nu-i raspund deloc la telefon neavenitului.
A doua zi merg la scoala si bineinteles ca-l vad cu Misa...
K: "Sa te speli cu ea pe cap. Chair am gresit ca ti-am acordat primul meu sarut...."
07.12.2008
16.6KB
Ma trezesc pe fundalul melodiei Yuria - You , una din melodiile mele preferate. Ceasul sunase la timp si de data asta, ora 9 dimineata. Dorm cam mult in ultima vreme, ce-i drept, dar azi e Ajunul Craciunului, asa ca am socotit ca ma pot rasfata un pic. Ziua a inceput perfect. Mi-am facut cateva din teme ca sa nu se supere mama pe mine, am ajutat la impodobirea bradului, am decorat casa, am atarnat vasc peste tot prin vila si la urma am facut un pic de antrenament in sala de fitness. Cand ma uit la ceas din nou ma minunez. Abia ora 3 ! Parca a trecut mai mult timp. Fac rapid un dus si apoi ma apuc sa ma imbrac. Raman uimita de imaginea mea. Imi crescuse mult parul de la sfarsitul verii si pana acum, deja imi ajungea mai jos de umeri. Imi pun o bentita alba cu o funda portocalie, un tricou galben, blugi mei obisnuiti gri deschis, hanoracul alb si ies in hol. Imi pun ghetele portocalii, geaca groasa alba, manusile gri si ies. Aveam de gand sa fac niste cumparaturi. Merg prin magazinele micute de suveniruri si cumpar diverse cadouri micute pentru fiecare persoana draga mie: o esarfa cu fulgi de nea pentru mama, o sticla de vin vechi pentru tata, o carte politista pentru Yuri (nu am spus pana acum ca e innebunit dupa thrillere, nu? :D ), o papusa mare pentru Ayame, alta asemanatoare pentru Rio, o gentuta adorabila roz cu lila pentru Anita, o cutie muzicala cu o patinatoare pentru Kayo (o luasem fiindca mi se parea ca patinatoarea semana intr-un fel cu Kayo ^_^ ), lui Yumi un fular gros cu Mos Craciun, iar lui Light o agenda frumoasa cu coperta din piele. Inca ma gandeam ce sa ii cumpar lui Aisu, cand trec exact prin fata magazinului de muzica si imi aduc aminte de o discutie cu el cand imi spusese ca ii place muzica pe care o ascult eu si ca habar nu are de unde sa faca rost de un CD. Asa ca decid. Ma intorc acasa si toata dupamiaza ma chinui sa pun toate melodiile mele preferate pe un CD, pe care apoi ma duc si il personalizez ca sa arate mai bine si apoi il impachetez frumos impreuna cu restul. Parintii nostrii vorbisera din timp si stabilisera ca seara de Ajun sa o petrecem cu totii impreuna, asa ca ingrijitoarele si bucataresele se straduira toata ziua sa curete casa si sa gateasca multe feluri delicioase de mancare. Am aranjat cadourile sub brad si apoi m-am intors la mine in camera sa ma schimb pentru petrecere. Mi-am pus de data asta dresurile albe, fusta portocaliu-deschis, o bluza alba din bumbac, jambierele din lana gri, balerinii albi si in par mi-am facut doua codite micute prinse cu doua panglici portocalii.
Au venit cu totii pe la ora 9 si ne-am asezat la masa mare din living. Toata seara am petrecut-o vorbind, mancand si sorbind din vinurile scumpe, din sampaniile dulci si din sucurile acidulate. Am deschis apoi cadourile, iar surorile mele au si inceput sa se joace cu papusile. Am suras fericita. Pe la 12 am plecat de la masa impreuna cu Kayo, Anita, Aisu, Yuri, Yumi si Light si ne-am dus in biblioteca. Ne-am asezat cu totii pe fotoliile sau pe canapelele pufoase si am inceput sa vorbim despre ale noastre: puteri, vieti personale, etc. Incepuseram sa ne facem planuri pentru vacanta aceasta pentru ca cei care au avut rolurile principale in poveste, adica cele 3 echipe: Yumi si Anita, Light si Kayo, Rei si Kohinata + eu si .....hmm....Aisu....Yuri.... erau trimisi intr-o vacanta de o saptamana de Revelion undeva in America intr-o zona calduroasa la mare. Avand in vedere ca fusese acea problema in seara spectacolului si Yuri jucase rolul principal in locul lui Aisu, nu stiam cine va veni defapt in excursie, dar banuiesc ca pana la urma aveau sa vina amandoi. Vorbind asa, ametiti de la prea mult vin, am adormit cu totii pe canapelele din biblioteca. A urmat apoi o noapte plina de vise cu campii inflorite, pasarele voioase si rasete. Uite ca pentru prima data avusesem o zi plina, dar fericita, fara evenimente urate
24.12.2008
24.7KB
K: Dupa cum arati, pari noua...Speram sa gasesc pe cineva care sa-mi prezinte imprejurimile...
Dar clopotelul ala nenorocit suna(off:blestemat sa fie! si la scoala imi face la fel! I-am promis de mii de ori ca-i ard circuitele, dar nu ma indur...)si ne strangem repede la clase. Era ultima ora asa ca mai toti mergeau nepasatori. Intru la ora; aveam psihologie. Ma ridicasem ca sa ma prezint, cand intra mama pe usa...
Izayoi: Ma scuzati....(colegii mai sa tipe) Vreau sa o invoiesc pe fiica mea, daca se poate de la aceasta ora... Va avea o prezentare de moda asta seara si trebuie sa ajunga devreme...
K: "Oooo, Kami-sama! De ce imi faci una ca asta??? Vreau doar sa fiu o eleva obijnuita pe care sa n-o vada nimeni..."
profesoara: Desigur....Numai sa-mi spuneti cum se numeste...
Izayoi: Kayo Yuko...
Grozav! Scapasem de o ora pe care o adoram si incepusem prin a absenta la prima ora de psihologie din liceul Gaya...Nimic nu putea merge mai rau....
Sau poate ca nu...In acea seara, am prezentat tendintele toamnei pe postul Tatalui meu, DaimoTv, unul din cele mai urmarite poosturi Tv.
A doua zi, cand am intrat in clasa, TOATE colegele se uitau la mine de parca aveam raie, iar colegii salivau la picioarele mele.... Incercam sa dau de Suki si cand am intrat in clasa ei, fetele mi-au sarit in brate, tragandu-ma de haine sa vada daca sunt din tendinta prezentata cu o seara inainte, iar baietii deja isi facusera planuri cum sa ma imparta. Suki statea in banca; astfel am inotat prin glota pana la ea; citea...
K: Ano...Suki...-chan....pot sa-ti cer un favor? Poti sa-mi arati azi scoala? :D
09.01.2009
27.6KB
hello, sis! si eu sper sa ne distram;)
05.10.2008
53KB
Am si eu
14.05.2012
46.6KB
A trecut foarte mult timp si vad ca nimeni nu a rezolvat acest mister! Asa ca ma vad nevoita sa il dezvalui si sa incep altul, mai usor. Poate acesta va fi mai usor. Indiciul este: MAGIE
Iata si o poza cu rezolvarea misterului anterior:
07.12.2009
55.5KB
:finger: ce dragut e emotul asta :D si culoarea e draguta ;;)
25.10.2008
25.8KB
am un singur lucru de spus.Dupa cum se comporta Ichigo si Renji cand sunt impreuna nu prea se pot numi prieteni.......Dar na,ce sa-i faci asa isi arata ei 2 prietenia(am inteles si eu lucrul asta de curand,pana acum mi se parea ca Renji era jelos pe Ichigo pentru ca Ichigo e mai pyternic si pentru ca e mult mai apropiat de Rukia):certuri,batai si contraziceri cat de multe posibil
21.06.2010
36.6KB
*Ei, iata-ma* imi zic eu in gand. Eleva in clasa a 12a la liceul Gayo din Tokyo...acum un an nu imi puteam imagina asta, dar pana la urma parintii m-au ajutat sa decid.
Ma trezesc dimineata la ora 9 ca de obicei, imi pun muzica preferata si mananc micul dejun. Maine incepea ultima mea clasa de liceu. Totul era pregatit inca de ieri: ghiozdanul era facut, uniforma era pregatita, Ipodul era incarcat la maxim (nu aveam de gand sa stau prea mult incercand sa-mi fac prieteni...ma simteam bine si singura). Ma imbracintr-o rochita neagra gotica, imi pun niste ciorapi lungi negri, un fel de poncho-pelerina pe deasupra ca sa imi tina de cald si bocancii albi in picioare. Imi prind parul in doua cozi cu panglici negre bineinteles si ma machiez cu negru la ochi. Ies sa fac o plimbare. Afara era soare si mult mai cald decat fusese ieri. Imi pun castile in urechi si dau drumul la muzica: Epica-Feint.
Dupa pranz ma duc la ultimul antrenament de balet din vacana de vara. Imi ies toate miscarile perfect si calm.
Deloc obosita, cand ajung acasa ma dezbrac la ora 10 si ma culc ca sa fiu odihnita in prima zi de scoala.
07.01.2009
10.2KB
IMi place iarna pt. ca nu ne ducem la scoala :nod: si mergem in vacanta la mare........ :nod:
06.12.2009
31.1KB
acum imi dau seama ca eu m-am inspirat din vampire knight pentru povestea mea....cel putin faza cu gemenii care nu trebuiau sa fie nascuti :))))
P.S.: asta e poza mea preferata cu kaname si yuuki :X imi pare rau ca nu a fost faza asta in anime..ar fi fost bestial :X
03.05.2009
58.4KB
buna Baaaazzzzila!!!!:D buna, Kohinata!
31.10.2008
28.6KB
-Lenesa esti tu! eu te-am asteptat o jumatate de ora! Si daca are vreu pui negru aflam poate chiar maine dimineata. :rolleyes:
05.11.2008
44.2KB
Ma trezisem la 6 in dimineata asta, nu mai putusem sa dorm. Ma gandeam oare ce se va intampla in anul acesta? Imi parasisem prietenii mei din Yokohama si ma aflam intr-un liceu in care nu cunosteam pe nimeni si nici nu aveam de gand....unii si singurii erau prietenii mei, cei din Yokohama si nu puteam sa ii inlocuiesc cu altii pentru nimic in lume.
Imbracata toata in negru de la corsetul stramt de piele pana la bocancii gotici, cu o gentuta mica cu bretele lungi atarnata dupa umar, cu castile in urechi si cu parul prins in coada la spate special ca sa vada lumea ca ascult muzica si ca nu pot vorbi...plec spre scoala. Ajung in curte si privesc in jur. Elevi de varsta mea, unii mai mici, bobocii...ca un liceu obisnuit. Era abia 9 fara 20, iar ceremonia avea sa inceapa la 9. Ma rezem de un zid si ma uit in jur ascultand rock la maxim. Ma uit la ceas din 5 in 5 minute si ii observam pe cei din jur. Desi ma priveau nu aveau intentia de a vorbi cu mine. Ma asteptam sa navaleasca toti in jurul meu intrebandu-ma daca sunt ACEA Fureya Yusuke care a aparut in revistele pentru adolescenti, balerina, patinatoarea si cantareata la pian, copilul multitalentat din Yokohama, dar nu s-a apropiat nimeni de mine. ARIGATOU, Oo, KAMI-SAMA !!! n-aveam chef de asa ceva....dar se parea ca nu eram cunoscuta aici...puteam sa ma comport si eu normal.
Dar se pare ca m-am inselat...imediat ce mi-a venit gandul asta in mine, un grup s-a apropiat si o fata din grup a inceput entuziasmata sa ma intrebe daca sunt "Ure-Ure", faimoasa fata din reviste. Deprimant de plictisitor! Am scapat destul de usor de ele, am fost un pic nepoliticoasa, dar ce-mi pasa mie acum?
Dupa ceremonie a trebuit sa merg in clasa mea ca sa fac cunostinta cu diriginta si sa ma familiarizez cu noii colegi. Eram la clasa 12 B, la etajul 2. Bineinteles ca diriginta nu s-a deranjat sa ne lase fara teme pentru a doua zi (era profesoara de japoneza) asa ca ne-a pus sa citim o nuvela pe care aveam sa o discutam. Cand ne-a dat drumul in sfarsit m-am dus la biblioteca sa imprumut cartea fiindca nu o aveam. Am semnat pentru carte dupa ce mi-am facut fisa si m-am indreptat spre iesirea din imensa sala de biblioteca, dar am fost neatenta si am intrat direct intr-o fata. Avea parul blond si era imbracata foarte dragut cu o fusta visinie, un maiou rosu si o bluzita alba. Mi-am cerut scuze si am iesit imediat mergand incet spre casa cu castile in urechi.
Acasa am sfarsit citind povestea intinsa pe jos pe terasa mare a vilei. Urmatoarea zi avea sa fie si mai si...
08.01.2009
33.8KB
ghjmk,
07.11.2008
50.5KB
In timpul primei mele ore am stat si m-am gandit mult. Deja incepusem sa-mi fac dusmani si nu era bine...vroiam sa fiu o fata normala. Am hotarat, contrar orgoliului meu, sa ma duc si sa fac ceva in legatura cu Kayo-chan. Cum s-a sunat am inceput sa o caut, dar atentia mi-a fost atrasa de altceva. O melodie foarte frumoasa cantata la pian ce se audea dinspre sala de muzica. Intru sa vad cine canta si dau peste....Kayo! Cand ma vede se opreste subit din cantat si ma intreaba sarcastic *ce vreau*.
F: -Uite...imi pare rau ca m-am purtat asa cu tine de la inceput, nu stiu ce a fost in capul meu, probabil doar ma simteam prost ca m-am mutat la un liceu nou, dar am observat ca avem multe in comun: perseverenta in ce facem, cartile si acum muzica.
Kayo se ridica si vine inspre mine.
K: -Ce vrei sa spui?
F: -Uite!
Ma indrept spre locul gol de la pian si ma asez. Incep sa cant una din melodiile noi (e defapt tema lui L, dar aici era un cantec compus de mine). Cant doar putin si apoi ma uit la Kayo.
10.01.2009
49.7KB
Simpatica de tine! Ete nah k Yllotty s-a cam suparat si nu mai vine. Nah... e Ichigo de garda si e baiatu' gelos :)) =))
Ia stai asa! Tie-ti convine ca s-ar putea sa nu mai dureze prea mult relatia... >:) glumeam!!! Ichigo oricum e cu Ru, asa ca poate sa fie gelos, dar e degeaba... oricum... stii tu prea bine dupa cine imi fug mie ochii defapt....
ps... telefon tampit! De ce a sunat EXACT! atunci????
28.04.2009
39.7KB
cui ii place kaleido star sa nu ezite sa scrie un fanfic despre acest anime! :zzz:
10.10.2008
37.4KB
aici sunt eu la dreapta (Nico), in mijloc e Kayo si la stanga e Anita :D la balul nostru
sunt tot la liceul Ghe.Lazar din bucuresti, am tot 15 ani si idul meu e esbe17 :dinti: daca imi luati idul ar fi bine ca atunci cand ma adaugati in lista sa scrieti acolo ceva de genu ca sunteti de pe forum...ca s-ar putea sa nu va dau add....am eu niste principii ^_^
29.12.2008
30.5KB
Intru in clasa trantind usa de perete, lasandu-le pe Neko si Anita cu nou-veita, apoi imi arunc geanta si lovesc din greseala o fata care se uita pe geam.
-Woops! Imi pare rau....Dar si mai rau imi pare daca intarzii...am auzit ca am concurenta anul asta la patinaj asa ca...am plecat.....vorbim mai traziu....
Alerg ca o disperata prin spatele scolii si ma opresc direct in sala de sport. Imi pun costulul de patinaj si patinele si intru intr-un suflet pe gheata.
antrenorul: Kaaaaayo! Iar ai intarziat!
kayo:Imi pare rau, domnule, insa eu am nevoie doar sa ma ajutati sa ma perfectionez. Stiti prea bine de ce sunt in stare .
antrenorul: Stiu, insa nu vreau sa crezi ca esti la fel de in forma si dupa doi ani in care doar ai repetat ceea ce facusesi anii precedenti, fara nimic nou.
Kayo(nervoasa la culme): Va inselati! Daca aveti nevoie de o deminstratie, spuneti-mi doar si o sa va arat.
antrenorul: Nu o lua ca o amenintare, insa exista posibilitatea ca tu sa nu mai poti participa la cometitia de anul acesta.
Dupa incalzire, luara o pauza. Kayo privea spre Nou-venita care se afla si ea la antrenament.O vazu prezentand profesorului toate medaliile si isi aminti de sine.
kayo: "atat de ghinionista am putut fii....Si totul dintr-o prostie...mi-a placut o reprezentatie vazuta pe patinoar a doi tineri si m-am indragostit de acest sport. dupa mai putin de 3 luni de antrenament, eram pregatita sa particip la o competitie de nivel national....si de la o piatra am ajuns cu mana in ghips...chiar cand ma antrenam la viteza cu rolele inainte de competitia de a doua zi.... Doi ani....pauza toatala....doar exercitii tampite de recuperare...."
07.11.2008
53KB
ar fi fain daca la final sasuke vine de partea binelui si ramane in echipa 7 ....nu uitati ca sasuke a zis ca trebuie sa-si distruga fratele si dupaia sa-si restaureze clanul...deci poateee .... :rotfl:
11.09.2010
31.5KB
asta sunt eu, anita(andrada):
acum am 15 ani, sunt la colegiul national Gh. Lazar, id-ul meu de mess este andra_nice_kitty, email-ul va dati voi seama :zzz: si asta e o poza (nu foarte recenta, ca alta n-am :rusine: ) cu mine. scrieti si voi!
29.12.2008
26.1KB
Se facuse luni deja. Eram in noua mea masina pe care am primit-o de la ai mei la aniversare. Eu aveam de mult permis de conducere, doar ca nu am vrut pana acum masina fiindca Yokohama era mai linistit decat Tokyo si imi placea sa merg mult pe jos. Aici lucrurile se schimbasera. Incepuse anotimpul acela in care ploua mult si des si era cam deranjant sa mergi atat pe jos.
Ajung la scoala si parchez (aveam un BMW argintiu decapotabil, dar acum normal ca aveam capota pusa din cauza ploii). Azi era o zi speciala. Incepeau orele speciale de biologie avansata pe care le asteptasem atat. Vroiam sa ma inscriu de la inceputul anului, dar mi-au zis profesorii ca trebuia sa mai astept pana in noiembrie. Mi-am lasat ghiozdanul la dulap si m-am dus in clasa. M-am asezat in singura banca goala si imediat a inceput ora. Profesorul era nou, dar preda foarte bine. Eram fascinata. M-am uitat in jur in timpul orei. Trebuia sa fie si Raidon la acelasi curs ca si mine, dar nu il vedeam deloc in sala.
Nu a venit nici restul zilei la scoala. Nici in restul saptamanii. La telefon nu raspundea si incepeam sa fiu ingrijorata. Ce era cu mine? Incepuse cu adevarat sa imi placa de el sau eram ingrijorata din cauza formatiei?! M-am concentrat pe ultima idee sperand sa imi piara prima. Nu vroiam sa ma indragostesc ca apoi sa sufar cum mi s-a intamplat in trecut.
Weekendul a trecut fara niciun semn de la Raidon. Mi-am petrecut timpul cantand cu prietenii mei care se mutasera proaspat in Tokyo intr-o vila de langa mine care era pusa de mult spre vanzare dar nu o cumparase nimeni fiindca era prea scumpa. Am umblat prin biblioteci cu fetele, Kayo si Suki mi-au povestit despre intamplarile lor cu baieti, dar eu mi-am ascuns grijile cu privire la Raidon pana cand....in sfarsit,in lunea urmatoare l-am vazut. Era atat de palid, de parca tocmai isi revenise dintr-o boala grava. Fiindca nu mai era niciun loc liber in sala de biologie avansata a trebuit sa stea langa mine pe singurul loc neocupat. Am vrut sa vorbesc cu el, dar el parca se prefacea ca nu ma aude si l-am vazut cum se tragea la marginea bancii stand cu spatele la mine.
La sfarsitul orei am vorbit cu el si i-am zis ca trebuia sa repetam pentru formatie si atunci l-am privit in ochi si....avea ochii caprui. Ochii lui erau de obicei verde puternic, dar acum erau un caprui ca aurul topit.
F: -Hei, porti lentile de contact?
R: .....
F: -Hei, Raidon!
R: (incet ca o soapta) -A, nu....e...din cauza neonului...
Si s-a intors si a plecat grabit. La pranz am vrut sa stau cu el la masa la cantina ca sa discutam, dar cand am intrat in sala de mese nu l-am vazut pe nicaieri. M-am asezat ca de obicei cu fetele la mine si mi-am mancat pranzul in liniste.
Am vrut sa il astept dupa ore in parcare ca sa ii lamurim problema. L-am vazut stand in celalalt capat al parcarii langa masina lui, un Volvo negru ca taciunele. Se uita drept in directia mea. Am vrut sa-i fac semn cu mana sa vina pana la mine, dar chiar in momentul acela, o duba albastra, am recunoscut-o, era a unui coleg de clasa, a derapat pe asfaltul alunecos al parcarii si a pierdut controlul volanului. In mai putin de 3 secunde m-ar fi lovit din plin izbindu-ma de suprafata lacuita a BMWului meu cel nou, dar ceva, in acel moment, s-a pus intre mine si duba albastra facand-o brusc sa se opreasca cu o singura mana, indoindu-i de tot portiera. capatul celalalt al dubei a derapat insa si s-a izbit de frumosul meu BMW indoindu-i aripa. Eu am cazut si m-am lovit cu capul de asfalt, dar inainte sa lesin de la izbitura am auzit o voce strigand "Fureya, esti bine?" si ochii caprui ai lui Raidon privindu-ma de sus.
28.01.2009
13.1KB
poza cu anita transformata: :rotfl:
10.11.2008
57.5KB
Kaleidoooooooo :X:X:X o sa-mi vina inspiratia in curand :D si o sa scriu si eu :D :zzz:
24.10.2008
21.3KB
Sincera sa fiu, nu pot alege intre ei doi. Sunt absolut divini :X:X:X. Si mie imi pare bine ca a ramas cu Kaname pentru ca mi l-a lasat mie pe Zero. Kaname are calmitatea aia exagerata. E amuzant la un moment dat. dar din amuzament dai in plictiseala cand vezi ca nu mai misca sub nicio alta forma. Pe cand Zero e plin de mister. Il ador si pentru cum arata si cum se comporta (mai ales fazele cu privirea aia ucigasa :X).... Deci... il prefer pe Zero si ma bucur ca Yuuki a ramas cu Kaname...